Doriți, urâți, chiar invidiați, refugiații ucraineni sunt un fenomen social și economic care nu poate fi ignorat.

Într-o Europă îmbătrânită, refugiații ucraineni sunt de folos tuturor. Polonia vrea să-i păstreze. Dar își va mai reveni Ucraina fără ei?

Anton Voinescu este un om bun care-și face datoria de cetățean și de om. Când a izbucnit războiul și ucrainenii au început să se reverse puhoi în România și Polonia, a făcut ceea ce mai toți românii de felul lui au făcut – a donat bani și haine. Este obișnuit să ajute în situații care impresionează. A donat sânge atunci când a fost cu Colectiv și a cărat un rucsac plin cu tot ce trebuie într-un cătun izolat din Mehedinți de care a aflat dintr-o emisiune la televizor. De data aceasta a făcut și ceva în plus. A găzduit o tânără din Ucraina, cu acordul proaspetei sale soții, cât a trebuit pentru ca aceasta să-și găsească drumul spre Japonia, ajutată de agenția de turism la care Anton lucrează.

Firma în sine pare să se fi specializat pe cazuri de ajutor altfel fără de speranță. Mama Mariana este bătrână. În cătunul ei, Săliște, n-o mai vizitează decât din când în când cei doi băieți ai ei. Dar nu rămân acolo. Ea a rămas, a plecat de la oraș și se luptă cu liniștea și singurătatea în satul în care s-a născut. „Oamenii aceia din Ucraina? Păi să vină. Muncitori să fie. Fără om să-l muncească, pământul se strică”, spune mama Mariana cu regret. Pământul din Săliște se strică. Bătrânii au murit, tinerii au plecat, satul este pustiu și invadat de pădure. Casele, câte au mai rămas în picioare, își așteaptă stăpânii. „Aștia ne mai trebuiau nouă”, exclamă într-o discuție aprinsă un navetist în trenul spre Ploiești. „E vorba de bani, îți zic eu. E vorba că mai împușcă ei niște bani, organizațiile astea, primăriile. Și Putin nu face el de prost ce face. Pe ai noștri de ce nu-i ajută nimeni? Și-ți zic, că știu pe cineva care transportă ucraineni, refugiații aștia sunt plini de bani. Să-i vezi cum sunt îmbrăcați!”

Eliza este poloneză și trăiește în Polonia. Lucrează cu copiii, dar pretinde că urăște oamenii. A învins cancerul și a fost decorată de președintele țării pentru munca ei cu… oamenii. Până la război, ucrainenii i se păreau o ciudățenie. Dădea de ei unde nici nu se aștepta. Odată a fost uimită când i-a cerut informații șoferului de autobuz, iar acesta i-a răspuns în ucraineană. S-au înțeles până la urmă în engleză. Eliza a plâns când urmărea la televizor știrile despre războiul din Ucraina și valurile de refugiați. Polonia a fost prima care s-a mobilizat pentru a-i ajuta, iar Eliza n-a ezitat – bani, haine și mâncare, așa cum au făcut jumătate dintre adulții din Polonia în primele săptămâni ale crizei. Dacă Rusia a invadat cu armata Ucraina, Polonia a mobilizat o armată de voluntari care să-i ajute pe refugiați.

Stoian Bogdanov este bulgar. Cât e ziua de lungă, măsoară din scaunul lui din fața cârciumii sătești strada pustie în lung și în lat. Nici pisicile întinse leneșe pe trotuar nu se mai mișcă. „Ucraineni?” spune el. „N-am văzut. Nimeni nu mai ajunge pe aici. Și dacă vin, ce să facă? Bulgarii au plecat că n-aveau de muncă. Aici nu mai vine nimeni.” Bulgaria, cea mai săracă economie est-europeană, suferă cel mai dramatic declin al populației din UE. Sate întregi zac depopulate chiar la periferia celor câteva orașe mari.

