Dragoș Damian: Sistemul sanitar este alienat din cauza lipsei de viziune, de finanțare și competitivitate

Am luat ca exemplu situația asistenței cu medicamente în România și am subliniat că nu există încă o strategie națională a medicamentului, care să clarifice care sunt direcțiile în care România trebuie, de exemplu, să facă stocuri în eventualitatea unor situații de forță majoră. Lipsa unei strategii naționale a dus la problemele semnalate în ultimii ani la Institutul Cantacuzino sau la scăderea drastică a volumelor medicamentelor fabricate în România din totalul medicamentelor utilizate în țară, de la 62% în 2006 la 42% în 2010. Sau, și mai scandalos, lipsa unor reglementări și analize a nevoilor de medicamente a condus la majorarea alocărilor pentru medicamente de la aproximativ 350 milioane euro în 2007 la aproximativ 1,1 miliarde euro în 2011 (adică aproximativ 25% din totalul resurselor financiare alocate sănătății), fără o îmbunătățire evidentă a accesului la medicamente, a stării de sănătate a pacienților sau a speranței de viață. Toate aceste evoluții ineficiente, datorate lipsei unei strategii multianuale și transpartinice au făcut ca România, o țară cu o tradiție industrială bogată în sectorul farmaceutic, să fie doar o țintă pentru importuri, care ar putea fi oricând sistate, riscându-se astfel accesul la medicamente al pacienților.

Am subliniat de asemenea că, la nivel conceptual, legea sănătății, stabileste exclusiv cadrul general, noțiunile definitorii, structurile componente, sursele de finanțare și răspunderea pentru un sistem sanitar funcțional. Proiectul noii legi a sănătății care a cauzat foarte multe confruntări, multe din ele politizate și în necunoștință de cauză, nu va avea efectele scontate fără o legislație secundară pe măsură, care să fie clădită pe priorități strategice. Astfel, legislația secundară și terțiară va trebui să se pronunțe asupra a șase direcții strategice de reformare a sistemului, după cum urmează:

– Prioritizarea: care sunt proritățile sistemului sanitar (dar și care sunt argumentele care stau la baza deciziei): sănătatea publică, sistemul de urgență, medicina primară, ambulatorie, serviciile spitalicești, programele naționale, etc.? La urma-urmei, doar consensul asupra priorităților va asigura alocarea corectă și transparentă de resurse;

– Standardizarea: serviciile medicale trebuie să păstreze standarde uniforme, în așa fel încât actul medical să aibă aceeași calitate și același cost indiferent de cadrul în care este prestat;

– Finanțarea: în funcție de priorități și de serviciile contractate și cu identificarea clară de resurse; în așa fel încât să nu se promită mult și să se ofere foarte puțin, cum este și cazul asistenței cu medicamente;

– Privatizarea: care sunt structurile ce trebuie privatizate și care sunt cele ce trebuie să rămână publice, în așa fel încât accesul pacienților să nu fie condiționat exclusiv de considerente materiale?

– Informatizarea, despre care nu sunt necesare alte comentarii și

– Managementul: cine se va ocupa de administrarea structurilor și resurselor sistemului, cine va evalua îndeplinirea indicatorilor de performanță, etc.?

Dragoș Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy și președintele Asociației Producătorilor de Medicamente Generice din România.