Drill, baby, drill: Moscova tocmai ce-a descătușat un nou val de explorări de gaze în Mediterana

Comisia Europeană și-a manifes­tat recent susținerea pentru un nou acord de explorare de gaze offshore dintre Grecia și ExxonMobil, argu­men­tând că o colaborare cu parte­neri „de încredere“ ca SUA va ajuta Europa să scape în sfârșit de depen­dența de gazele rusești.

Este o susți­nere surprinzătoare într-un moment în care blocul pre­tinde că avansează rapid către un vii­tor bazat pe energie verde și totuși continuă să-și adân­ceas­că dependen­ța de hidrocarburi obținute departe de Moscova, scrie Euractiv.

În același timp, un efort îndelung suspendat de a construi un cablu submarin de electricitate care să lege rețelele de electricitate ale Greciei, Ciprului și Israelului pare să revină la viață. Investitori din Washington și Tel Aviv au arătat un interes reînnoit față de proiect, iscând speranțe că unul dintre cele mai dificile elemente ale infrastructurii de energie medite­raneene ar putea fi totuși revitalizat.

Cele două evenimente nu ar tre­bui privite separat. Mediterana de Est rămâne una dintre cele mai „in­fla­mabile“ scene geopolitice din lu­me, un loc unde, din cauza unor re­ven­dicări maritime care se suprapun, rivalități regionale nesoluționate și unei inerții politice cronice, vaste re­zerve de energie au rămas neex­ploa­ta­te. Oficialii europeni laudă de mul­tă vreme potențialul regiunii, însă pu­țini s-au arătat deciși să-l descătușeze.

Lucrurile s-ar putea schimba. Discuțiile privitoare la perspectivele energetice ale regiunii s-au intensifi­cat imediat după revenirea lui Do­nald Trump la Casa Albă, noua ad­mi­nistrație transmițând o disponibili­tate de a impune ordine acolo unde Bruxelles-ul nu a reușit în mod re­petat să conducă. Focusul mai intens al Washingtonului și disponibilitatea americanilor de a-i susține pe aliați cu infrastructură solidă au schimbat deja starea de spirit politică.

Recent, Grecia a încheiat un acord de explorare offshore cu ExxonMobil ce acoperă blocurile din nord-vestul Mării Ionice. Chevron, o altă mare putere americană, forează în apele mai puțin sensibile din punct de vedere politic din sudul Cretei. Pentru Atena, acordurile reprezintă o schimbare decisivă. Green Deal-ul UE permite un rol de tranziție al gazului până când blocul va atinge neutralitatea climatică în 2050.

Grupurile de mediu nu sunt impresionate. ONG-ul World Wildlife Fund avertizează că noile foraje riscă să blocheze Grecia în decenii de dependență de combustibili fosili și să submineze credibilitatea UE în materie de climat. Atena merge însă mai departe. Oficialii guvernamentali spun că forajele de testare ar trebui să se încheie până la începutul anului 2027. Dacă rezervele se vor dovedi viabile comercial, producția ar putea începe în 2030 și continua timp de cel puțin un deceniu.

Bruxelles-ul, departe de a se opune, salută discret inițiativele.

O sursă din interiorul Comisiei a declarat pentru Euractiv că prioritatea numărul unu a UE rămâne eliminarea importurilor de gaze rusești, nu doar prin diversificarea surselor de aprovizionare, ci și prin colaborarea cu „parteneri de încredere din domeniul energiei“.

Grecia pare la fel de angajată. Țara a încheiat primul său acord GNL pe termen lung cu Washintonul, pe 20 de ani, pentru a cumpăra 700 milioane de metri cubi anual începând cu 2030. Un alt oficial al Comisiei a declarat că costurile suportate de Grecia vor fi incluse în exporturile de energie americane de aproximativ 680 miliarde de euro pe care Europa s-a angajat să le accepte în următorii trei ani.

Totuși, chiar în condițiile unei alinieri mai strânse a Greciei cu Washingtonul, țara a avertizat Bruxellesul că Kremlinul ar putea exploata în continuare lacunele din arhitectura de sancțiuni a Europei. Atena a îndemnat oficialii UE să închidă o potențială poartă de intrare a gazelor rusești în Bulgaria prin gazoductul TurkStream controlat de Gazprom.

„Nu putem permite ca gazele naturale să intre în Europa pe ușa din spate, prin Turcia“, a declarat recent premierul grec Kyriakos Mitsotakis.

În acest context, al doilea proiect major din Mediterana, Marele Interconector Maritim, a revenit pe ordinea de zi după ani de dispute între Atena și Niscosia. Cablul submarin, finanțat parțial de UE, ar urma să lege rețelele de electricitate ale Greciei și Ciprului înainte de a se extinde până în Israel.

Segmentul Grecia-Cipru a fost înghețat pe fondul tensiunilor politice, dar a reînviat în condițiile în care Washingtonul și Tel Avivul îi recunosc valoarea strategică. În mai, președintele cipriot Nikos Christodoulides și premierul israelian Benjamin Netanyahu au căzut de acord să alinieze interconectorul cu coridorul India-Orientul Mijlociu-Europa. Acesta este promovat ca o alternativă aliniată la Vest la noul drum al mătăsii al Chinei, iar în plus ocolește Turcia.

Atena a informat Bruxellesul că Israel, SUA și Emiratele Arabe Unite s-au arătat interesate să investească. Oficialii Comisiei consideră implicarea investitorilor americani și din Orientul Mijlociu ca pe un potențial progres, deși aceasta nu a făcut comentarii publice.

O reuniune la nivel înalt în Washington este deja programată pentru aprilie.

Însă va trebui ca susținătorii proiectului să fie precauți. Turcia se opune planurilor și are propriile ambiții de a deveni un centru energetic regional. Cu toate acestea, Ankara rămâne indispensabilă pentru viitoarele strategii de apărare și migrație ale Europei. Pentru ca proiectul să decurgă fără probleme, țările implicate va trebui să găsească un modus vivendi diplomatic cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan, o sarcină deloc ușoară într-o regiune în care cablurile subacvatice pot avea un caracter la fel de politic ca și conductele.