Dorin Oancea, editorialist Mediafax: Bătaia lungă a disputei dintre taximetriști și Uber

Li s-a spus luddiți, după numele insului care i-a condus, și ecourile acelei mișcări pot fi regăsite chiar și astăzi, în comunități care nu agreează tehnologia sau globalizarea sau traiul modern. Aceeași mentalitate o regăsesc și în mișcarea șoferilor de taxi față de serviciul Uber, mișcare care a fost capul de afiș al săptămânii care se încheie și care mi-a umplut wall-ul paginii de Facebook de opinii. Opinii, trebuie să spun, nu prea favorabile șoferilor de taxi bucureșteni, din varii motive, binecunoscute – lipsă de politețe sau de bani mărunți, muzica de un anume gen, fumat, mod de adresare lipsit de politețe.

Ce nu înțeleg nici șoferii de taxi nici domnii care conduc organizațiile care îi reprezintă este că schimbarea este mult mai profundă și ține de conceptul de economie colaborativă, de care ar trebui să se preocupe nu numai ei, ci și autoritățile statului sau cele europene. Economia colaborativă a fost inventată în urmă cu câțiva ani și este intens folosită de specialiști de cel puțin trei, dar nu este un concept tocmai comun – de pildă, doi americani din trei nu au auzit de așa ceva. Este modelul de afaceri care permite oamenilor să folosească bunuri în comun, de unde obținerea de finanțări – vezi platformele de crowdfunding de genul Kickstarter și care constituie o alternativă la serviciile de creditare, de unde posibilități noi de a călători – vezi Uber sau Zipcar, alternative la companiile da taxi sau de transport, de unde cazare – vezi cazul serviciului Airbnb, alternativă la lanțurile actuale de hoteluri. Modelul poate fi adoptat chiar și de administrații, vezi proiectul “Open Budget: Oakland”, un model de claritate în ceea ce privește administrarea bugetului local, care permite oricărui cetățean să înțeleagă ce se întâmplă cu banii proveniți din taxele locale și să participe la distribuirea acestora.

Economia colaborativă va afecta nu numai companiile de taximetre din România, ci, în curând, și băncile, hotelurile, educația, modul de a munci sau sistemul administrativ. Iar disputa dintre taximetriști și Uber este falsă, adevărata competiție este între un model de a trăi și munci după preceptele secolului XIX sau cele ale secolului XXI. Este adevărat că demersul taximetriștilor români este susținut de mișcări asemănătoare în multe alte țări, cum la fel de adevărat este că serviciul a fost interzis în alte părți ale lumii.

Îngrijorarea taximetriștilor în privința fiscalizării serviciilor Uber este falsă și Uber în sine este o companie care are destule probleme. Mai importante decât această dispută sunt schimbările pe care le anunță, la care ar trebui să ne gândim cu toții, nu numai taximetriști sau uberiști; iar autoritățile ar trebui să se gândească nu la modul în care pot amenda pe unii și pe alții, ci la modul în care sistemul se schimbă. Șoferii Uber își folosesc mașinile personale, pentru care plătesc asigurare, benzină și piese de schimb, și plătesc companiei un procent deloc de neglijat din încasări, dar nu au asigurări medicale sau sociale, pentru că nu sunt angajați. Robert Reich, profesor de economie și fost oficial în administrația Clinton, definește astfel de abordări drept o întoarcere la mentalitățile secolulului XIX. Lumea a înțeles greu și a trecut și mai greu de la exploatare la decență și la o anume corectitudine – siguranța locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Criza economică a dezechilibrat piața muncii, iar oamenii valorează mai puțin. Politicienii, corporațiile și instituțiile financiare, spune Reich, au câștigat destulă putere pentru a reorganiza piața muncii în așa fel încât să își sporească averile, iar oamenii simpli au rămas undeva în urmă. Fie ei taximetriști sau uberiști.