Edituri din România contestă proiectul de lege privind timbrul cultural: Va crește nivelul de taxare

Proiectul de lege privind instituirea timbrului cultural a fost inițiat de 84 de deputați și senatori din mai multe partide, printre care PSD, PNL, PDL, PP-DD și UDMR, și a fost adoptat de Senat pe 8 decembrie 2014. Totodată, pe 15 decembrie 2014, proiectul de lege a fost prezentat în Biroul Permanent al Camerei Deputaților, iar pe 3 februarie a primit aviz de la Comisia juridică, de disciplină și imunități.

“Am luat cunoștință cu îngrijorare despre noul proiect de lege dezbătut în comisia de specialitate a Camerei Deputaților privind timbrul cultural, proiect menit să înlocuiască legea nr. 35/1994. Îngrijorarea noastră nu privește aspectele tehnice ale proiectului, ci mai ales creșterea fără precedent a nivelului de taxare. Astfel, pentru valoarea timbrului literar (TL) aplicat cărților de beletristică, proiectul prevede o creștere de la 2% din prețul de vânzare al cărților la o valoare forfetară de 1 leu”, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX de editura Polirom.

Practic, dacă pentru o carte care costă 10 lei valoarea TL este în prezent de 0,2 lei, prin aplicarea noii legi, aceasta va crește de cinci ori. Pentru un preț mediu al cărților editate în prezent în România – de 20 lei -, creșterea va fi de 250%. Legea prevede aplicarea pe fiecare carte a unui timbru, similar celui utilizat pentru țigări și băuturi alcoolice, și un mod de administrare birocratic, care va implica costuri suplimentare de administrare a TL, se arată în comunicat. “Estimăm că toate acestea cumulate vor duce la creșteri medii de prețuri de circa 7 – 8% față de cele actuale”, se mai arată în comunicatul citat.

Criza economică a redus drastic, cu 30 – 40%, piața de carte autohtonă. Consumul de carte per capita în România este printre cele mai scăzute, iar bibliotecile, inclusiv cele școlare, cu puține excepții, au un fond de carte vechi, deteriorat, lipsite fiind de fonduri pentru achiziții, spun reprezentanții editurii Polirom.

“Creșterea unei taxe, și așa unice în Uniunea Europeană, nu va face decât să reducă și mai mult accesul unei largi categorii de oameni la literatură. Chiar și pentru o cotă de TVA redusă (de 9%), prin noua valoare de 1 leu a TL, cartea va fi purtătoare de taxe majorate. Pentru o carte de 10 de lei, taxarea va fi de 19%, de trei ori mai mare decât nivelul mediu european. Menționăm că în multe țări preocupate de accesul cetățenilor lor la cultură, nivelul de taxare este zero sau unul foarte redus (3 – 6%). Nu știm în ce măsură creșterea taxei pentru cărțile de literatură va sluji uniunilor de creatori, întrucât proiectul de lege nu reglementează modul de utilizare a sumelor colectate. Știm însă că primii afectați de scumpire vor fi elevii, studenții și toți iubitorii de beletristică, în general. Inevitabil, cererea de carte va scădea odată cu suprataxarea, iar accesul la informație și cultură – în măsura în care este un drept constituțional – va fi și mai restricționat”, mai spun reprezentanții editurii Polirom.

Potrivit editurii Nemira, proiectul de lege nu menționează modul în care pot fi folosite sumele colectate de organisme precum Uniunea Scriitorilor din România, lucru sesizat și în Avizul Comisiei legislative din Senatul României.

“Nu trebuie să existe un conflict între producătorii și consumatorii de literatură, nici între ei și editori, însă este evident că suprataxarea editurilor și, implicit, a cititorilor, nu poate fi benefică, pe termen lung, nici scriitorilor înșiși, incluși sau nu în asociații sau uniuni literare, ale căror cărți nu vor mai ajunge la publicul larg”, spun reprezentanții editurii Nemira.

Prin urmare, editurile solicită ca legiuitorul să reanalizeze implicațiile unei asemenea legi și să-și asume consecințele sociale pe care ea le generează, în cazul în care nivelul de taxare al cărților va rămâne cel prevăzut de actualul proiect.

