Dacă economia o duce mai prost, de ce băncile din România sunt atât de profitabile în acest moment? Paradoxal, nivelul de profitabilitate a ajuns cel mai ridicat, chiar dacă marja de dobândă între credite și depozite este la cel mai scăzut nivel. 11 motive

Sistmul bancar românesc, format din 32 de bănci, a obținut în primul semestru un profit de 6,9 miliarde de lei, în creștere cu 40% față de perioada similară a anului trecut, conform calculelor ZF făcute pe baza datelor BNR la jumătatea anului.

Dacă băncile vor continua în același ritm, anul 2023 va marca un an record pentru bănci, cu un profit de aproape 14 miliarde de lei, față de 10 miliarde de lei cât a fost anul trecut. Activele nete la jumătatea anului au atins 737 de miliarde de lei, un nou maxim istoric, cu 37 de miliarde de lei mai mult decât la finalul anului trecut.

Indicatorul de solvabilitate este de 22,8%, iar rata de rentabilitate, respectiv profitul raportat la capitalul propriu al băncilor a ajuns la jumătatea anului la 21,1%, cel mai ridicat nivel din Europa. Ca o comparație, la finalul anului trecut Germania, cea mai puternică economie Europeană, avea o rentabilitate (ROE) de 6%, Polonia de 9%, Franța de 6,1%, Spania de 10,4%, Austria de 12,8%.

Rata creditelor neperformante a coborât la jumătatea anului la 2,65%.

Banca Transilvania, cea mai mare din sistem, a raportat la S1/2023 un profit de 1,27 miliarde de lei, în creștere cu 40% față de S1/2022. De altfel, este cel mai bun profit din S1 din ultimii 15 ani. Acum un deceniu Banca Transilvania avea în primul semestrul un profit de 180 de milioane de lei, de șapte ori mai mic. Este adevărat că între timp banca și-a crescut de patru ori cota de piață.

Grupul BCR, al doilea de pe piață, a raportat în S1/2023 un profit de 1,11 miliarde de lei, în creștere cu 6,6% față de perioada similară a anului trecut.

BRD, a treia bancă de pe piață, a raportat în S1/2023 un profit de 752 milioane de lei, în creștere cu 22%.

Primele trei bănci dețin 43% din activele bancare ale întregului sistem și au făcut 45% din profitul total la jumătatea anului.

Multă lume se întreabă cum se poate ca băncile să aibă profituri așa de mari și o asemenea rentabilitate a capitalului în condițiile în care economia scade și o duce prost, după impresia multora, iar guvernul trebuie să majoreze acum taxele pentru a face rost de bani ca să acopere gaura bugetară.

Foarte mulți își îndreaptă furia către bănci și spun că au marje mari de profit, adică practică dobânzi foarte mari la credite și dobânzi mici la depozite, adică trebuie mai degrabă impozitate băncile cu taxe speciale decât alte categorii de contribuabili. În aceste condiții, cine s-ar opune având în vedere că este greu să ai un contraargument la această retorică. Când ți se iau din banii proprii, bineînțeles că guvernul și băncile sunt dușmani.

Interesant este că marja băncilor din acest moment, adică diferența dintre dobânzile la credite și dobânzile la depozite, este cea mai mică din ultimii 15 ani, conform datelor statistice ale BNR.

În 2008 când, sistemul bancar avusese un profit de 4 miliarde de lei, însemnând un miliard de euro la cursul valutar de atunci, marja medie în sistem era de 5,52%. În 2010, când economia mergea prost și se tăiau salariile, marja băncilor era de 5,88%, cea mai mare din ultimii 15 ani, iar băncile raportau o pierdere pe tot sistemul de 500 de milioane de lei. În 2012, când tot sistemul a raportat o pierdere de 2,3 miliarde de lei, cea mai mare din ultimii 15 ani, marja era de 5,83%. În 2020, când ROBOR-ul era la cel mai scăzut nivel, marja băncilor a fost de 4,5%. În decembrie 2022, într-un an când dobânzile au explodat, când ROBOR-ul a ajuns chiar și la 8,2%, marja băncilor a fost de 2,93%, adică la jumătate față de acum un deceniu, și mai mică decât acum trei ani.

