Dom’le, stau cu vișinele și caisele geaba, fetele din ziua de astăzi nu mai fac gem, nu mai pun castraveți la murat! O lume care a rămas pe loc și o lume care se schimbă

Un producător agricol era extrem de nemulțumit. Clienții, clientele mai precis, nu mai cumpără fructele sau legumele cu lădițele, cu sacii, ci doar cu paharul, un kilogram sau cel mult două kilograme, cât să le consume într-o zi.
Așa că marfa din dubița din spate stă mult mai mult până să fie vândută sau chiar nu se mai vinde deloc și se strică. Cel puțin vișinele, puse la vânzare într-o găleată, mai aveau puțin și se stricau, fiind deja moi, pline de musculițe și pe care bineînțeles, nu prea le cumpăra nimeni.

Lumea sau clienții acelui producător agricol de peste 65 de ani dispar an de an. Noi generații de clienți vin în față, dar producătorii agricoli rămân încremeniți în timp, așteptând ca statul, guvernul să intervină și să le readucă gospodinele care fac și pun borcanele de gem, de castraveți sau de gogoșari pentru iarnă.

Din păcate, această lume a părinților și a bunicilor dispare. Noile generații nu mai au timp și nici chef să stea ore întregi în bucătărie și să mestece cu orele în ceaunele mari sau să aștepte să fiarbă borcanele pentru a rezista peste iarnă.
În marile orașe, cel puțin, schimbările demografice, sociale, de joburi sunt majore.

Acum 30-50 de ani un job începea la 7 și se termina la 15, la 16 erai acasă, iar de la 17-18 mamele noastre puteau să se apuce de făcut gem, de pus castraveți și gogoșari la borcan.
Magazinele erau goale, așa că ce aveai în cămară era de bază. Ca să nu mai vorbim de beciurile de bloc, care erau pline cu saci de cartofi sau fasole.

Acum toate aceste lucruri le găsești în fiecare zi din belșug, non-stop, la supermarketuri, și parcă nu se mai termină.
Nu mai e nevoie de zeci de kilograme, ci de un kilogram, cât să țină până acasă punga de la Mega.
Cămările, altădată pline cu borcane, acum sunt transformate în debarale pentru pantofi, role, jucăriile copiilor.
Plus că noile joburi sunt în clădiri de birouri cu program de la 10 la 18 (nu vorbesc de situația de acum, când lumea lucrează de acasă din cauza pandemiei de COVID-19), iar după aceea urmează shoppingul din malluri, întâlnirile cu prietenii, un cappuccino, un prosecco, un pahar de vin.

Cine mai stă să facă dulceață, gem, compot, iar dacă face, este mai mult ca o chestie cool, pentru a putea fi povestită și arătată pe Facebook sau Instagram.
Nimeni nu mai vrea să aibă degetele tăiate și mâinile arse de la întors ardeii și vinetele de pe plită, când toate aceste lucruri se găsesc la borcan în supermarketuri.

Problema acelui producător agricol era că nu-și transforma el caisele și vișinele în gem sau compot, pe care să le cumpere gospodinele corporatiste de astăzi.

Așa că lumea cumpără borcanele de la supermarket, cât încap în frigider, nu cât să umple cămara.
Oamenii vor și au bani să plătească pentru valoarea adăugată, trecerea de la vișine la compot, dar unde este produsul frumos ambalat, nu găleata, unde este marketingul, unde este brandul?
România are deficit agricol de aproape 4 miliarde de euro pe an și pentru că producătorii agricoli au rămas pe loc, așteptând să vină gospodinele, așa cum le știau de acum câteva decenii.
Acum vin corporatistele și corporatiștii.