Dragoș Damian, Terapia: Marcel Ciolacu, câți dintre delegații la congresul PSD din weekend au construit o fabrică? Câți conduc sau au condus o fabrică? Câți au intrat într-o fabrică în ultimii patru ani? Câți au vorbit cu un șef de fabrică în ultimul an?
Super-experții în macroeconomie s-au prins după 35 de ani de capitalism că închiderea fabricilor de la noi a dus la dezindustrializare și stagnare economică, la dispariția de resursă umană specializată și calificată, la creșterea consumului din import și, desigur, la…
Super-experții în macroeconomie s-au prins după 35 de ani de capitalism că închiderea fabricilor de la noi a dus la dezindustrializare și stagnare economică, la dispariția de resursă umană specializată și calificată, la creșterea consumului din import și, desigur, la creșterea deficitului de balanță comercială. Pentru că s-au întâmplat toate astea, trebuie să ne împrumutăm.
Un cerc vicios infernal care îndatorează România pentru câteva generații și din care nimeni nu știe sa iasă. Dar super-experții în macro-economie nu își bat capul prea tare, preferă să lase Primul-Ministru să găsească soluții pentru că, nu-i așa, ei nu au atribuții în dezindustrializare – reindustrializare. Ei doar analizează cifrele dintr-un birou de clasa A, țin cuvântări în limbaj tehnic pe care nimeni nu-l înțelege în săli de conferință din hoteluri de cinci stele și răspund fără să răspundă la întrebări despre economie puse într-un studio de televiziune.
Pentru nostalgici, dar nu numai pentru ei, să sumarizăm strategia de industrializare a ”nebunului grandoman Ceaușescu”. Construia fabrici, în jurul fabricilor construia orașe, cartiere de blocuri, grădinițe, scoli, licee, facultăți, cămine de nefamiliști, de familiști. Nu era invenția lui, este sistemul care funcționează de peste 50 de ani în toate țările industrializate din OECD sau G20, de unde suntem obligați acum să importăm și noi.
După era ”nebunului grandoman Ceaușescu”, ni s-a spus că fabricile construite atunci, din care se exporta în toată lumea, sunt învechite, poluante, energofage, ce mai, mormane de fier vechi, deci trebuie puse la pământ. Iar în locul lor au răsărit mândre malluri, clădiri de birouri și cartiere de locuințe. Apoi au dispărut școlile, liceele și facultățile care pregăteau personal calificat și specializat pentru fabrici. Au dispărut efectiv orașe întregi, romanii au plecat spre vest, să lucreze în fabricile din OECD sau G20, de unde se exportă către România cele mai banale produse.
Marcel Ciolacu, în drumul meu zilnic până la fabrică trec pe lângă ceea ce au fost trei fabrici emblematice ale României, mari exportatori, una de ceramica, una de chimie și una de încălțăminte. Una este acum cartier de blocuri, cea de-a doua se va reconverti într-un mall iar cea de-a treia, cine știe ce va deveni, probabil clădire de birouri. Sunt sigur că și tu, când mergi la Buzău, vezi cum au fost făcute una cu pământul fabrici bune de acolo, la fel văd și Sorin Grindeanu la Timișoara, Paul Stanescu la Slatina, Victor Negrescu la Alba, Mihai Tudose la Brăila și tot așa. Vedem însă cu toții și fabrici care au rămas în picioare, au intrat în circuitul internațional, au început să exporte și cărora le merge bine – autovehicule, electrocasnice, medicamente, materiale de construcții – și atunci ne întrebăm dacă chiar trebuia să dam jos 3000 de fabrici ale ”nebunului grandoman Ceaușescu”, fără să punem nimic în schimb?
În 35 de ani am creat, prin lipsa de viziune, nepăsare, neglijență și multa-multa corupție, o cultura anti-fabrici, nimeni nu vrea să construiască sau să muncească într-o fabrică. Și, din păcate, avem politicieni care nu au construit o fabrică, nu conduc sau nu au condus o fabrică, nu au intrat într-o fabrică în ultimii patru ani și nu au vorbit cu un șef de fabrică în ultimul an.
România trebuie să se industrializeze urgent, asta însemnând fabrici cât vezi cu ochii, indiferent de capital. Mâncare, chimie, energie, apărare.
Marcel Ciolacu, un discurs bun pentru viitorul României ar trebui să înceapă cu istorioara în care Ion și Gheorghe, doi ciobani din Poplaca, merg la Sibiu să ia trenul să vândă telemea la București. Trenul tocmai pleca, fug după el dar îl pierd, iar Gheorghe exclamă supărat: ”No, vezi mă Ioane că-i bai când n-ai lucrul tău?”
Succes la industrializarea României. Trebuie să avem lucrul nostru.