Drumul către Strasbourg, via București

Așa se explică totala concentrare a campaniei electorale pe chestiuni de politică internă și atacuri la persoană vizându-i pe potențialii candidați la președinție și tot așa se explică și caracterul extrem de ieftin al promovării electorale, mizând ba pe asmuțirea alegătorilor contra partidului de guvernământ, ba pe lozinci neutre, fără mesaj și nediferențiate după vreo ideologie politică, deși principiul de funcționare al PE este tocmai diferențierea familiilor de partide după criteriul ideologic.

O privire de ansamblu peste sondajele de opinie indica drept câștigătoare USD, cu circa 40% din voturi, urmată de PNL (cu mai puțin de 20% de voturi însă), apoi de PDL, de PMP (sub pragul de 10% însă) și de UDMR, în timp ce restul partidelor nu ar trece pragul electoral. Prezența la vot era estimată undeva între cea de la alegerile din 2009 (când a fost de 27,67%) și cea din 2007 (când prezența a fost de 29,46%), raportat la o participare medie la vot în UE așteptată la 38%, față de 43% la scrutinul din 2009, cu toate că miza alegerilor a crescut față de 2009: acum grupurile politice au câte un candidat pentru președinția Comisiei Europene, iar PE va vota nu numai președintele, ci și comisarii propuși de fiecare țară.

Ultimele sondaje europene arată că popularii (PPE) ar obține 217 locuri în PE din totalul de 751, socialiștii și democrații (S&D) ar obține 201 mandate și liberalii (ALDE) 59. Partidele eurosceptice și populiste (de dreapta și de stânga) erau estimate să obțină împreună aproape 35% din voturi, față de 25% în 2009, ceea ce va polariza PE, cel mai probabil prin formarea unei coaliții între populari și socialiști spre a contracara presiunea extremiștilor.