După ce anul trecut bursele s-au jucat cu nervii și portofelele investitorilor, titlurile de stat și obligațiunile coporative, care au un grad scăzut de risc, au devenit brusc noile vedete ale investițiilor

Investitorii se înghesuie în acest an în obligațiuni corporative într-un ritm record, reflectând entuziasmul lor pentru o clasă de active care este considerată de obicei ca având un risc relativ scăzut, dar care oferă acum cele mai bune randamente din ultimii ani, scrie FT. 

19 miliarde de dolari au fost investiți în fondurile care cumpără obligațiuni corporative din întreaga lume de la începutul anului 2023, cea mai mare sumă înregistrată vreodată în acest moment al anului, potrivit datelor furnizate de EPFR, care urmărește fluxurile de fonduri.

Fluxul de numerar care a inundat clasa de active subliniază dorința investitorilor de profita de randamentele ridicate și de faptul că nu mai trebuie să se ducă spre investiții mai riscante în căutarea unor randamente decente.

“Practic, venitul fix pare mult mai atractiv decât în anii anteriori”, potrivit lui Matt Mish, șeful strategiei de credit la UBS. “Euforia din jurul investment grade corporate bonds este, în principiu, mai larg această euforie în jurul randamentelor”, a adăugat el. “Cel puțin în raport cu anul trecut și, într-adevăr, în raport cu cea mai mare parte a ultimului deceniu, [datoriile corporative de înaltă calitate] oferă randamente care sunt considerabil mai mari.”

Randamentele medii ale titlurilor de stat americane corporate-grade au urcat la 5,45%, de la 3,1% în urmă cu un an, după ce la sfârșitul anului trecut au atins cel mai ridicat nivel din 2009 încoace. Cea mai mare parte a acestei creșteri a reflectat o vânzare generalizată de titluri cu venit fix în ultimul an, deoarece Rezerva Federală – ca și alte bănci centrale mari – a majorat rapid ratele dobânzilor în încercarea de a stopa inflația foarte ridicată.

De asemenea, randamentele au sărit și în cazul datoriilor mai speculative cu rating junk, dar mulți administratori de fonduri spun că preferă să rămână la datoriile emise de companii mai bine plasate pentru a face față unei potențiale încetiniri economice, pe măsură ce ratele mai mari ale dobânzilor încetinesc economia.