Polonia are și deficit de profesori. Din sistemul de învățământ lipsesc peste 13.000 de profesori (posturi vacante), iar în realitate ar trebui chiar 20.000 de profesori. Din toamnă vor fi 400.000 de elevi ucrainieni înscriși la școală în Polonia. Cu toate acestea, ucrainienii nu vor să se angajeze în învățământ pentru că ei câștigă mai bine la Biedronka (Buburuza), un mare lanț de magazine universale.

Înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, Polonia voia cât mai mulți muncitori ucraineni. Aceștia au ajutat cea mai mare economie est-europeană să nu simtă criza forței de muncă din regiune atât de acut precum o simt țările vecine. După invazie, refugiații au ajutat cu banii lor consumul intern, ultimul bastion de creștere economică în fața perturbărilor cauzate de război, de criza energetică și de inflație. Guvernul polonez și populația au adunat miliarde de euro pentru a-i ajuta pe refugiații ucraineni, o încurajare pentru aceștia să rămână acolo definitiv. Dar cât de corect este acest lucru față de Ucraina, stat considerat prieten special?

În casa familiei Trușcenkov, apelul telefonic a venit pe 24 februarie la ora 6:30 dimineața, la doar câteva ore după ce Rusia a invadat Ucraina. A fost un colac de salvare, scrie Bloomberg. „Haideți încoace, apartamentul nostru va fi al vostru de la începutul lunii viitoare”, le-a spus un prieten, telefonând de la sute de kilometri distanță, din Varșovia. Era o ofertă bună de subînchiriere. Așa a început călătoria care a adus 11 oameni purtând numele Trușcenkov – șase adulți și cinci copii – din toată Ucraina într-un apartament înghesuit la parter din capitala Poloniei. „Am ajuns doar cu periuțele de dinți și ceva din aurul familiei”, spune Olga, în vârstă de 38 de ani, mamă a doi copii. Au fost patru zile obositoare pe drumuri. În Polonia, familia s-a bazat pe bunătatea unui popor străin. Hainele second-hand au ajuns rapid la ușa lor.

Au primit câte 500 de zloți (107 euro) de fiecare copil în fiecare lună de la guvern. Dar chiria lor era de 6.000 de zloți (1.300 euro) și cheltuiseră cei mai mulți bani în timpul fugii din Ucraina. „Toate economiile noastre s-au scurs ca apa prin sită în primele zile deoarece a trebuit să plătim la hoteluri și pentru combustibil”, spune Zoia, bunica, în vârstă de 67 de ani. Aveau nevoie de locuri de muncă, și asta cât mai repede. Indiferent dacă familiile precum Trușcenkov își găsesc de muncă, se întorc acasă sau merg mai departe, miza este enormă pentru Polonia. A ieșit din precaritatea din epoca comunistă pentru a atinge unul dintre cele mai înalte standarde de viață din Europa de Est. Astăzi, țara se confruntă cu lipsă de forță de muncă și are o populație îmbătrânită. Rata șomajului în luna mai a fost de doar 2,7%, a doua cea mai scăzută din Uniunea Europeană, după Cehia.

Oricât de crud ar fi, războiul din Ucraina ar putea supraalimenta cu populație  economia Poloniei de 660 de miliarde de euro. Țara găzduiește peste 2 milioane de refugiați, un număr uimitor pentru o națiune de 38 de milioane. Este ca și cum un oraș mediu și-ar dubla populația. În primele săptămâni de război, numai populația Varșoviei a crescut cu peste 15%. Și guvernul Poloniei, și angajatorii polonezi doresc ca un număr cât mai mare de oameni să rămână definitiv în țară. Nou-veniții au calități căutate. În familia Trușcenkov, Olga predă engleza, mama ei este medic pensionar, iar nepoata este contabil. Însă Polonia este mai scumpă decât Ucraina, și are propriile probleme.

