Drumul spre ESG: ce înseamnă conceptul după care toate marile companii se ghidează acum și cum poate fi atins

Regulile responsabilității în business se rescriu chiar în acești ani, iar noua paradigmă ESG (Environmental, Social, Governance) dă tonul la nivel global pentru o nouă forță a schimbării. Ce înseamnă pentru companii? Ce înseamnă pentru societate? Cum poate o colaborare coerentă între mediul privat, ONG-uri, mediul academic și stat să genereze o schimbare sustenabilă? Despre toate acestea au discutat managerii, experții și reprezentanții societății civile prezenți la videoconferința Business Magazin “De la CSR la ESG: noua paradigmă a responsabilității în business”, organizată în parteneriat cu Fundația Superbet.

Inițiativele de responsabilitate socială derulate de companii sub umbrela de CSR au venit până acum ca o aplecare voluntară asupra problemelor arzătoare ale societății, însă paradigma de ESG are potențialul de a înscrie responsabilitatea și sustenabilitatea direct în ADN-ul mediului privat. „Aș îndrăzni să vorbesc despre o nouă filosofie care pune în centrul activității companiilor problemele de mediu și problemele sociale. În acest context, noi – companiile – trebuie să demonstrăm nu numai că nu facem rău mediului sau nu numai că nu discriminăm categorii sau că ne ocupăm de incluziune, ci fiecare dintre noi trebuie să dezvoltăm în interiorul companiilor politici de îmbunătățire în aceste zone. Cumva, nu ne mai ducem doar în societate, ci trebuie să ne uităm mai întâi la noi”, a explicat Flavia Popa, secretar general al BRD, una dintre cele mai mari bănci din piața locală.

La nivel global, unul dintre principalii factori care conduc schimbarea de paradigmă este reprezentat de finanțări. Modul în care acționarii, investitorii, fondurile și băncile aleg să finanțeze proiecte poate fi un vector decisiv, întrucât finanțatorii introduc mecanisme de analiză și selecție care țin cont de criteriile ESG.

Un alt element care conduce schimbarea de paradigmă este cel al legislației europene, respectiv naționale, care deja obligă companiile cu peste 500 de angajați să realizeze raportări nonfinanciare. Această obligativitate se va extinde în următorii ani și către alte companii. „Companiile cu mai mult de 500 de angajați au început deja să raporteze, dar peste doi ani de zile și cele cu peste 250 de angajați trebuie să raporteze performanțele lor în materie de mediu, social și guvernanță. Toate cele trei aspecte sau caracteristici trebuie puse și din perspectiva unui standard care are referințe clare, indicatori pe care compania și-i asumă în momentul în care are un impact semnificativ pe un domeniu sau altul din cele trei. Trebuie să îl măsoare, să îl raporteze public“, a explicat Sorin Elisei, director consultanță și liderul practicilor de sustenabilitate și energie, Deloitte România. El a subliniat că ESG aduce mai multă ordine în modalitatea în care compania se raportează față de comunitatea sau comunitățile din care face parte prin operațiunile și activitățile sale. Raportat la piața locală, reprezentantul Deloitte a declarat că tot mai multe companii din România încep să fie interesate de noua paradigmă și să facă pași spre a se alinia la aceasta. „Ce observ eu și vă spun concret: în primul rând, dorința consiliilor, a membrilor consiliilor de administrație și a top managementului de a înțelege problematica ESG. Am avut multe workshopuri, ateliere de lucru în care am încercat să explicăm, pentru că cel mai important nivel de conștientizare a acestei probleme este la numărul 1 din companie. Apoi am văzut că există o preocupare pentru conștientizarea internă a angajaților.“ De cele mai multe ori inițiativele de CSR sunt lansate de companii multinaționale sau de firme care se încadrează în rândul companiilor mari. Cu toate acestea, societatea românească se bucură și de sprijinul IMM-urilor, iar un exemplu în acest sens este Libris.ro, prin proiectul CarteTeca – un proiect derulat în parteneriat cu Salvați Copiii, prin care Libris își propune să doteze 350 de unități de învățământ din România cu volume actuale, în următorii cinci ani. „Am îndrăznit să abordăm acest proiect, care este pe termen lung, după mulți ani în care nu am avut acest curaj. Am ajutat, am sprijinit alte proiecte, avem un parteneriat cu Salvați Copiii, dar nu am avut propriul nostru proiect și la un moment dat am identificat o nevoie”, a povestit
Laura Țeposu, CEO și cofondator al Libris.ro. Ea a arătat că nu doar marile companii se gândesc la schimbarea de paradigmă și la o mentalitate de ESG, întrucât și Libris începe să analizeze moduri în care poate acționa diferit și chiar să facă schimbări. „Nu atât de sistematizat și de structurat, dar este o nevoie pe care nu o putem ignora. Ne este semnalată atât extern de clienții noștri, cât și intern de colegi, mai ales cei mai tineri. În ultima perioadă am făcut niște modificări pe zona asta și fiecare modificare are un impact fantastic, oricât de mică. De exemplu anul acesta am modificat cutiile și am renunțat la banda adezivă, iar această modificare aparent simplă a avut un impact major, mai ales pentru publicul tânăr din categoria 18-24 de ani”.

