Doru Calangea, GIRA: “Cumpărătorii români nu sunt educați să aloce mulți bani pentru tehnologie într-o casă”

“Sistemul acesta pe care îl comercializăm noi a apărut pe piață în 1991, iar dezvoltarea lui a început încă din 1987. Telefonul cu touchscreen a apărut pe piață în 2007. Chiar dacă atunci nu exista aplicație pentru telefon, puteai să controlezi sistemul de pe calculator, lucru care încă se face în cazul clădirilor mai mari, precum clădirile de birouri. Tehnologia nu este chiar atât de nouă”, spune Calangea. El subliniază faptul că pe piața din România se comercializează aceleași soluții la care au acces și cei din țările cu un nivel de trai mult mai ridicat. “Între România și străinătate nu există absolut nicio diferență, sunt aceleași produse disponibile. Compania pe care o reprezentăm vinde în România aceeași gamă de produse pe care le vinde și în Germania, Austria, Suedia sau Rusia. O diferență pe care aș remarca-o între țarile est-europene și cele din vest este că acolo, de obicei, proiectele sunt de mai mici dimensiuni. Lumea nu-și mai face sisteme electrice convenționale, preferă case cu o oarecare inteligență, plecând de la centralizarea comenzilor și iluminat sau încălzire. În România nu e așa, pentru că este alt nivel de trai al populației și alt nivel al veniturilor. Însă la noi sunt mult mai multe case spectaculoase.”

Prin “case spectaculoase”, Doru Calangea se referă la faptul că oamenii de rând preferă, de multe ori, să investească banii în alte direcții, iar automatizarea caselor poate fi deseori regăsită la construcții rezidențiale de foarte mari dimensiuni. “Proiectele mai spectaculoase sunt în estul Europei, pentru că aici lumea se dă în stambă mai mult, în Rusia, Ucraina, chiar și în România. În vest sunt mult mai multe proiecte normale, în apartamente de două, trei, chiar patru camere. La noi sunt automatizate locuințe de două, trei mii de metri pătrați. Asta ar fi marea diferență între est și vest. Pretențiile celor din această zonă sunt de multe ori și mai mari decât ale celor din vest, astfel că un proiect este mult mai complex.”

Calangea explică cum acest lucru se datorează și educației, sau mai precis lipsei acesteia, în domeniul eficientiazării energetice. “În Norvegia, spre exemplu, o companie poate avea și 200 de proiecte de automatizare pe an, adică un proiect pe zi. Acolo, oricine și-a luat o garsonieră sau un apartament instalează măcar un sistem pentru iluminat sau controlul temperaturii. La noi trebuie să fie măcar o casă.”

De aceeași părere este și Costin Andrițoiu, evaluator imobiliar, care spune că sub 1% din locuințele pe care le-a vizitat aveau implementate sisteme inteligente. Andrițoiu spune că numărul apartamentelor automatizate este extrem de mic, soluțiile fiind de cele mai multe ori folosite în casele construite în regie proprie sau în cazul celor cumpărate “la roșu”. “În general, sistemele de automatizare apar la proprietăți ce depășesc, ca valoare, 200.000 de euro. Se găsesc la proprietăți premium, dar contează foarte mult și zona. Vorbim de costuri care pot ajunge la 5-7% din valoarea construcției, sume pe care nu oricine și le permite. Chiar dacă vorbim de procente și nu de sume fixe, contează dacă sunt 5% din 200.000 de euro, în cazul unei proprietăți premium în nordul Bucureștiului, sau 5% din valoarea unei case de 70.000 de euro din sudul Capitalei. Limitările de buget sunt diferite”, spune el.

“Cumpărătorii români nu sunt educați să aloce mulți bani pentru tehnologie într-o casă”, mai remarcă Costin Andrițoiu. “În locuințe cu o valoare cuprinsă între 50.000 și 100.000 de euro, procentul de automatizare este de 0,5, poate 1%. Dezvoltatorii imobiliari implementează rar astfel de soluții, dar oferă asistență celor care vor să beneficieze de ele. În orice caz, părerea mea este că soluțiile devin practice în cazul în care vorbim de case, nu de apartamente.”

În ceea ce privește clădirile de birouri, acestea au deja o anumită automatizare, prin care pot controla temperatura sau consumul electric. La o clădire de mari dimensiuni se justifică investiția în automatizare, deoarece controlul separat al fiecărei camere reprezintă o operațiune dificilă și anevoioasă.

Soluția de automatizare dezvoltată de GIRA este descentralizată, în sensul în care fiecare componentă a sistemului are inteligența ei. În ipoteza în care apare o defecțiune a unui segment, sistemul funcționează în continuare. “Aceste butoane transmit practic niște telegrame unității centrale, iar funcția respectivului buton poate fi schimbată oricând. Dacă vreau să acționeze jaluzele, îi dau această funcție; dacă vreau să controleze corpul de iluminat, îl reprogramez. Sistemul oferă astfel o mare flexibilitate”, explică Doru Calangea.  “În sistemul convențional, eu am tras fir de la corpul de iluminat la întrerupător, iar butonul nu știe să facă altceva. Nu pot să aprind lumina din cealaltă cameră sau jaluzelele, pentru că firul merge doar de la punctul X la punctul Y. Aici schimb funcția butonului și poate acționa orice aparat legat la sistem.”

Automatizarea propriu-zisă a casei, spune Calangea, este un proces care nu necesită condiții speciale. “Diferența de proiectare între sistemul nostru de automatizare și unul convențional se rezumă doar la partea de cablare, pentru că cea de alimentare este aceeași. Consumatorii și alimentarea acestora rămân neschimbate, doar comanda diferă.”