Înainte de război, Polonia avea un deficit de aproximativ 2 milioane de apartamente, potrivit think tankului Heritage Real Estate din Varșovia. Chiriile au crescut cu 20% de atunci. La gara centrală din Varșovia, panouri în engleză și ucraineană îi avertizează pe refugiați că cele mai mari orașe ale Poloniei sunt supraaglomerate și le spun că au șanse mai mari de a găsi locuri de muncă și locuințe în orașele mai mici. Școlile sunt copleșite. Polonia are și deficit de profesori. Din sistemul de învățământ lipsesc peste 13.000 de profesori (posturi vacante), iar în realitate ar trebui chiar 20.000 de profesori. Din toamnă vor fi 400.000 de elevi ucrainieni înscriși la școală în Polonia. Cu toate acestea, ucrainienii nu vor să se angajeze în învățământ pentru că ei câștigă mai bine la Biedronka (Buburuza), un mare lanț de magazine universale. Apoi, există o barieră lingvistică; deși ucraineana poate fi folosită în conversații ocazionale cu vorbitori de poloneză, poloneza este necesară la locul de muncă. „Inițial am fost ca un câine – doar înțelegeam, nu puteam vorbi”, spune Olga despre poloneza ei.

Ca mai tot timpul, spațiul și banii sunt puțini pentru cei din familia Trușcenkov – o străbunică doarme pe o canapea în sufragerie – dar ei știu cât de norocoși sunt. „Este un lux în comparație cu oamenii care trebuie să locuiască împreună în centrele pentru refugiați amenajate în săli de expoziție”, spune Zoia. „Avem un acoperiș sigur deasupra capetelor noastre.”

Oricât de crud ar fi, războiul din Ucraina ar putea supraalimenta cu populație  economia Poloniei de 660 de miliarde de euro. Țara găzduiește peste 2 milioane de refugiați, un număr uimitor pentru o națiune de 38 de milioane. Este ca și cum un oraș mediu și-ar dubla populația. În primele săptămâni de război, numai populația Varșoviei a crescut cu peste 15%.

Totuși, sunt sfâșiați de gândul la viitor. Câștigul Poloniei este pierderea Ucrainei. Economia țării lor de origine va scădea probabil cu cel puțin 40% în acest an și nu-și va reveni până când refugiații nu se vor întoarce, potrivit lui Oleg Ustenco, consilier al președintelui Ucrainei. Soțul Zoiei, Volodimir, își amintește de așteptarea de 48 de ore a familiei la punctul de trecere a frontierei din Zosin-Ustiluh din Ucraina. Imaginile îl bântuie: femei cu copii, papornițe și rucsacuri în cărucioare, trecând cu greu prin ploaie și zloată. „Am simțit că viitorul Ucrainei pur și simplu pleacă”, spune el.

În bucătării, pensiuni, clinici și birouri de asistență socială, societatea poloneză nu face economii pentru a-i face pe ucraineni să se simtă bineveniți. În primele trei luni ale războiului, cetățenii au cheltuit 2 miliarde de euro pe ajutor, estimează Institutul Economic Polonez, iar guvernul a promis 3,3 miliarde euro pentru acest an. Peste 1,2 milioane de ucraineni au primit numere de securitate socială, ceea ce le oferă acces la asistență medicală, educație și beneficii sociale. În iulie, guvernul a lansat un site web în poloneză, ucraineană și engleză pentru refugiații care își caută locuri de muncă. Școlile oferă cursuri de poloneză; agențiile neguvernamentale oferă îngrijire pe timp de zi pentru ca părinții cu copii mici să poată lucra. Până la sfârșitul lunii iulie, 385.000 de refugiați ucraineni și-au găsit locuri de muncă de când au ajuns în Polonia, potrivit ministerului muncii.

Cercetătorii și grupurile de afaceri estimează că 20% până la 50% dintre refugiații ucraineni ar putea rămâne după război. Aceasta ar însemna 1 milion de oameni, tot atâți ucraineni câți s-au reinstalat în Polonia în cei opt ani de dinaintea războiului. Pawel Dobrowolski, economist-șef la Fondul polonez de dezvoltare, numește tehnic afluxul un „șoc pozitiv mare pe partea ofertei”. El spune că migranții, în principal din Ucraina, au contribuit la a menține economia Poloniei la unul dintre cele mai rapide ritmuri de creștere din Europa în ultimii ani. În primul trimestru, PIB-ul a crescut cu 8,5% față de anul precedent.

