Dulceața profitului. Povestea afacerii Râureni

Discursurile corporatiste și nonșalanța în conversații cu ziariștii nu sunt nici pe departe apanajul soților Mutu, antreprenori vâlceni care au clădit din aproape în aproape și permanent pe credit afaceri al căror rulaj va depăși anul acesta 46 de milioane de euro. În 1994 au decis să fie proprii lor stăpâni – “pentru că așa făcea toată lumea”, spune Dorina Mutu – și au deschis un magazin. 17 ani mai târziu, după un drum anevoios, sub numele Annabella funcționează azi nu mai puțin de 32 de magazine răspândite în tot județul Vâlcea. Cifra de afaceri a rețelei de supermarketuri va depăși anul acesta, conform estimărilor celor doi soți, 40 de milioane de euro. Și tot ei sunt, din 2008, an în care au plătit 4,5 milioane de euro pe o fabrică plină de utilaje ruginite, proprietarii mărcii Râureni, sub umbrela căreia se vând în prezent peste 50 de soiuri de conserve de fructe și legume.

În 2011, primul an în care fabrica a pus în funcțiune toate liniile de producție retehnologizate, cifra de afaceri ajunge la 6 milioane de euro, față de 4,2 milioane de euro anul trecut. Pentru 2012 însă Dan Mutu se așteaptă la o creștere de peste 20% a diviziei de producție de care se ocupă în mod direct, frâiele activității din comerț fiind ținute de soția sa. Ca o mică anecdotă, afaceriștii vâlceni în vârstă de 38 și, respectiv, 43 de ani spun că “e mai ușor să vinzi decât să produci, dar cel mai greu e să vinzi ce produci”.

Ziua lor de lucru are între 12 și 14 ore și nici sfârșitul de săptămână nu este pentru odihnă, cel mai adesea fiind un bun prilej să meargă la negocieri de pildă până în Bulgaria, cu un posibil partener de afaceri. Răspund la întrebări, chiar codindu-se și completând, uneori, că ar vrea să păstreze totuși doar pentru cei prezenți la discuții “aceste informații”. Muncesc cot la cot de peste 17 ani și dacă în 1994, când au început afacerea, aveau șapte angajați, acum grupul are pe statele de plată nu mai puțin de 1.000 de oameni; familia Mutu este astfel al treilea mare angajator din mediul privat în județul Vâlcea. Chiar și așa îi cunosc personal pe cei mai mulți (“chiar dacă nu știu și numele de familie”), fiecare dintre cei doi soți având în grijă câte o zonă a afacerii.

În timp ce soția se ocupă mai ales de partea comercială, respectiv a rețelei de magazine Anabella, Dan Mutu se concentrează pe partea de producție și agricultură. “În comerț eu nu-i cunosc decât pe oamenii cheie – șefii de magazin și responsabilii – însă Dorina îi știe aproape pe toți.” Nu se desprind de activitatea firmei deloc, nici când sunt plecați, pentru că “trebuie să te implici permanent”, spune Dorina Mutu. Nu pentru că nu se pot baza pe oamenii din echipele care le stau alături, ci “pentru că așa cum faci tu, nu face nimeni”. Mai mult, dincolo de gradul de implicare sunt și alți factori. “Industria alimentară și agricultura sunt domenii în care activitatea e grea, pentru că depindem de timp, de vreme, de piață”, spune Dan Mutu, care își amintește că în vremea liceului a făcut, “așa cum era pe-atunci”, practică la combinatul ce îngloba fabrica de conserve. 20 de ani mai târziu, “ca o ironie a sorții, l-am și luat”, spune afaceristul, care recunoaște că prețul plătit a fost destul de piperat.

Concret, cei doi au plătit peste 4,5 milioane de euro, pentru că au preluat activele fostului combinat de la Râureni în plin boom imobiliar, iar suprafețele erau evaluate mai cu seamă din prisma valorii terenurilor. Însă fabrica, de pe ale cărei linii de producție ieșeau din 1968 conservele cu unul dintre cele mai cunoscute nume (“Râureni”), era “la pământ”. Toate utilajele au fost date la fier vechi, iar soții Mutu au fost nevoiți să pompeze bani în investiții. Sunt mândri acum de echipamentele instalate – de la linii de producție, până la depozitul frigorific cu o capacitate de 2.000 de tone și stația de epurare a apei tehnologice. Cu totul, încă 5 milioane de euro s-au adăugat cheltuielilor pentru punerea pe roate a fabricii, care funcționează acum la 40% din capacitate.

Privite din ochii investitorilor de calibrul multinaționalelor, de pildă, bugetele nu par covârșitoare. Însă motorașul afacerii l-au pus în funcțiune doi tineri antreprenori care s-au dezvoltat “doar luând credit după credit; cred că toată viața vom plăti rate”, mărturisește antreprenoarea. Cu titlul de exemplu, cei doi au contractat credite patru ani consecutiv, până să intrăm în recesiune: 400.000 de euro în 2005, apoi jumătate de milion de euro în anul următor, 800.000 de euro în 2007 și 7,8 milioane de dolari în 2008. N-au ratat totuși nici trenul banilor europeni – au atras în ultimii trei ani nu mai puțin de 3 milioane de euro.

Pe tot parcursul dezvoltării afacerii, cei doi vâlceni nu au apelat la sfaturile consultanților, “dar pentru fiecare domeniu, dacă specialistul a fost lângă noi, am ascultat sfaturile. Și avem în spate o echipă consolidată; sunt oameni care au rămas lângă noi ani în șir, încă de la începuturi”.Trăgând linie și adunând însă, cei doi soți spun franc că alt domeniu nu le face cu ochiul, “la asta ne pricepem”, spune Dorina Mutu. Iar soțul ei ridică și mai mult miza: “mi-am dorit foarte mult să studiez chimia alimentară și asta a fost; am muncit, am trecut prin toate fazele”. Altfel spus, visul lui personal a fost tocmai fabrica despre care vorbește cu înflăcărare. Activitatea îi aduce mai multe satisfacții decât bunurile materiale, declară el, un exemplu fiind că prima mașină scumpă au cumpărat-o doar în urmă cu câțiva ani și pentru că aveau cu adevărat nevoie de ea – “suntem mereu pe drumuri”.