Drumul de la Micul Paris la Bucureștiul de astăzi

Acum circa un secol, pe la 1900, Micul Paris avea propriul Montmartre și încerca să își construiască și Champs Elysées-ul autohton, după chipul și asemănarea originalului aflat în marele Paris. Tot atunci Calea Victoriei era artera emblematică a Bucureștiului, locul unde damele “bine” mergeau să își cumpere haine de blană și să își croiască rochii după ultima modă. Era locul unde trebuia să fii văzut. Piața Unirii era populată de hale, prăvălii și tarabe, un adevărat pol de comerț al vremii. Nu se lăsau mai prejos nici străzile din actualul centru istoric care erau ocupate de meșteșugarii care mergeau mână în mână cu proprietarii de hanuri și cârciumi. A rămas mărturie până astăzi caru’ cu bere, care, dacă ar putea vorbi, ar spune multe. Actualul bulevard Elisabeta, Calea Moșilor sau Calea Griviței completau și ele peisajul comercial al Bucureștiului de altă dată. Astăzi puține sunt clădirile, restaurantele sau magazinele care mai stau să povestească vremurile de mult apuse. În afară de Calea Victoriei – un pol al modei de lux – și centrul istoric – kilometrul zero al distracției -, fostele artere comerciale așteaptă cuminți chiriașii. Pe Calea Moșilor au mai rămas doar farmaciile. Până și băncile au fugit, lăsând în urmă zeci de spații goale. Regina Elisabeta nu stă nici ea mai bine. A fugit tot comerțul la mall?

Bucureștiul are zece malluri, iar dacă adaugi și centrele comerciale, numărul spațiilor crește undeva pe la 15. Raportând numărul de metri pătrați la numărul de locuitori, Capitala rămâne chiar și așa în urma orașelor mari din regiune precum Budapesta, Praga sau Varșovia. Mai este loc de dezvoltare? Planuri sunt, însă ritmul de construcție este încetinit dacă facem comparația cu situația de acum patru-cinci ani. Totuși dezvoltatorii nu se lasă păgubași în încercarea lor de a prinde din urmă celelalte capitale din Europa Centrală și de Est. Ce îi încurajează?

Zilnic circa 300.000 de români calcă pragul centrelor comerciale și mallurilor din București sau, altfel spus, fiecare locuitor al capitalei trece cel puțin o dată pe săptămână printr-un mall. Centrul cu cel mai mare trafic atrage circa 60.000 de oameni într-o zi. Prin comparație, doar centrul vechi – “o aglomerare” de 150-200 de baruri, restaurante și cafenele – reușește o asemenea performanță și doar în zilele bune, de weekend de vară. Calea Moșilor, una dintre cele mai importante artere comerciale ale secolelor al XIX-lea și al XX-lea, nu mai păstrează nimic care să amintească de “gloria de altădată”. Trecătorii de astăzi nu vin aici la plimbare sau la cumpărături de rochii, pălării sau pantofi, ci sunt doar în trecere, merg grăbiți, uneori fără să întoarcă măcar capul, pe lângă vitrinele de cele mai multe ori goale. Ce s-a ales de magazinele de altă dată?

În apropiere de Calea Moșilor a luat ființă primul magazin universal al Capitalei – “Vulturul de Mare cu peștele în ghiare”. Pânzeturi felurite, țesături și materiale menite să ia ochii trecătorilor decorau vitrinele magazinului construit parcă după chipul și asemănarea magazinului “La Paradisul Femeilor” imaginat de Émile Zola în cartea cu același nume. Magazinele de delicatese, restaurantele și prăvăliile defineau profilul Căii Moșilor. Doctorul Alexandru Popescu scrie că aici a fost construit la 1859 și hanul Solacolu, local frecventat de personalități precum Alecsandri, Eminescu, Constantin Tănase, Maria Tănase, Liviu Rebreanu sau frații Teodoreanu. Astăzi Calea Moșilor nu mai este vizitată decât de trecători grăbiți aflați în căutare de farmacii sau case de schimb. Până acum circa un an această arteră era și una dintre preferatele băncilor, care au început însă să închidă una câte una filialele de aici.

“Calea Moșilor a avut întotdeauna două mari probleme esențiale, care au afectat permanent comerțul în zonă. În primul rând este vorba de lipsa locurilor de parcare și în al doilea rând de lipsa unui mijloc rapid de transport, respectiv metrou”, spune Ștefania Harabagiu, unul dintre fondatorii Brand Support, agenție de strategie și creație în trade marketing. Ea explică faptul că, deși nici mallurile nu sunt întotdeauna deservite de metrou, acestora nu le lipsește însă parcarea, un element cheie în ziua de astăzi.

“Lipsa ambelor elemente este dramatică, în sensul în care au rămas pe Moșilor numai comercianții nostalgici.” În opinia sa, șansa pe care o are Calea Moșilor este să ofere comerț specializat și “primul care îmi vine în minte este cel care a dispărut din centrul vechi, respectiv cel cu textile și cel pentru mirese”. În zonă deja și-au încercat norocul o serie de comercianți (atât de puțini însă că îi poți număra pe degete) și norocul le-a zâmbit, spune ea.

Ștefania Harabagiu își amintește că au fost într-adevăr ani în care existau mărci pe Calea Moșilor pe care nu le mai găseai altundeva, cum a fost cazul Hush Puppies, unul dintre cei mai mari retaileri de încălțăminte la nivel mondial. Timpul și-a pus însă amprenta pe artera dominată astăzi de blocurile de zece etaje colorate în roz, portocaliu și verde praz, ca urmare a programului de reabilitare termică, și de spațiile comerciale ale căror geamuri sunt tapetate cu semnele “de închiriat”. “Cine poate concura cu mallurile din ziua de azi, un paradis al comerțului cu bugete serioase?”, explică situația fondatoarea Brand Support.