Rolul ONG-urilor

Organizațiile nonguvernamentale sunt printre cei mai importanți actori din ecosistemul de responsabilitate socială pentru că au know-how și experiență, în timp ce companiile au capital și din ce în ce mai multă aplecare spre responsabilitate. „Această trecere la ESG este o invitație la un angajament pentru transparență, un angajament pentru a urmări niște obiective foarte clar definite, foarte clar asumate și apoi raportate atent și consistent și cred că aici este și modul în care evoluează relația cu partenerii noștri din sectorul ONG. Cred că această trecere către ESG ne invită la o colaborare, un parteneriat între companii și ONG-uri, astfel încât proiectele pe care le derulăm să fie clar cuantificate, să urmărim obiective foarte clare și să le vedem pe termen lung”, a explicat Ana-Maria Nicolae, head of integrated communication sisters în cadrul Avon. ONG-urile pot reuși chiar să atragă în proiecte parteneri din mediul privat care poate nu derulează proiecte pe cont propriu. Aici, societatea civilă are deja exemple de angrenaje care au atras și implicarea a câteva mii sau zeci de mii de IMM-uri. Unul dintre acestea vine dinspre proiectul HartaEdu realizat de Narada, un proiect care funcționează ca o „unitate de primiri urgențe pentru școlile din România”. „Avem aproximativ două luni de când funcționează această platformă, perioadă în care au lansat apeluri urgente peste 400 de școli, care au împreună 86.000 de elevi, iar comunitatea locală, IMM-urile – pentru că pe această hartă sunt indexate 75.000 de IMM-uri din toată România – au soluționat deja alerte în valoare de 1,5 milioane de lei de la mai mult de 40 de școli. Deci 10% din alerte au fost deja soluționate în doar câteva săptămâni”, a declarat Andra Munteanu, CEO, Narada.

Ana-Maria Nicolae, head of integrated communication sisters, Avon: “Cred că această trecere către ESG ne invită la o colaborare, un parteneriat între companii și ONG-uri, astfel încât proiectele pe care le derulăm să fie clar cuantificate, să urmărim obiective foarte clare și să le vedem pe termen lung.”