Deci afirmația că băncile fac au un profit așa mare pentru că au o marjă foarte mare acum nu știu dacă se susține. Sunt bănci care atrag din piață bani plătind o dobândă de 7% la lei și dau credite ipotecare cu o dobândă fixă sub acest nivel.

În aceste condiții, de unde vine profitul băncilor?

1. Portofoliul de credite ipotecare/imobiliare, care are un maxim istoric și care are cea mai mare pondere în creditare, este foarte curat în acest moment: pentru că valoarea apartamentelor/caselor/terenurilor nu a scăzut (ci, dimpotrivă, chiar a crescut), băncile nu trebuie să facă provizioane și chiar să marcheze pierderi, așa cum s-a întâmplat în criza anterioară, când piața imobiliară s-a prăbușit iar băncile erau pline de credite care aveau în spate ipoteci a căror valoare a scăzut la jumătate în cazul apartamentelor și la 80-90% în cazul terenurilor.

2. Veniturile românilor au crescut substanțial, așa că pot onora ratele bancare: în aceste condiții, băncile au venituri pentru că ratele se plătesc și nu trebuie să facă provizioane în cazul în care clienții nu ar mai plăti. Chiar și la creșterea ucigătoare a dobânzilor din ultimul an, care a însemnat o creștere a ratelor de 60%, clienții au putut să facă față plăților. În criza anterioară, când ratele la creditele care erau în euro și în franci elvețieni au explodat peste noapte, o bună parte dintre clienți nu au mai putut să-și onoreze ratele, așa că băncile nu au avut venituri, iar în momentul în care au constituit provizioane, cheltuielile le-au explodat. Această situație nu se mai întâlnește acum, așa că portofoliul de credite de retail – credite ipotecare și de consum – este foarte curat.

3. Portofoliul de credite pentru IMM-uri este în bună parte garantat de stat prin programele lansate în pandemie – IMM Invest: companiile mici și mijlocii sunt cele mai riscante, iar în perioadele de criză sunt cele mai afectate. Programul de tip IMM Invest a permis acordarea de credite în continuare pentru acești clienți, iar garanția acordată de stat acoperă riscul ridicat. Băncile stau pe un portofoliu de credite pentru IMM-uri care este în bună parte garantat de stat, care nu a sărit în aer și pentru care nu trebuie să facă provizioane. Încă. În criza anterioară, IMM-urile au întâmpinat probleme mari, multe dintre ele nu au mai putut să plătească ratele și nici principalul, așa că băncile au trebuit să facă provizioane pe bandă rulantă și să marcheze pierderi.

4. Creditele de capital de lucru pe care le acordau băncile companiilor mici și mijlocii au fost înlocuite de credite furnizor, acordate de către furnizori companiilor: în aceste condiții, riscul a fost transferat companiilor furnizor, ieșind din portofoliul băncilor. Este adevărat însă că aceste companii care dau marfă altor companii au expunere bancară, dar sunt companii mari, care au posibilitatea gestionării proprii a neplății mărfurilor. Creditele furnizor au ajuns să fie de trei ori mai mari decât creditele acordate direct de către bănci pe termen scurt companiilor. Economia crește în acest moment mai puțin pe credit.

5. Companiile mari românești sunt mult mai puternice, stau bine cu lichiditatea și își plătesc ratele la creditele acordate: în criza anterioară au fost companii foarte mari care au fost extrem de expuse la creditele în euro, la piață, și care au sărit în aer, iar băncile au suferit pierderi foarte mari.

6. Băncile nu mai au expunere pe euro decât în proporție de 30%, deci riscul valutar aproape că a dispărut, așa că nu mai trebuie să facă provizioane sau să aducă capital suplimentar: în criza anterioară, 70% din portofoliul bancar era în euro și numai 30% în lei, ceea ce a fost un dezastru pentru tot sistemul, iar guvernul a fost nevoit să se împrumute la FMI pentru a acoperi finanțarea în valută și riscul valutar. În criza anterioară cursul a crescut cu 30% în câteva luni, în timp ce acum, de trei ani, cursul a crescut cu numai 1%, ceea ce înseamnă că riscul valutar este inexistent pentru bănci.