În expunerea de motive, publicată pe cdep.ro, se arată că instituirea timbrului cultural este necesară și este cerută de toate uniunile de creatori din România – Uniunea Scriitorilor din România, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, Uniunea Teatrală, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Cineaștilor, Uniunea Arhitecților.

De asemenea, și Ordinul Arhitecților din România (OAR) și-a arătat nemulțumirea față de acest proiect, spunând că se încearcă excluderea sa de la fondurile rezultate din “timbrul arhitecturii”, ca urmare a proiectului de lege privind instituirea timbrului cultural, prin care doar uniunile de creatori care au și statutul de utilitate publică beneficiază de fonduri.

Prin legislația în vigoare, Legea nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment și normele ulterioare pentru aplicarea legii, Ordinul Arhitecților din România (organizația care reglementează exercitarea profesiei, înființată prin Legea nr. 184/2001, în prezent cu 8.100 membri) este beneficiar al timbrului de arhitectură alături de Uniunea Arhitecților din România (cu statut de asociație cu obiective culturale, constituită conform OG nr. 26/2000, cu 2.000 membri) – principalele organizații ale breslei arhitecților.

Timbrul de arhitectură se aplică, în virtutea legii, proiectelor de arhitectură întocmite de arhitecți cu drept de semnătură, deci membri ai OAR, și reprezintă 0,5‰ din valoarea investiției, care se colectează odată cu taxa de autorizare.

“Nu sunt sume exorbitante, dar sunt sume care pe noi ne ajută să finanțăm an de an proiecte culturale”, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanții OAR.

Potrivit proiectului de lege privind instituirea timbrului cultural, este introdusă ca o condiție obligatorie pentru accesul la timbru deținerea statutului de “utilitate publică”.

“Cei care vor primi de acum acest fond de timbru vor fi uniunile de creatori care au și statut de utilitate publică. Ordinul Arhitecților este uniune de creatori, dar nu are acest statut de utilitate publică, ci doar de interes public. Sunt două noțiuni diferite, potrivit legislației actuale”, au mai declarat reprezentanții OAR.

OAR, înființat prin Legea 184/2001, deține statutul de organizație de “interes public”. Potrivit OAR, statutul de “utilitate publică” poate fi obținut doar de organizațiile constituite în baza Ordonanței Guvernului 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Deși juridic cele două noțiuni sunt diferite, fiind reglementate de acte normative distincte, “interesul” și “utilitatea” publică fac referire în fond la lucruri similare: interesul public vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competențelor autorităților publice. Prin “utilitate publică”, în sensul Ordonanței Guvernului 26/2000, se înțelege orice activitate care vizează atingerea unor scopuri benefice în domenii de interes public general și/ sau al unei colectivități, spune OAR.

În ceea ce privește eventuala modificare a statutului Ordinului Arhitecților din România, reprezentanții OAR au declarat că au depus mai multe solicitări în acest sens, însă sunt mai multe ministere care trebuie să-și dea avizul, iar Ministerul Justiției le-a respins cererea de fiecare dată.

“Sunt mai multe ministere care trebuie să-și dea avizul, respectiv Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării – care decide în ultimă instanță – și Ministerul Justiției, care ne-a respins această solicitare, noi rămânând în continuare, prin legea noastră de înființare, organizație de interes public. Nu suntem și de utilitate publică”, au mai spus reprezentanții OAR.

OAR este organizație profesională de creatori (beneficiari ai dreptului de autor conform legii), singura care generează timbrul de arhitectură, prin reglementarea dreptului de semnătură. Conform legii, OAR are atribuții privind protejarea și promovarea calității produsului de arhitectură. În acest sens, OAR, prin Politica pentru Arhitectură elaborată și asumată, a utilizat timbrul de arhitectură în proiecte de utilitate publică: educare, conștientizare, valorificare a patrimoniului, implicare civică, dezvoltare sustenabilă etc. Fondul de timbru este exclusiv destinat proiectelor culturale și editoriale care promovează în societate ridicarea calității și culturii mediului construit, precum și programe sociale, precizează OAR.

Pentru a nu pierde timbrul de arhitectură, OAR a solicitat parlamentarilor introducerea unui singur amendament care poate corecta această problemă. Amendamentul cerut este ca organizațiile beneficiare ale timbrului cultural să poate avea și statut de “interes public”, nu doar exclusiv de “utilitate publică”.