Eficiența - revizie tehnică

Nam June Paik a folosit primul formularea “autostrada electronică”, de care s-a folosit mai târziu Al Gore, atunci când a vorbit de autostrada informațională. Paik era un fan al televiziunii, lucru normal dacă ne gândim că a fost contemporan cu Marshall McLuhan și cu ideile acestuia. Peste decenii, în epoca internetului, dar și a televiziunii fără limite, a lățimii de bandă și a consumatorului avizat, descoperim totuși că autostrada electronică, sau informațională dacă vreți, nu este suficient de lată în România pentru a cuprinde singurul canal declarat cultural.

Care a fost oprit. Comunicatul de presă dixit: “Măsura a fost dispusă în 13 septembrie, prin Ordin al președintelui-director general (PDG) al Societății Române de Televiziune (SRTv), Claudiu Săftoiu, în contextul situației financiare critice a Televiziunii Române. Decizia face parte din procesul de implementare a Programului de redresare economică a SRTv, elaborat în concordanță cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 33/2012. Aplicarea Programului decurge din necesitatea armonizării ofertei editoriale și a resurselor utilizate cu veniturile lunare ale SRTv”.

Să ne înțelegem: am fost consumator de TVR Cultural. Am multe a le reproșa și multe pentru care să-i laud. Dar ceea ce pun în discuție aici este chestiunea de principiu: gestul, oprirea singurului canal cultural din România.

Amicii care vor să-mi explice cum e cu eficiența și cu audiența să se abțină. Televiziunea națională nu trebuie să fie eficientă, ea trebuie să se încadreze în buget. Dar pentru aceasta nu trebuie omorât produsul, ci reașezată activitatea. Trebuiau manageri, producători, trebuia idei, emisiuni, producție, prezentatori. PDG-ul a aruncat apa din copaie cu copil cu tot, în căutarea unei eficiențe tălâmbe, care nu are nimic în comun cu raportul dintre activitate, efort și rezultat. Au preferat să taie, în loc să încerce să managerieze și să administreze, măcar din respect pentru plătitorii de taxe care se uitau la Cultural.

Eficiența tălâmbă de care vorbesc se asortează bine cu hoția și ticăloșia. Vrem mereu cel mai ieftin produs și din cauza asta (dar nu numai, repet, mai e și hoția și ticăloșia) reparațiile pe drumuri țin abia un sezon, bazele de date se strică, programele de informatizare se opresc la jumătate. Din cauza ei nu avem șosele, nu avem rezultate și suntem la ani lumină de lumea civilizată. Personal nu cred că un stat poate fi condus numai după principii corporatiste, de eficientizare maximă și de profit. Statul trebuie să folosească așa ceva, dar nu trebuie să fetișizeze astfel de principii. Dacă le fetișizează fals, adică spune că face, dar nu face nimic, e perversiune de-a dreptul, dar asta e altă discuție.

Un stat trebuie să dovedească empatie și să lucreze cu noțiuni precum cheltuieli sociale, persoane defavorizate, educație, egalitatea de șanse. Un stat ar trebui să comunice cu cetățenii și să se comporte asemenea unui administrator și nu ca un vechil. Trebuie să fie risipitor, să aibă o viziune pe termen foarte lung și să accepte minusuri astăzi pentru a obține plusuri peste ani.

Suntem atât de eficienți încât ne anihilăm singuri, cultural, moral, economic și social.