După plecarea americanilor de la Exxon, cine asigură securitatea exploatării gazelor din Marea Neagră și care sunt beneficiarii finali ai controversatului proiect

Săptămâna aceasta, directorii executivi ai Romgaz ar trebui să semneze tranzacția prin care compania de stat cumpără 50% din proiectul de gaze Neptun Deep din Marea Neagră de la gigantul american Exxon, care a decis să se retragă din această afacere pentru 1,06 miliarde de dolari.

Este cea mai mare achiziție pe care a făcut-o vreodată statul român prin intermediul unei companii controlate de stat. O parte din tranzacție, respectiv 325 de milioane de euro, este finanțată printr-un împrumut luat de la Raiffeisen Bank, asta apropos de implicarea în România a băncilor care au în spate acționari străini. Restul banilor de achiziție vine din resursele interne ale Romgaz, una dintre companiile cash-cow ale statului.

Un amănunt mai puțin remarcat este că, deși în proiectul de gaze din Marea Neagră procentele sunt egale – 50% pentru Romgaz, 50% pentru OMV Petrom, liderul de proiect –, prin pachetele de acțiuni pe care le deține la Romgaz (70%) și Petrom (20%), statul deține practic 45% din proiect, fiind asttfel principalul acționar.

Grupul austriac OMV, prin faptul că deține 51% din Petrom, are în final 25% din proiectul de gaze din Marea Neagră, sub procentul deținut de stat.

Pe locul trei se află cele șapte fonduri Pilon II, unde până acum 7,6 milioane de români sunt participanți cu banii lor de pensie. Conform ultimei statistici pe decembrie 2021, cele șapte fonduri Pilon II aveau 12% din Petrom și 12% din Romgaz, ceea ce înseamnă că dețin 12% din proiectul de gaze.

Acțiuni la Petrom și Romgaz dețin și SIF-urile, unde câteva milioane de români au acțiuni fără să știe. De asemenea, și frații Pavăl de la Dedeman, care au creat cea mai mare afacere antreprenorială românească, dețin acțiuni la Romgaz și Petrom, companii listate la Bursă.

Dacă cineva, orice român, începând cu Iohannis și terminând cu George Simion sau Dragnea, crede în acest proiect, poate să investească fără probleme, prin achiziția de acțiuni Petrom și Romgaz la Bursă și astfel va beneficia de câștigurile acestui proiect, la fel cum câștigă statul ca principal acționar, sau străinii prin OMV.

Asta apropos de retorica trădării naționale, că străinii câștigă mai mult din gazele din Marea Negră decât românii.

Acum, întrebările care se pun ar fi: când se aprobă controversata Lege offshore, care ar acorda motivația OMV de a începe proiectul din Marea Neagră?

Când se discută în Parlament această lege, inițiatorii și susținătorii – Guvernul, ministrul energiei Virgil Popescu – ar trebui să vină și cu structura acționarilor finali.

A doua întrebare și cea mai importantă este legată de securitatea acestui proiect, în noul context în care Rusia a atacat militar Ucraina și a schimbat geopolitica acestei zone, fiind o amenințare pentru toată lumea, inclusiv în Marea Neagră, de unde ar trebui extrase aceste gaze. Nimeni nu știe când se va termina războiul și mai ales cum va arăta sfârșitul lui.

Prin plecarea gigantului american Exxon, securitatea acestui proiect, în vremuri de război, este pusă sub semnul întrebării. România și Austria – o țară care nu este în NATO – nu au forță militară pentru a apăra proiectul dacă s-ar pune problema în acești termeni. Exxon ar fi avut în spate forța militară a Statelor Unite.

Proiectul Neptun Deep, în cea mai fericită variantă, ar vedea prima moleculă de gaz peste 5 ani, dacă decizia de începere a exploatării s-ar lua astăzi. Având în vedere întârzierile inerente în astfel de proiecte, probabil că se adaugă încă cel puțin 1 an.

