Drumul unei tinere din România care a lucrat un deceniu în domeniul financiar spre un domeniu despre care ea zice acum că are mai mult sens

După ce și-a construit, vreme de un deceniu, o carieră în domeniul financiar în corporații, Anca Preda a dorit mai mult sens în activitatea sa, să găsească motivație și inspirație în viața profesionaLă de zi cu zi. A preluat rolul de Chief Financial Officer în cadrul Asociației The Social Incubator și, povestește ea, pe piața din România se vede clar că CSR-ul nu mai este periferic, nemaifiind doar un buget de final de an sau o acțiune punctuală bifată într-un raport.

Recunoaște franc că se află într-un moment al vieții în care se redescoperă profesional, dar și uman, întrucât a făcut pasul spre rolul actual în toamna anului trecut. După aproape un deceniu în mediul corporate, povestește Anca Preda, a simțit nevoia unei schimbări care să dea mai mult sens parcursului său.

A pornit dintr-o lume a cifrelor, a legilor și a conformității, un univers riguros, dar care i-a format reperele: disciplina, curajul deciziei și respectul pentru detaliu. În anii petrecuți la Deloitte, a lucrat la proiecte complexe, de fiscalitate și mergers & acquisitions până la demersuri de advocacy fiscal care au depășit granițele României. Unul dintre momentele din acea perioadă a fost inițierea unei proceduri de infringement la Comisia Europeană, care a dus, în timp, la modificarea Codului fiscal din România. A urmat o nouă etapă, în retail, la Profi. „Acolo am construit de la zero un departament de taxe, am trăit din interior și am contribuit la cel mai mare proces de M&A din istoria retailului românesc – vânzarea Profi către grupul Ahold Delhaize, o tranzacție de 1,3 miliarde de euro; ulterior am fost desemnată co-workstream leader pe zona de finance & tax în faza de integrare locală.” În paralel, s-a concentrat pe zona de automatizare și digitalizare a funcției de tax & finance. „Mereu am vrut să găsesc soluții prin care să traduc legislația în procese funcționale, integrate în sisteme, care reduc riscul și cresc eficiența. Am coordonat implementări end-to-end pentru e-Factura, SAF-T, e-Transport și e-TVA, construind fluxuri automatizate de invoice matching și integrări directe între ERP, platforme interne și ANAF.”

FUNDRAISING Companiile au trecut de la donații reactive la strategii integrate. Impactul nu mai este un „nice to have”, este legat de reputație, retenția angajaților, poziționare pe piață și chiar acces la capital.

Privind înapoi, consideră că fiecare pas i-a adus claritate. A înțeles că excelența profesională nu înseamnă doar performanță, ci și sensul pe care îl dai acestei performanțe. „Mult timp am fost obișnuită să merg înainte, să performez, să ating mereu următorul obiectiv. La un moment dat, am simțit că ritmul acela nu mai era sănătos. A fost prima dată când mi-am dat voie să mă întreb nu doar <ce urmează?>, ci și <de ce?>.” Să lase în urmă o carieră stabilă în corporate și să se îndrepte spre zona nonprofit a fost o alegere grea. Însemna să iasă dintr-un sistem pe care îl cunoștea bine și să intre într-unul complet diferit, cu alte reguli, ritmuri și așteptări. „Dar a fost și o alegere care mi-a schimbat felul de a vedea lucrurile. Uneori ai crede că puterea stă în viteză, în cât de repede ajungi la următorul obiectiv. Eu am învățat că forța adevărată e în capacitatea de a te opri, de a privi în jur și de a schimba direcția atunci când drumul nu te mai duce unde trebuie”, spune Anca Preda.

