Ei sunt primii candidați la preluarea oficială a puterii în Ucraina
După ce parlamentul de la Kiev a votat, în absența președintelui fugar Viktor Ianukovici, organizarea de alegeri anticipate la 25 mai, campania electorală a început imediat, cu primele declarații de intenție - în presă ori în fața manifestanților - în privința candidaturilor.
Prima declarație i-a aparținut Iuliei Timoșenko, proaspăt ieșită din spitalul unde se află internată din 2012 pentru hernie de disc. Potrivit ABC News, la ieșirea din spital, ea le-a spus reporterilor și susținătorilor că va candida pentru alegerile prezidențiale. După câteva ore, adresându-se manifestanților din Kiev, a spus: “Eu voi fi garanția pentru voi că nu vă va trăda nimeni. Politica e uneori ca o piesă de teatru. Eu vă garantez că veți ști întotdeauna ce se petrece în culise”, conform Kyiv Post.
“Nu avem mult timp la dispoziție”, a declarat, la rândul său, pentru BBC fostul boxer Vitali Kliciko, liderul partidului de opoziție UDAR, referindu-se la pașii care trebuie urmați pentru desemnarea unui nou guvern și organizarea alegerilor prezidențiale. “Eu vreau să fac din Ucraina o țară europeană modernă. Dacă pot face asta din funcția de președinte, am să fac tot ce pot”.
Iulia Timoșenko, nu este însă privită cu ochi buni de toți cei care s-au răsculat contra lui Ianukovici: mulți își aduc aminte că ea și-a acumulat averea în perioada tulbure a anilor ’90, ca șef al unei companii energetice private, devenind ea însăși un oligarh (de unde și porecla de “prințesa gazului”), iar mandatele ei de premier după “revoluția portocalie” din 2004 (2005 și apoi 2007-2010), n-au fost un model de bună guvernare. Unii dintre criticii ei o văd ca fiind la fel de coruptă ca Ianukovici, în fața căruia a pierdut alegerile prezidențiale în 2010 la o diferență de mai puțin de 3,5%. Condamnarea ei la 7 ani de închisoare, în 2011, a fost pronunțată în virtutea acordului negociat de ea în 2009 pentru importul de gaz rusesc între Gazprom și Naftogaz Ucraina, în urma căruia Naftogaz a reclamat pierderi de 191 mil. dolari.
Partidul Iuliei Timoșenko, Batkivșcina, a anunțat ulterior că opozanta proaspăt eliberată ar putea candida însă la funcția de prim-ministru, pentru care ar mai candida, conform presei ucrainene, Arseni Iațeniuk, actualul lider al partidului, și Piotr Poroșenko, unul dintre sponsorii “revoluției portocalii” și unul dintre cei mai bogați oligarhi din Ucraina, cu o avere de cca 1,5 mld. dolari.
Poroșenko este proprietarul celui mai mare producător de dulciuri din țară, grupul Roșen, precum și al unui post de televiziune și al unor uzine auto. Presa de la Kiev îl dă drept posibil candidat și pentru funcția de premier, dar și pentru funcția de președinte, amintind că miliardarul este foarte obișnuit cu puterea: a fost șef al consiliului Băncii Naționale, ministru de externe în perioada când Iulia Timoșenko era prim-ministru, dar a fost și ministru al dezvoltării economice în guvernul lui Nikolai Azarov, în 2012, sub regimul Ianukovici.
Deocamdată, parlamentul de la Kiev a votat, duminică, pentru delegarea interimară a atribuțiilor prezidențiale către Oleksandr Turcinov, aliat apropiat al Iuliei Timoșenko, desemnat cu o zi în urmă ca președinte al parlamentului.