Dragoș Damian, Terapia Cluj: 7, 13, 17 - trei zile foarte bune din noiembrie 2025. Trei zile care pot marca schimbarea de compoziție și direcție de care are nevoie economia României ca să se relanseze până în 2030

Echipa de la ZF mă trage de mânecă din când în când să renunț la hating, trolling și bitching și să scriu opinii pozitive, comentarii încărcate de optimism și editoriale în care să arătăm că România are un viitor foarte bun.

Nimeni nu citește genul ăsta de opinii, comentarii și editoriale. Iată, opiniile din 5 octombrie, din 10 octombrie și din 3 noiembrie nu au atins nici 500 de citiri – cui îi pasă de doi ingineri care au industrializat România, de oamenii care lucrează și duc economia în spate sau de Salamul Săsesc, de Cașcavalul de Rucăr și de Brânza de Băișoara?

De fapt opiniile pozitive, comentariile încărcate de optimism și editorialele în care arătăm că România are un viitor foarte bun nici nu sunt necesare, economia duduie, anul se termină așa cum a început – uitați-vă la cozile din magazine deși toata lumea se plânge de inflație, uitați-vă la câștigurile făcute din creșterile de prețuri sub pretextul creșterii TVA, uitați-vă la imobiliare, uitați-vă la Black Friday, uitați-vă la sold-out-ul de sărbători și vacanțe, uitați-vă la coloanele de mașini de transport de pe șosele.

Adevărul este că se fac foarte mulți bani în România însă rămân foarte puțini bani în România, dar asta este alta poveste.

Nimeni nu mai citește datele statistice pline de definiții și cifre complicate care pretind că economia merge prost. Nimeni nu mai dă doi bani pe analiștii apocalipsei, tot aceleași fețe la televizor, care prevestesc de ani de zile prăbușirea economiei. Nimeni nu mai crede comunicatele bocite ale mediului de afaceri care îl acuză pe Ilie Bolojan că a făcut praf economia.

Și totuși, luna noiembrie, care de-abia a trecut de jumătate, are trei zile bune în care s-au întâmplat niște lucruri care ar putea schimba fundamental structura economiei românești. Merită scris despre ele o opinie, un comentariu, un editorial. Iată.

Vineri, 7 noiembrie. Nicușor Dan vorbește la un forum despre nevoia de industrializare și internaționalizare, despre nevoia de fabrici, uzine și combinate și despre nevoia ca mâncarea, chimia, energia și apărarea să fie produse în România. N-a spus-o în cuvintele astea, a vorbit însă, între altele, despre 1) scăderea competitivității uniunii care adâncește prăpastia față de celelalte puteri industriale; 2) lipsa unei strategii pentru ajutorul de stat; 3) deconectarea dintre sistemul de educație și nevoile din piața muncii; 4) deficitul de balanță comercială.

Toate aceste lipsuri își pot găsi soluția într-un proiect de țară de industrializare și internaționalizare, prin fabrici, uzine și combinate și prin mâncare, chimie, energie și apărare care să fie produse în România. Și cine altcineva decât Președintele României poate lansa un astfel de proiect de țară?

Joi, 13 noiembrie. Sorin Pâslaru scrie un editorial care, de fapt, vorbește despre nevoia de industrializare și internaționalizare, despre nevoia de fabrici, uzine și combinate și despre nevoia ca mâncarea, chimia, energia și apărarea să fie produse în România. Opinia a fost foarte citită, Gemini îi dădea un trending de 120-130 de mii de citiri. Sorin Pâslaru atrage atenția asupra lanțurilor de aprovizionare care sunt esențiale pentru industrializare și internaționalizare.

Ai dreptate, Sorin Pâslaru, uite, de exemplu, degeaba construim 100 de fluxuri de fabricație de forme farmaceutice finite ca să reducem dependența de Asia dacă nu avem nici un control de lanțul de aprovizionare pe care ingredientele farmaceutice active, excipienții și materialele de ambalare vin tot din Asia. Mulți specialiști ar fi optat pentru o utilizare a fondurilor STEP pentru fluxuri de sinteză de ingrediente farmaceutice active care să fie livrate către uniune.

Luni, 17 noiembrie. Gala ZF 27 de ani. Ce reacție în lanț ar declanșa în întreg mediul de afaceri ca toți vorbitorii să spună pe o singura voce că avem nevoie de industrializare și internaționalizare, că avem nevoie de fabrici, uzine și combinate și că avem nevoie ca mâncarea, chimia, energia și apărarea să fie produse în România!

Gata cu creșterea economica din consum de imobiliare, importuri și divertisment, a fost, este și va fi o tendință nesustenabilă.

Trebuie să vorbim, tot mediul de afaceri, tot mai mult, până ne aude și ultimul politician, despre un plan de țară care să răspundă nevoii de industrializare și internaționalizare, nevoii de fabrici, uzine și combinate si nevoii ca mâncarea, chimia, energia și apărarea să fie produse în România.

Trei zile din noiembrie 2025 care pot schimba următorii cinci ani.