Astăzi, în rolul de Chief Financial Officer al asociației The Social Incubator, simte că acest sens se conturează cu adevărat. „E locul unde cifrele se întâlnesc cu oamenii, unde experiența mea din mediul corporate capătă o dimensiune umană și unde pot contribui la un scop mai mare: profesionalizarea financiară a sectorului ONG și construirea de punți între mediul privat și cel social. Nu mai privesc parcursul meu profesional în termeni de cuceriri. Pentru mine, e despre construcție, despre ceea ce rămâne. Urmează o etapă în care vreau să pun în slujba altora ceea ce am învățat, să dau mai departe din valorile și energia mea. Cred că adevărata reușită e atunci când ceea ce construiești continuă să conteze și după tine.”

De la intenție la măsurători concrete

Pe piața din România, consideră Anca Preda, se vede clar că CSR-ul nu mai este periferic. Nu mai este doar un buget de final de an sau o acțiune punctuală bifată într-un raport. „Din perspectiva noastră, ca organizație care lucrează de peste un deceniu cu mediul privat, este o schimbare reală de paradigmă. Asistăm la o tranziție importantă de la CSR, în forma sa tradițională, către o abordare mai amplă și integrată, specifică ESG. Dacă CSR-ul a fost, mult timp, asociat cu inițiative punctuale și acțiuni de responsabilitate socială, ESG-ul presupune integrarea impactului de mediu, social și de guvernanță direct în strategia de business și în modul în care o companie își măsoară performanța.” Această schimbare este accelerată de noile cerințe de raportare, în special CSRD, care mută accentul de pe intenție pe măsurare. Indicatorii nonfinanciari devin comparabili, auditați și relevanți pentru investitori, consumatori și angajați. Odată ce aceste cadre au devenit obligatorii la nivel european, ele au început să structureze și piața locală.

Al doilea motor este competiția pentru talent. Tinerii aleg angajatori care au o poziție clară în societate. Pentru companii, implicarea socială a devenit un instrument real de employer branding și retenție. Al treilea, punctează Anca Preda, ține de maturizarea ecosistemului ONG. Organizațiile sunt mai profesioniste, mai orientate spre rezultate, mai capabile să livreze proiecte complexe. Asta creează încredere și deschide conversații strategice.

„Există însă și frâne. Putem vorbi despre fragmentare, atunci când multe inițiative rămân punctuale, fără o strategie pe termen lung. Se finanțează proiecte frumoase, dar fără continuitate, iar impactul se diluează. O altă frână este teama de expunere. Unele companii încă evită asumarea unor cauze sensibile sau structurale.” Valoarea reală apare atunci când companiile trec de la CSR la conceptul de Creating shared value (CSV), atunci când impactul social este gândit ca o investiție care creează beneficii atât pentru comunitate, cât și pentru business. ONG-urile pot avea un rol esențial în acest proces, ca parteneri care traduc strategia ESG în proiecte concrete, cu impact real și măsurabil. Astfel, CSR-ul încetează să fie un capitol separat, iar ESG devine parte din ADN-ul organizației.

„Din perspectiva noastră, direcția este una bună. Se vede o trecere de la donație la parteneriat, de la imagine la impact. Iar pe termen lung, cred că diferența o vor face companiile care înțeleg că investiția în educație, în tineri, în comunități nu este un cost, ci o formă de inteligență strategică”, descrie Anca Preda tendințele din domeniu de pe piața românească.

PROGRAME
În 11 ani de activitate, Asociația The Social Incubator a implementat peste 50 de proiecte și a sprijinit direct peste 65.000 de tineri din întreaga Românie, extinzându-se recent și în Republica Moldova și SUA. Printre programele principale ale asociației se regăsesc: Tineri de viitor, la TINEri este puterea, Plan de viață, Start Major.

O investiție în propriul viitor

Implicarea companiilor în comunitate este o formă de responsabilitate și, în același timp, o investiție în propriul viitor, subliniază reprezentanta The Social Incubator. „Companiile cresc din comunități, angajează oameni din comunități, vând în comunități. Dacă mediul din jur este fragil, inegal sau lipsit de oportunități, pe termen lung și businessul va resimți asta.”