Firmele agăță semne în care arată că fac angajări. Compania austriacă de construcții Strabag estimează că sectorul de profil are nevoie de 100.000 de muncitori. „Sperăm că majoritatea refugiaților care au ajuns în țara noastră vor rămâne aici”, spune Wojciech Trojanowski, CEO al subsidiarei din Polonia. Compania a acordat concediu plătit câtorva zeci de lucrători ucraineni care s-au întors acasă pentru a lupta în război. Și se așteaptă ca aceștia să se întoarcă.

Și profesiile fac angajări. În orașul Lodz, la 70 de kilometri vest de Varșovia, BZB Projekt, un studio de proiectare în construcții, are acum trei ucrainence – doi arhitecți și un contabil – printre cei 45 de angajați. „Această afacere are un rol de jucat în construirea de poduri unde nimeni altcineva nu poate”, spune Bartlomiej Zgorzelski, care conduce firma. JPMorgan Chase & Co. intenționează să angajeze până la 50 de refugiați în Varșovia pentru poziții în finanțe, resurse umane și operațiuni. De asemenea, îi va ajuta pe noii salariați să găsească locuințe și îngrijire pentru copiii preșcolari. Concurența este acerbă; 1.400 de persoane au aplicat.

În primele săptămâni de după invazie, 51% dintre adulții polonezi au cumpărat articole pentru refugiați, potrivit unui sondaj publicat în iulie de Institutul Economic Polonez, un think-tank finanțat de stat. Dar, în decurs de două luni, proporția din populație care făceau acest lucru a scăzut la 39%, în timp ce ponderea celor care făceau donații în numerar a scăzut la 33%, de la 46% înainte.

„Dacă vrem cu adevărat ca ucrainenii să rămână, trebuie să încercăm să-i ajutăm mai mult să-și facă o viață aici”, spune Anna Rulkiewicz, CEO la Lux Med, o rețea de clinici de sănătate deținută de compania din Marea Britanie Bupa. „Refugiații ucraineni ar putea fi o mană cerească pentru Polonia, având în vedere provocările demografice ale țării.” Pentru a ușura criza locuințelor, corporațiile donează camere de hotel și clădiri. Colosul industrial german Siemens a transformat 28.000 de metri pătrați de birouri din Varșovia într-un adăpost pentru 160 de ucraineni. În iulie, Volodimir și Zoia au primit un răgaz temporar din apartamentul lor multigenerațional prin amabilitatea orașului Varșovia. Primăria plătește pentru ca ei să poată sta trei luni într-un hotel de trei stele, o locuință temporară pentru 200 de ucraineni. „Nu am mai dormit atât de bine de pe vremuri”, spune Volodimir.

Există semne peste tot că Polonia se adaptează la nou-veniti. Anunțul  „Vorbim ucraineană” în alfabetul chirilic a apărut în magazine. Bancomatele și casele automate din supermarketuri afișează instrucțiuni în limba țării vecine. Au apărut restaurante noi, cu meniuri ucrainene – mirosuri și gusturi de acasă. Olga și-a pierdut apartamentul de acasă, din Irpin, de lângă Kiev. Pereții s-au prăbușit iar unde era baia acum se cască un gol imens. Mamă a doi copii, ea a fost prima care și-a găsit de lucru în Varșovia.  În Irpin, Olga preda engleză. Soțul ei a rămas acolo pentru a lupta. La două săptămâni după sosirea în capitala Poloniei,  ea a devenit asistentă într-o școală primară, unde a ajutat elevii ucraineni să se pregătească pentru cursuri. Ea se așteaptă să înceapă să predea limba engleză cu normă întreagă când va începe anul școlar în septembrie. Nu după mult timp, și mama ei și-a găsit de lucru datorită pregătirii medicale. Lux Med, operator de clinici sanitare, făcea angajări. O mie de medici și asistenți ucraineni au aplicat pentru 150 de posturi. La două zile după ce a văzut o postare online, Zoia s-a angajat la unul dintre centrele companiei din Varșovia, care deservește gratuit 200 de refugiați ucraineni pe zi. Contractul ei este valabil până la sfârșitul lunii septembrie. Când trebuie, traduce pentru pacienții ucraineni, ajutându-i să completeze chestionare și să stabilească programări.

