Dragoș Damian, Terapia Cluj, consilier onorific al premierului Ilie Bolojan: Urăsc evaziunea fiscală și munca la negru. Dacă este ceva ce urăsc în România, asta este criminalitatea fiscală, un cancer pentru care nu există nici un fel de terapie

Nu mă interesează temele despre pensiile speciale, excedentul de bugetari și supersalariile lor, șmecheriile care se fac cu finanțările din proiectele publice, indiferent de cum s-or chema, ”mișcarea anti-digitalizare” din instituțiile de stat sau oricare alte teme aduse în dezbatere.

Nu mă interesează laudele unora că avem creștere economică în T2 – este o creștere ridicolă bazată exclusiv pe consumul de inflație, cea mai mare din uniune.

Nu mă mai interesează ratingurile caselor de specialitate, același ”5 minus” dacă permiteți analogia, dat în ultimii nu-știu-câți-ani din interes , că e totuși țară din Uniunea Europeană, de la care trebuie sa fie recuperate niște datorii și stă tampon pe linia frontului. Nu propriile declarații despre fragilitatea economică a României alunga investitorii, ei știu asta și fără declarații oficiale.

Nu mă mai interesează ”băieții deștepți”, cleptocrația din economie, care au primit facilitați, scutiri, vouchere, amnistii sau cum s-or mai fi chemat ele, fără să livreze nimic la schimb, în afară de recunoștință unde trebuie.

Nu mă interesează bătălia epică între companiile românești și multinaționale, ambele se amuză pe seama ei, este un subiect perfect de dezbateri politice ca să țină poporul în fața ecranului.

Nu mai am puterea să mă mai intereseze că se închid fabrici și că nici un investitor străin nu va mai dori să facă investiții industriale în România.

Sunt prea obosit de lupta cu morile de vânt din resursa umană ca să mă mai intereseze că se oprește finanțarea prin PNRR a consorțiilor duale de învățământ. Era soluția cea mai bună pentru a lega sistemul de educație de piața muncii.

Nu mă mai interesează reformele din sănătate, controlată de oligarhi și ”nemuritori” care fac ce vor ei cu contribuțiile de 80-90 de miliarde de lei pe an, pretinzând că o fac în interesul pacienților.

Sunt prea mic și suntem prea mici ca să ne intereseze mișcările de influenta Europa – America – Rusia – China – India – și ce alte puteri mai sunt. Dar, ca să parafrazez o replică dură dintr-un film celebru, ”Romania is a flyspeck in the middle of Eastern Europe” – probabil că este mai bine să devenim fie al 51-lea stat american, fie al 17-lea land german, fie a 18-a regiune franceză.

Nu mă pricep la finanțe atât de mult încât să mă intereseze dacă Pachetul 2 de reforme fiscale este o sabie laser care va învinge criminalitatea fiscală. Nu îi cred pe analiștii formatori de opinie care se duc la televizor să ne spună ceea ce li se spune lor să spună. Sunt greu de crezut consultanții care dau declarații fandosite despre Pachetul 2, nici măcar ei nu înțeleg cum se va pune în practică și care vor fi rezultatele. Sunt rupți de realitate cei care spun ca România seamănă cu Grecia de acum 15 ani, nimic din 2025 nu are legătura cu ceva din 2010. Între timp a apărut AI, și orice copilot iți poate da un raport așa cum cer interesele.

Nu mă interesează (deși încă mai sper) dacă la Ministerul de Finanțe, la ANAF, la servicii, la grupul informal de la Guvern – care fiți siguri că e activ, dacă ne luam după energia degajata pe LinkedIn – sunt specialiști care se iau cu adevărat la trânta cu criminalitatea fiscală. Dacă Pachetul 2 de reforme fiscale se bate cu criminalitatea fiscală, atunci să fie primit, chiar daca iar ”sunt tensiuni in coaliție”.

În cele din urmă, nu mă interesează nici că suntem conduși de oameni care cred că suntem toți proști.

Singurul lucru care mă interesează și mă ține viu este că urăsc criminalitatea fiscală. Urăsc toate sediile somptuoase în care, fără declararea valorii reale de închiriere, fără ca măcar să existe numele firmei la intrare, fără nici un control de la vreo autoritate, fără nici o rușine sau frică, stau claie peste grămadă botaniști, contabili, informaticieni, înfrumusețatori, importatori-exportatori, coletari, dentiști, horecariști, artiști la propriu sau figurat, brokeri imobiliari sau de alte feluri și orice alți antreprenori sau corporatiști care sunt fabrici, uzine și combinate de evaziune fiscală și muncă la negru.

Criminalitatea fiscală nu pare să poată fi stăpânită în nici un fel.