În România, unde multe vulnerabilități sunt structurale, implicarea mediului privat poate accelera schimbări pe care statul sau ONG-urile nu le pot susține singure, punctrează Anca Preda. Educația, integrarea tinerilor pe piața muncii, incluziunea socială, sănătatea. Aici companiile pot aduce nu doar bani, ci expertiză, tehnologie, rețele, modele de management.

Mai există și o dimensiune internă. Oamenii vor să lucreze pentru organizații care au o misiune dincolo de profit. Când angajații știu că munca lor contribuie și la ceva mai mare, nivelul de implicare se schimbă, cultura organizațională se schimbă. „Pe termen lung, implicarea creează încredere, iar încrederea este una dintre cele mai valoroase resurse într-o economie. Încredere din partea clienților, a partenerilor, a angajaților. Din experiența noastră, cele mai puternice parteneriate sunt cele în care compania nu doar finanțează, ci se implică real. Trimite mentori, oferă stagii, contribuie la designul programelor. Atunci impactul devine transformator pentru ambele părți”, potrivit Ancăi Preda.

Iar pe termen mediu și lung, se declară înrezătoare în parteneriatele tripartite între stat, mediul privat și ONG-uri, fiecare cu un rol clar: statul creează cadrul fiscal și legislativ, companiile aduc resursele și inovația, iar organizațiile contribuie cu expertiză socială și capacitatea de implementare. „Avem nevoie de politici care recunosc și susțin impactul social ca parte din dezvoltarea economică. Când aceste trei forțe colaborează coerent, rezultatul este stabilitate și încredere. Pentru că stabilitatea fără încredere nu ține. Iar acolo unde companiile, statul și organizațiile lucrează cu aceeași intenție, se construiește un model de țară funcțional, în care economia, educația și solidaritatea merg în același pas”, conchide Anca Preda. 

Profil de ONG

1.Œ Înființată în 2014, asociația The Social Incubator este o organizație non-guvernamentală românească, cu un puternic caracter grassroots, dedicată sprijinirii tinerilor din medii vulnerabile, în special a celor orfani și abandonați.

 2. În cei 11 ani de activitate, a implementat peste 50 de proiecte și a sprijinit direct peste 65.000 de tineri din întreaga Românie, extinzându-se recent și în Republica Moldova și SUA.

3. Prin inițiative inovatoare, The Social Incubator generează schimbări sistemice în educație, integrare profesională și incluziune socială. Oferă tinerilor servicii esențiale, precum formare profesională, stagii de practică, sprijin în găsirea unui loc de muncă, dezvoltare personală și suport pentru sănătate.

4. Misiunea organizației este de a transforma vulnerabilitatea în oportunitate, prin parteneriate strategice de tip Creating Shared Value (CSV) cu mediul privat, instituții publice și comunități locale. Investește în soluții sustenabile, contribuind la un viitor mai echitabil, în care fiecare tânăr să aibă șansa unui trai independent și demn.

5. Printre programele principale ale asociației se regăsesc: Tineri de viitor, la TINEri este puterea, Plan de viață, Start Major.

De vorbă cu Anca Preda, Chief Financial Officer, Asociația The Social Incubator

Care sunt provocările activității de fundraising în prezent?

Privind fundraisingul prin lentila unui parcurs financiar și fiscal, una dintre cele mai mari provocări pentru fundraising în ultimii ani a fost instabilitatea cadrului legislativ. Modificările repetate ale legislației și restrângerea unor facilități fiscale au creat multă incertitudine, atât pentru ONG-uri, cât și pentru companiile care le susțin. Mecanisme precum redirecționarea creditului fiscal sau alte forme de stimulare a implicării mediului privat au fost frecvent ajustate, reinterpretate sau limitate, ceea ce a făcut dificilă planificarea pe termen mediu și lung. Pentru un ONG, predictibilitatea este esențială, nu poți construi programe sustenabile atunci când regulile se schimbă constant sau când beneficiile fiscale devin neclare pentru sponsori.

