Dragos Damian: Batalia reformei

Punctele reformabile au fost identificate de numeroase administratii dupa numeroase analize ale numerosilor expertilor si in final cam toti au fost de acord ca sunt aceleasi:

1. scaderea alarmanta a numarului de contribuabili si a valorii contributiei (a veniturilor) deci;
2. medicina interventionista ineficienta si inechitabila (spitalele) bineinteles;
3. ineficienta serviciilor cu efect preventiv a medicinei de familie;
4. lipsa informatizarii in sistem unic (trasabilitatea actului si resursei medicale);
5. absenta unor principii sustenabile si rationale de utilizare a medicamentelor;
6. intarzierea formularii pachetului standard de baza care franeaza la randul sau evolutia asigurarilor private.

Sinergia distructiva a celor de mai sus a dus la datorii enorme ale sistemului sanitar catre diversi furnizori de servicii care, rostogolite fiind din 2008 au ajuns sa fie situate undeva la 2-3 miliarde RON, pentru 2010 prefigurandu-se sanse bune sa ajunga la peste 5 miliarde RON la sfarsitul lui 2011.

Si astfel, fiind ceruta de insasi iminenta colapsului, reforma chiar a inceput in 2010, si pleaca aparent exact in transarea celor celor de mai sus:
1. Se largeste baza de contribuabili si se introduce co-plata.
2. Se transfera spitalele catre administratia locala, cele fara speranta sau inoperabile se inchid sau isi schimba destinatia iar resursele economisite sunt transferate catre medicina de urgenta.
3. Se schimba prevederile contractului cadru pentru a se creste rolul si impactul medicinei de familie.
4. Se informatizeaza in sistem unic intreaga masinarie a sanatatii.
5. Se schimba reglementarile privind utilizarea medicamentelor aplicandu-se principii de farmaco-economie.
6. Se lucreaza la definitivarea pachetului de baza, punctul de plecare pentru alocarea de resurse in asigurarile private.

Si totusi, daca toate partile au fost de acord asupra punctelor reformabile, de ce a izbucnit o batalie pe viata si pe moarte intre autoritatile reformatoare si furnizorii de servicii? Este oare miza reformei atat de mare incat reformatorii si furnizorii nu se pot intelege asupra prioritatilor, mijloacelor si resurselor? Am intrat intr-o spirala de genul “reforma mea este mai buna decat reforma ta”?

Sumarizand, iata atmosfera de pe liniile frontului.
1. Contributia in sanatate.
Reformatorii: 5 milioane de contribuabili nu pot plati sanatate pentru 22 de milioande asigurati. Furnizorii: nu puteti largi baza de contributie luand bani de la cei care nu au.
2. Spitalele.
Reformatorii: supravietuiesc prin capital politic, opereaza in afara standardelor si indicatorilor, risipa, ineficienta, coruptie. Furnizorii: voi trebuie sa faceti standarde si indicatori, ati folosit criterii netransparente de transfer, inchidere, schimbare de destinatie.
3. Contractul cadru.
Reformatorii: trebuie sa munciti mai mult pentru banii pe care-i primiti. Furnizorii: trebuie sa ne platiti mai bine pentru munca pe care o prestam chiar si in prezent.
4. Informatizarea sistemului.
Reformatorii: odata informatizat sistemul va asigura trasabilitatea si predictibilitatea actului medical si al resurselor. Furnizorii: folositi aplicatii scumpe si greoaie, nu le putem implementa.
5. Medicamentele.
Reformatorii: lipsa de criterii de prescriere, risipa, coruptie. Furnizorii: lucram respectand regulile jocului stabilite de voi.
6. Pachetul de baza.
Reformatorii: va fi ultra-minimal. Furnizorii: trebuie sa fie suficient.

La modul cel mai general, pozitiile de lupta sunt explicitate foarte amenintator si in fapt ireconciliabile.
Reformatorii: cheltuielile in sistem au crescut in ultimii ani de 3 ori si cu toate acestea sanatatea s-a deteriorat. Vom face reforma in direct, in criza, in conditiile unor resurse de avarie. Vom aloca bani suplimentari numai dupa ce sistemul va fi reformat. Rezistenta la reforma arata ca lezam interese de grup.
Furnizorii: se aloca sub 4% din PIB pentru sanatate, jumatate din media europeana. Nu puteti face reforma fara bani. Reforma de care o faceti nu are o nota de fundamentare, un studiu de fezabilitate, o evaluare a impactului. Rezistenta la reforma arata ca nu comunicati obiectivele, mijoacele si resursele si ca nu ne faceti parteneri ai reformei.

Intre timp, cea mai importanta componenta a reformei, finantatorii si creditorii sistemului – contribuabili, producatori de medicamente, banci, FMI – stau cuminti si astepta sa vada daca exista la orizont un armistitiu si o solutie diplomatica care sa operationalizeze reforma. Ce ar vrea sa vada cu siguranta ar fi un consens asupra unui tablou de bord al reformei pana in 2015, un comitet de gestionare a reformei (din care, in numele regulilor bunei guvernari, sa faca parte) si un proiect post-reforma, pentru dupa 2015. Asta ca sa fim siguri ca incepand de atunci macar pacientul este scutit de riscurile structurale din prezent si ca sistemul sanitar devine sustenabil si predictibil in folosul sau.

DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice din Romania.