Ea a discutat despre rolul ONG-urilor în această nouă paradigmă și despre modul în care marile companii pot apela la know-how-ul societății civile pentru proiectele ambițioase din viitor. „M-a bucurat întrebarea legată de rolul ONG-urilor în această lume postpandemică și cred că era un tip de viziune care deja se vedea cumva, și-anume că în acest nou tip de capitalism care se naște în acest an ONG-urile nu mai sunt în afara conversației. Aș spune că de multe ori sunt cele care pornesc conversația”. Eșecul statului în rezolvarea unora dintre cele mai mari probleme ale societății a fost observat și de Samuel Negoiescu, președintele Asociației Speranță pentru România. Prin organizația pe care o conduce, el a reușit să convingă atât companii, cât și sute de mii de români să susțină două cauze majore: sprijinirea celor care suferă de boli grave și ajutorarea familiilor care provin din medii defavorizate. „Dacă ar fi să discut din perspectiva responsabilității sociale, pentru că aici suntem implicați mai mult, rolul ONG-urilor este vital pentru că din punctul meu de vedere statul nu se implică sub nicio formă în soluționarea problemelor individuale, așa cum se ocupă un ONG. În cazul nostru, mergem acasă la o familie nevoiașă, facem o anchetă socială, identificăm niște nevoi, practic rezolvăm acea nevoie concretă și imediată, dar nu numai atât, ne ocupăm de familia respectivă pe termen lung”. Sorin Elisei este de părere că ONG-urile pot juca același rol ca până acum, dar la o altă dimensiune. Liderul practicilor de sustenabilitate și energie din cadrul Deloitte România consideră că și ONG-urile sunt părți interesate în a vedea problematica ESG și acțiunile viitoare ale companiilor. „Asta ar putea să fie baza, încercând să anticipeze acolo unde companiile ar trebui să își îndrepte atenția. E foarte importantă implicarea în comunitatea locală, acolo unde ai businessul, unde ești cu oamenii sau unde produci profit. Din perspectiva asta, (n.r – ONG-urile) se pot implica în așa fel încât companiile să mărească gradul de investiție nu numai în acțiuni poate de imagine, dar și în acțiuni concrete cu impact concret în viața comunităților locale”.

Ce poate face statul

Companiile și societatea civilă nu au așteptări neapărat de la statul român și de la decidenți, însă atrag atenția că există câteva lucruri pe care le poate face mediul public pentru a ajuta inițiativele de responsabilitate socială. „Cred că trebuie să devină un partener activ în eforturile pe care le facem în zona de CSR. Cred foarte mult în forța unui triplu parteneriat, între companii, sectorul ONG și stat. Acum există niște facilități pe care statul le oferă pentru companii pentru a putea derula activități de CSR, ne referim la facilitățile fiscale, dar am avut surpriza să văd chiar recent cum instituții de stat încep să deruleze campanii de conștientizare și educare. Mă refer la campania derulată de Poliția Română împreună cu Asociația Telefonul Copilului, pentru prevenția agresiunilor sexuale împotriva minorilor”, a declarat Ana-Maria Nicolae, Avon.

Ea clasifică o astfel de inițiativă drept „un început, un prim pas”, dar consideră că implicarea statului ar putea veni să ducă la alt nivel impactul inițiativelor pe care mediul privat deja le derulează. „În cazul nostru, întorcându-mă la una dintre inițiativele Avon prin care încercăm să luptăm cu cancerul de sân și să oferim femeilor din toată țara acces la consultanții gratuite care le pot salva viața, mă gândesc doar ce impact am putea avea dacă ar fi și statul partener într-un asemenea demers. Probabil am ajunge nu la 5.000 de femei, ci la câteva zeci de mi de femei”. Dacă Ana-Maria Nicolae vede statul ca pe un al treilea partener în acest mix, Adriana Preda, director executiv al Asociației The Social Incubator, consideră că la acest parteneriat ar trebui să se alăture și mediul academic. Totodată, ea susține că statul ar trebui să promoveze facilitățile pe care deja le oferă. „Eu văd mai multe direcții în care statul se poate implica. Realitatea este că societatea civilă rezolvă probleme sociale pe care statul ar trebui să le rezolve. (…) Avem astăzi 88.000 de ONG-uri în România, un număr mare de ONG-uri care vor să se implice în problemele sociale pe care statul nu le poate rezolva, dar pentru care oferă anumite facilități și la nivel legislativ și la nivel fiscal. Facilități care din păcate nu sunt cunoscute, apropo că vorbeam de IMM-uri. Nu sunt cunoscute facilitățile și atunci cred că lansarea unor campanii de conștientizare ar putea încuraja”. Pentru context, printre proiectele The Social Incubator se numără și proiectul „lucrezdinnou.ro”, realizat în parteneriat cu Coca-Cola HBC România.