7. Portofoliul de titluri de stat deținut de bănci a crescut foarte mult, iar creșterea dobânzilor plătite de Ministerul Finanțelor le-a adus o creștere majoră de venituri. Scăderea valorii portofoliului are impact în capital și mai puțin în venituri.

8. Inflația a dus la creșterea dobânzilor, ceea ce înseamnă venituri mai mari pentru bănci în primă fază. Există un decalaj între creșterea dobânzilor la credite, care sunt primele, și creșterea dobânzilor la depozite, care vine ulterior. Acum, acest decalaj este foarte redus și aproape că s-a anulat, fiind bănci care plătesc dobânzi mari la depozite pentru a avea lichiditate, și practică dobânzi mai mici la credite pentru clienții buni și foarte buni.

9. Digitalizarea, mai ales după anul 2000, înseamnă o reducere de costuri venită din reducerea personalului, reducerea infrastructurii, respectiv scăderea numărului de sucursale, a chiriilor plătite, a cheltuielilor de funcționare, o creștere mai lentă a salariilor din sistem ceea ce, în final, înseamnă o îmbunătățire în raportul venituri/costuri. În 2008 bancherii erau cel mai bine plătiți angajați din sistem, dar acum IT-iștii sunt cel mai bine plătiți, care au avut o creștere de trei ori a salariilor, în timp ce bancherii nu cred că au avut o creștere mai mare de 50%.

10. Finanțarea băncilor nu mai depinde de împrumuturile de la acționari, ceea ce schimbă întreg bilanțul unei bănci. În criza anterioară, băncile din România aveau prea puține depozite locale, bazându-se mai mult pe împrumuturile din afară, ceea ce a fost un dezastru când a venit criza din 2008/2009. Când băncile-mamă și-au retras liniile de finanțare, băncile locale nu mai aveau bani ca să dea credite. În acest moment, raportul credite/depozite este de sub 70%, în timp ce acum un deceniu era de 120%.

11. Băncile nu mai acordă credite oricui și în orice condiții, așa cum se întâmpla înainte: dacă aveai un buletin puteai să iei un credit de nevoi personale a doua zi indiferent dacă puteai să-l rambursezi sau nu, companiile luau împrumuturi la orice oră din zi și din noapte, chit că puneau garanții grajduri, la un moment dat întreaga Pipera avea credite la Volksbank, chiar și cei care nu voiau să ia împrumuturi etc. Situația s-a schimbat foarte mult, așa că băncile fie nu acordă credite, deci nu-și iau riscuri, fie atunci când dau credite iau garanții mai mari.

Dacă ar fi să trag o concluzie, aceasta ar fi că băncile raportează în acest moment un profit mare comparativ cu anii anteriori, pentru că portofoliul de credite este foarte bun, nivelul de credite neperformante fiind de numai 2,56%, în timp ce acum un deceniu NPL-urile pe tot sistemul ajunseseră la 21%.

Sistemul bancar s-a curățat enorm după criza anterioară, băncile au devenit mai prudente, activele imobiliare luate în garanție pentru credite stau în picioare, adică nu înregistrează depreciere, iar creditele către companiile mici șii mijlocii încă sunt bune.

Vom vedea cum vor arăta după ce vor expira garanțiile acordate de stat. Cred că aici băncile vor fi nevoite să facă provizioane, ceea ce le va afecta profitul. Dar acum nu este cazul.

În aceste perioade, când costurile fiecăruia sunt mai mari, venite din inflație, creșterea dobânzilor – ceea ce înseamnă scăderea puterii de cumpărare -, toată lumea se îndreaptă furioasă către bănci, fiind considerate țapii ispășitori ai unor situații, la fel cum sunt și multinaționalele.

Cred că este mai bine să ai un sistem bancar profitabil, curat, care să nu creeze probleme în perioade critice economiei și care să poată susține, cu riscurile de rigoare, companiile și clienții. Cine vrea să ia un credit ipotecar/imobiliar o poate face în acest moment fără probleme, băncile au suficientă lichiditate și solvabilitate pentru a acorda acest gen de credite. De asemenea, pot acorda credite companiilor (în special celor mici și mijlocii) în aceste perioade critice, nu cum a fost în criza anterioară, când finanțarea s-a oprit pentru că liniile de finanțare externe au dispărut peste noapte și nicio bancă-mamă nu mai voia să ia expunere pe România.