Două probleme majore legate de tranzacția Romgaz-Azomureș. Romgaz și să vrea și nu are gaz să alimenteze mai devreme de martie 2027, iar preluarea angajaților Azomureș este imposibilă în absența creșterii veniturilor. Plus, investiții de mediu, 500 milioane de euro

♦ Aducerea tuturor instalațiilor care vor fi preluate de Romgaz de la Azomureș la standardele de emisii necesare presupune investiții de 478 de milioane de euro până în 2031, dar aparent nu aceasta este cea mai delicată problemă privind această preluare ♦ Pe baza reglementărilor în vigoare, Romgaz nu are gazul necesar pentru a reporni instalațiile mai devreme de martie, 2027, când ar trebui liberalizată piața gazelor, iar creșterea numărului de angajați prin integrarea celor de la Azomureș este un fel de „misiune imposibilă“ pornind de la reglementările în vigoare, arată documentele companiei.

Achiziția care ar însemna prima integrare verticală industrială din România ultimelor decenii, cu un preț de circa 70 de milioane de euro, are câteva particularități, arată un document al Romgaz.

„AZOMUREȘ reprezintă cea mai importantă platformă de producție a îngrășămintelor chimice din România. Din punct de vedere tehnic, în regim de funcționare la capacitatea maximă posibilă, platforma ar putea acoperi aproximativ 90% din necesarul pieței naționale de îngrășăminte chimice. Totodată, având în vedere că o parte importantă a instalațiilor a fost construită în perioada 1968–1981, iar moder­nizările au fost realizate selectiv, analiza tranzacției trebuie corelată cu starea tehnică efectivă a activelor, necesarul de in­vestiții, cerințele de autorizare și con­formare, precum și co­ndițiile co­mer­ciale necesare re­por­nirii și operării sustenabile a platformei“, se arată într-un raport al companiei emis pe 29 mai.

Dar sunt câteva aspecte legate de această tranzacție. În primul rând, Romgaz preia active ale Azomureș, nu întreg combinatul, iar acest lucru este extrem de important pentru felul în care Romgaz are dreptul de a alimenta cu gaze respectivele obiective industriale.

Practic, acele active intră în structura Romgaz, nu este formată o entitate juridică separată.

„Într-un scenariu de tip share deal, platforma ar fi rămas o entitate juridică separată, iar livrarea gazului de către ROMGAZ către aceasta ar fi trebuit analizată inclusiv din perspectiva regulilor aplicabile tranzacțiilor între entități afiliate și a principiilor de preț de piață. Integrarea directă a activelor țintă în cadrul ROMGAZ permite alocarea gazului natural către platforma industrială în interiorul aceleiași entități juridice, acesta fiind unul dintre avantajele relevante ale structurii de tip preluare de active. Această structură poate susține operarea platformei într-un model industrial integrat, prin valorificarea gazului natural în produse cu valoare adăugată, respectiv îngrășăminte chimice și produse industriale conexe.“

De aici însă încep anumite probleme care țin exlcusiv de partea de reglementare.

„Un risc distinct, relevant pentru calendarul de repornire a activelor țintă este reprezentat de cadrul de reglementare aplicabil pieței gazelor naturale. Ordonanța de Urgență adoptată de Guvernul României la data de 5 martie 2026 privind măsurile aplicabile clienților finali casnici din piața de gaze naturale pentru perioada 1 aprilie 2026 – 31 mar­tie 2027 implică alocarea producției ROMGAZ pentru acoperirea obligațiilor aferente acestui segment de consum. În aceste condiții, ROMGAZ nu dispune, în mod realist, de volume proprii de gaze naturale disponibile pentru repornirea activelor țintă înainte de începutul lunii aprilie 2027. Acest aspect afectează calendarul operațional al tranzacției, momentul generării primelor venituri și perioada de pregătire necesară până la intrarea efectivă în producție.“

Pe scurt, pe reglementările în vigoare, gazul extras de Romgaz se duce la un preț reglementat către casnici astfel că firma nu dispune de cantitățile necesare pentru alimen­tarea Azomureș.

Mai departe, gazul din Marea Neagră, din Neptun Deep, acolo unde Romgaz este implicat alături de OMV Petrom, vine abia în toamna anului 2027.

Iar cum activitatea de îngrășă­minte nu poate fi pornită și deci nu generează venituri suplimentare, Romgaz nici nu poate prelua oamenii care manevrează instalațiile, tot din cauza reglementărilor în vigoare.

„Aplicarea prevederilor Ordo­nanței de Urgență nr. 89/2025 introduce o constrângere majoră în procesul de recrutare, în măsura în care limitează efectuarea de noi angajări în companiile cu capital majoritar de stat în absența unei creșteri preconizate a veniturilor. În cazul activelor țintă, primele venituri operaționale sunt estimate abia după repornirea producției, respectiv în trimestrul II/2027, în principal ca urmare a indis­ponibilității gazului până la finalul perioadei reglementate menționate anterior. Rezultă astfel un risc de blocaj între necesitatea operațională de a angaja și pregăti personal (suplimentar față de cel existent) înainte de repornirea producției și limitările legislative aplicabile în perioada de pregătire.“

Există și o presiune financiară care vine din zona de investiții necesare.

„Totodată, implementarea pla­nului de tranziție verde presupune investiții semnificative, estimate la aproximativ 478 milioane euro până în anul 2031. Acest necesar investițional trebuie corelat cu capacitatea platformei de a genera fluxuri de numerar suficiente, cu obligațiile de conformare, cu accesul la finanțare și cu impactul asupra profilului financiar consolidat al ROMGAZ.“ În acest moment însă, piedicile de reglementare sunt mai mari decât cele legate de investiții.