Adriana Preda, director executiv, Asociația The Social Incubator: “Eu aș aduce la masă și mediul academic. Sunt foarte puține programe de master sau chiar de doctorat legatE de responsabilitate socială, programe de care ar beneficia nu doar persoanele, mediul de business, ci și aceste ONG-uri. Sunt mulți oameni care vor să facă bine, dar nu au structura, cunoștințele și experiența.”

Acesta reprezintă o platformă care vine cu instrumente de reconversie profesională și cu oferte de locuri de muncă pentru cei care trebuie reintegrați în piața muncii. Adriana Preda susține că ecosistemul din România are nevoie de programe de formare pentru cei care vor să facă fapte bune, dar care nu au cunoștințe sau exepriență. „Eu aș aduce la masă și mediul academic. Sunt foarte puține programe de master sau chiar de doctorat legate de responsabilitate socială, programe de care ar beneficia nu doar persoanele, mediul de business, ci și aceste ONG-uri. Sunt mulți oameni care vor să facă bine, dar nu au structura, cunoștințele și experiența. Am putea aduce la masă programe de formare și mediul academic”.

Totodată, Preda crede că România ar trebui să se inspire din alte țări și să încurajeze formarea unor think tankuri la care să participe experți, instituții, ONG-uri, mediul de business și chiar beneficiarii serviciilor sociale, astfel încât strategia de responsabilitate socială să fie una cât mai concretă și cu o aplicabilitatea totală în realitatea de zi cu zi. Pentru Samuel Negoiescu și pentru asociația prin care el ajută și familiile sau persoanele care trăiesc la limita sărăciei, rolul statului ar trebui să fie altul. El are nevoie ca sistemul social al statului să aibă măcar evidența la zi a persoanelor care sunt într-o situație precară, ceea ce ar economisi multe din resursele ONG-ului. „Asistența socială ar trebui regândită la nivel local, la nivel de primării. Ce am constatat în 15 ani de activitate este că atunci când te duci la un asistent social el habar nu are ce se întâmplă în comunitatea lui și acest lucru nu este izolat, ci îl întâlnesc frecvent. Nu mi se pare normal ca un reprezentant al primăriei să nu știe care sunt situațiile unei familii nevoiașe din localitatea lui, și nu mă refer la un oraș, ci la o localitate mică, unde nu știi că ai un bătrân care nu are cu ce să se încălzească sau un băiat de 18 ani care stă în frig și nu are pe nimeni”. Andra Munteanu de la Narada vede situația la fel ca Ana-Maria Nicolae de la Avon, și-anume statul ar putea juca un rol în scalarea soluțiilor cu care ONG-urile sau companiile private vin deja pentru a rezolva problemele societății. „Spre exemplu, în speța învățării remediale statul a spus public că soluțiile pe care le are nu livrează, nu creează suficient de repede suficient de mult impact. La momentul respectiv am dezvoltat o soluție și am digitalizat toată materia claselor 0-8. Astfel, pe parcursul vacanței de vară au avut parte de învățare remedială 15.000 de copii. Ni se pot părea mulți sau puțini în raport cu cei 300.000 la care trebuia să ajungem. Tipul de scalare de la zeci de mii la sute de mii poate fi făcut cu mare ușurință dacă statul este dispus să intre în parteneriat, uneori cu contribuții care pot părea minore, precum promovarea unui instrument creat de una dintre organizațiile noastre la toată masa de cadre didactice din România”.

Samuel Negoiescu, președinte, Asociația Speranță pentru România: “Dacă ar fi să discut din perspectiva responsabilității sociale, pentru că aici suntem implicați mai mult, rolul ONG-urilor este vital pentru că, din punctul meu de vedere, statul nu se implică sub nicio formă în soluționarea problemelor individuale, așa cum se ocupă un ONG.”