La aproape 70 de ani, după o viață de pregătire în profesie, repornește la drum ca asistent medical. Ea speră că odată ce acreditările ei ucrainene vor sosi, ea va putea renunța la statutul de pensionar pentru a face ceea ce îi place – să salveze vieți ca medic de urgență. Lux Med îi ajută pe medici să treacă peste birocrație în a obține o licență pentru a practica medicina. Cu tot ajutorul oferit de Polonia, Zoia vede dovezi că ucrainenii se îndreaptă spre alte țări. Pe mulți ea îi ajută cu examenele medicale necesare pentru cererile de viză pentru SUA sau Canada. Oksana Drahan, nepoata ei în vârstă de 38 de ani, lucra pe post de contabil în Ucraina.  La Varșovia n-a reușit să-și găsească un loc de muncă stabil pentru că nu vorbește poloneză. Cu doi copii mici, ea se descurcă cu veniturile din curățarea caselor, din vânzarea unor păpuși pe care le face singură și din croșetarea unor hăinuțe, vândute online.

Fiica Zoiei, Tetiana, 46 de ani, care are un băiat de 18 ani, se gândește să se mute în Italia. Acolo se va reîntâlni cu cealaltă soră a ei, Irina, care locuiește în Bologna alături de cei cinci copii ai ei și soțul italian. Soțul Zoiei s-a chinuit și el să-și găsească de lucru. Volodimir a rezistat doar patru ore la primul său loc de muncă, unde instala izolație pe țevile din clădiri. Era prea solicitant din punct de vedere fizic pentru un bărbat de 67 de ani. Apoi a aplicat pentru a fi curier la serviciul de livrare DHL, dar nu cunoștea Varșovia suficient de bine pentru a naviga pe străzi. La patru săptămâni de la sosire și încă șomer, începea să-și piardă speranța. Căutând pe internet, a dat peste o slujbă care i-a stârnit interesul – să ajute refugiații la Centrul de Asistență pentru Familie din Varșovia, o clădire cu patru etaje în centrul orașului, care găzduiește 132 de ucraineni. Și s-a angajat. Multe din astfel de povești n-ar fi fost posibile dacă Polonia n-ar avea o armată de voluntari și oameni plătiți care să ajute. A ajutat enorm și populația, arată Financial Times.

În primele săptămâni de după invazie, 51% dintre adulții polonezi au cumpărat articole pentru refugiați, potrivit unui sondaj publicat în iulie de Institutul Economic Polonez, un think-tank finanțat de stat. Dar, în decurs de două luni, proporția din populație care făceau acest lucru a scăzut la 39%, în timp ce ponderea celor care făceau donații în numerar a scăzut la 33%, de la 46% înainte. Cu toate acestea, polonezii au donat aproape 10 miliarde de zloți (2 miliarde de euro) pentru a-i ajuta pe ucraineni între sfârșitul lunii februarie și sfârșitul lunii iunie, depășind contribuțiile lor caritabile pentru întregul an 2021, arată sondajul. Acesta a atribuit declinul recent unor factori care variază de la „epuizare morală” la sentimentul că, pe măsură ce refugiații s-au instalat, au nevoie de mai puțin ajutor. Reducerea sprijinului vine pe măsură ce gospodăriile poloneze se confruntă ele însele cu neajunsuri. Țara are una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Europa – 15,6% în iulie – cauzată parțial de războiul din Ucraina.