Economia deziluziei: ce ascunde noua criză emoțională și economică a tinerilor?

Potrivit unui articol publicat de Fortune, generația Z intră în viața adultă cu un raport profund diferit față de bani, muncă și viitor, definit de un nou concept: disillusionomics – economia deziluziei. Termenul, formulat de economista Alice Lassman, descrie modul în care tinerii încearcă să se adapteze unui sistem economic pe care nu îl mai percep ca fiind funcțional pentru ei, după ce au crescut cu promisiuni de stabilitate care nu s-au materializat.

Spre deosebire de millennials, marcați de șocul direct al crizei financiare din 2008, membrii generației Z au fost formați într-un context de „criză permanentă”: inflație, costuri ridicate ale locuirii, instabilitate politică și o piață a muncii tot mai competitivă. Pe măsură ce cei mai vârstnici dintre ei se apropie de 30 de ani, comportamentele lor economice arată diferit de ale generațiilor anterioare. Deși au, paradoxal, cele mai mari ritmuri de creștere a veniturilor, Gen Z cheltuiește mai puțin, amână deciziile mari și este extrem de atentă la raportul valoare–preț.

În același timp, generația Z este asociată cu ceea ce Fortune numește „doom spending”: cheltuieli mari pentru experiențe – concerte, festivaluri, călătorii – ca formă de compensare emoțională într-un viitor perceput ca nesigur. Nivelul mediu al datoriilor personale este cel mai ridicat dintre toate generațiile, însă nu dintr-un consum clasic, ci din utilizarea intensă a soluțiilor flexibile precum buy now, pay later, preferate în detrimentul creditelor tradiționale.

Disillusionomics explică și de ce reperele clasice ale succesului – locuința proprie, familia, pensia – par tot mai greu de atins pentru această generație. O treime dintre tinerii Gen Z cred că nu vor deține niciodată o casă, iar mulți iau în calcul să renunțe la ideea de a avea copii. În acest context, apare o neîncredere accentuată în instituții – guverne, companii, media – și o tendință de a „rescrie regulile jocului”.

Lassman leagă acest fenomen de o etapă avansată a „comercializării tuturor lucrurilor”: de la house hacking (închirierea și subînchirierea locuinței pentru venituri suplimentare) până la transformarea creării de conținut online într-o sursă de venit. Pentru Gen Z, diversificarea surselor de bani nu este o strategie de creștere, ci una de supraviețuire într-o economie în care planificarea pe termen lung nu mai pare realistă.

În esență, concluzionează Fortune, disillusionomics nu este doar un comportament financiar, ci o stare de spirit colectivă. O generație care nu mai crede în promisiuni abstracte, care consumă diferit, muncește diferit și își construiește propriile mecanisme de siguranță într-o economie în care iluzia stabilității a fost, pentru ei, demontată înainte să apuce să funcționeze.