Într-un interviu acordat în ultimele zile presei din Austria, directorul executiv al OMV, Alfred Stern, a declarat că necesarul de investiții nu ar fi mai mult de 2 miliarde de euro. Probabil se referea la partea OMV/Petrom din proiect. Dacă este așa, și Romgaz ar trebui să aducă 2 miliarde de euro. Banii nu sunt o problemă, dar securitatea reprezintă o problemă.

Conform datelor de până acum, proiectul Neptun Deep ar conține între 42-82 miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce, la prețurile actuale, de peste 1.000 de euro/1.000 metri cubi, ar rezulta o cifră calculată între 42 și 82 de miliarde de euro. Bineînțeles că acesta este un calcul simplist. Până acum, nimeni nu a ieșit în față să prezinte cifrele proiectului, respectiv cât înseamnă investițiile, cât ar ieși taxele și impozitele aduse la buget și cât ar câștiga acționarii din acest proiect.

Celălalt proiect de gaze din Marea Neagră, deja început de Black Sea Oil & Gas, o companie controlată de fondul de investiții Carlyle și BERD, cel mai mare finanțator instituțional al României, ar trebui să scoată prima moleculă la finalul anului sau începutul anului viitor. Fiind un proiect mai mic, iar fondul de investiții luându-și riscul de rigoare, aceștia au luat decizia de a începe exploatarea, deși Legea offshore aprobată de Dragnea în Parlament nu le era favorabilă din punct de vedere al investițiilor asumate versus câștigurile care ar putea fi obținute. Dar Carlyle a spus că până când va ieși prima moleculă situația politică se va schimba, iar legea va fi modificată într-un sens favorabil.

Proiectul lor are un zăcământ estimat la 10 miliarde de metri cubi, cu o exploatare anuală de 1 miliard metri cubi de gaze. Investiția făcută este de 400 de milioane de euro, iar la prețurile actuale zăcământul ar valora 10 miliarde de euro. Repet, bineînțeles, aceste date sunt superficiale. Deja gazele sunt cumpărate de către grupul Engie.

Revenind la proiectul Neptun Deep, Alfred Stern, CEO OMV, a menționat că gazele din acest proiect nu vin spre Austria, ci ar trebui să se ducă, să fie vândute, în sud-estul Europei.

România are un consum anual de 10-11 miliarde de metri cubi, iar gazele din Marea Neagră ar trebui să acopere ceea ce cumpărăm de la ruși, de la Gazprom. Restul gazelor sunt asigurate de către Romgaz, care în lipsa găsirii unor alte zăcămite onshore, ar înregistra an de an o scădere, având în vedere epuizarea resurselor actuale.

Nimeni nu știe cum va arăta lumea peste 5-6 ani, dar întrebarea este cine va asigura securitatea militară și politică a proiectului din Marea Neagră, astfel încât gazele să fie scoase. Pentru că rușii nu vor sta să se uite cum altcineva le ia din piețele europene de desfacere a gazelor, principala lor resursă pentru buget.

Pentru americani nu știu dacă proiectul și securitatea lui mai prezintă interes, odată ce au ieșit din el. Iar aceasta a fost cea mai mare greșeală a statului român, că i-a lăsat pe americani să plece.

Pentru Uniunea Europeană ar prezenta interes având în vedere necesitatea diversificării resurselor, dar UE nu are armată și trebuie să se bazeze pe americani, inclusiv pentru propria securitate.

Să sperăm că peste 5-6 ani situația geopolitică din zonă nu va mai fi atât de tensionată, nu vom avea război la graniță, nu ne vom trezi implicați în război, iar gazele vor fi aduse la suprafață. Este mai important acest lucru decât să ne punem problema, încă de pe acum, unde se vor duce, unde vor fi vândute.

Și, repet, uitați-vă cine sunt beneficiarii, cine sunt acționarii finali, înainte de a îmbrățișa retorica că ne fură cineva gazul, sau altcineva câștigă mai mult decât românii. Că și bugetul de stat, teoretic, este tot al românilor.