Dincolo de impactul direct asupra fluxurilor de finanțare, această instabilitate afectează și încrederea. Companiile devin mai prudente, iar deciziile de susținere se amână sau se fragmentează. Din punctul meu de vedere, fundraisingul eficient are nevoie nu doar de cauze relevante, ci și de un cadru fiscal coerent, stabil și predictibil, care să încurajeze investiția socială pe termen lung, nu doar reacțiile punctuale.

Facilitățile acordate ONG-urilor reprezintă o investiție sau un cost pentru societate?

În realitate, societatea oricum plătește aceste taxe către stat. Mecanismele de redirecționare fiscală nu înseamnă bani „în plus” sau o pierdere bugetară, ci posibilitatea ca o parte din taxele deja datorate să fie direcționate către organizații care răspund unor nevoi reale din comunitate.

În cazul creditului fiscal acordat companiilor, vorbim despre aceleași sume care ar merge integral către bugetul de stat. Diferența este că o parte din aceste taxe pot fi redirecționate către ONG-uri care, în multe situații, suplinesc funcții esențiale ale statului, precum: educație, incluziune socială, sprijin pentru tineri vulnerabili, integrare profesională, ajutor medical etc. Din perspectiva companiei, costul fiscal rămâne același. Din perspectiva societății, însă, impactul este mult mai bine direcționat.

Acest mecanism transformă taxarea într-un instrument de investiție socială. În loc ca resursele să fie absorbite într-un sistem general, ele pot susține intervenții concrete, cu rezultate vizibile și măsurabile. De aceea, facilitățile fiscale nu sunt un cost, ci o investiție în viitorul țării: în oameni, în comunități mai stabile și în soluții care reduc pe termen lung presiunea asupra statului.

Care sunt principalele mecanisme de fundraising în prezent? Ce s-a schimbat în mentalitatea, comnportamentul oamenilor și organizațiilor de-a lungul anilor vizavi de cauzele sociale?

Dacă mă uit la prezent, fundraisingul este despre a construi relații, încredere și relevanță.

Astăzi, principalele mecanisme sunt destul de diversificate. Avem fundraisingul individual, cu donații recurente, microdonații, campanii online și peer-to-peer. Oamenii nu mai donează doar o dată. Dacă rezonează, aleg să rămână.

Corporate fundraisingul s-a maturizat mult și nu mai vorbim doar despre sponsorizări punctuale, ci de parteneriate de tip Creating Shared Value, în care compania își aliniază strategia de business cu impactul social. CSR-ul s-a transformat, în multe cazuri, în ESG, în politici clare, în indicatori măsurați.

Granturile și fondurile instituționale rămân esențiale. Fundații private, fonduri europene, finanțatori internaționali. Aici vedem o presiune mai mare pe rezultate, pe impact măsurabil, pe intervenții sistemice. Mai există și zona de social business și modele hibride, în care organizațiile își generează o parte din venituri prin servicii sau produse proprii, reducând dependența de finanțări externe.

Ce s-a schimbat în mentalitate? În primul rând, oamenii sunt mai atenți, mai informați si vor transparență. Vor să știe unde se duc banii lor și ce se întâmplă concret. În al doilea rând, încrederea se câștigă mai greu. După ani de crize succesive, oamenii filtrează mult mai mult, donează mai strategic și mai selectiv. Companiile, la rândul lor, au trecut de la donații reactive la strategii integrate. Impactul nu mai este un „nice to have”, este legat de reputație, retenția angajaților, poziționare pe piață și chiar acces la capital.

Și poate cea mai importantă schimbare este aceasta: discuția s-a mutat de la a trata consecințele, la a înțelege cauzele. Se vorbește mai mult despre schimbare sistemică, despre politici publice, despre intervenții pe termen lung. Pentru mine, aceste lucruri reprezintă maturizarea sectorului.