Documentele Panama sau dovada că nu suntem toți în aceeași barcă

Este vorba de înregistrarea unui interviu publicată pe 3 aprilie, ziua în care zeci de instituții media din întreaga lume, coordonate de la Washington de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), au dezlănțuit un atac fără precedent asupra a sute de șefi de state și de guverne, politicieni, oameni de afaceri, bănci și personalități publice care fac afaceri, își ascund sau își protejează averile prin intermediul companiilor înființate în paradisuri fiscale.

Așa cum a încercat să explice și Gunnlaugsson, „există utilizatori legitimi ai companiilor offshore“, se arată insistent pe site-ul ICIJ. Însă la astfel de vehicule financiare nu au acces decât cei cu bani mulți și de ele se folosesc adesea oameni care au ceva de ascuns. Suspiciunile de spălare de bani și de evaziune fiscală sunt ușor de stârnit, mai ales când sunt implicați politicieni.

Gunnlaugsson este politicianul lovit până acum cel mai dur de scandalul provocat de dosarele Panama. În 2008-2011 Islanda a trecut printr-o  criză financiară cruntă care aproape că a adus-o în faliment. De vină au fost excesele și manipulările făcute de cele mai mari bănci din țară, la care premierul a deținut active. Despre aceste active s-au interesat în interviu jurnaliștii, care participă la proiectul ICIJ. Criza financiară a provocat o revoltă în Islanda, iar autoritățile a trebuit să răspundă cumva pe măsura furiei populației. Așa că Islanda  a devenit singura țară care a condamnat la închisoare bancherii implicați în criză. Societatea islandeză este una mică, democratică, informațiile circulă rapid acolo, iar locuitorii sunt încă furioși pe cei care le-au pierdut banii. După publicarea interviului și a informațiilor din dosarele Panama, mii de islandezi au ieșit în stradă cerând pielea premierului.

În alte țări, lucrurile sunt mai calme, deși există informații că politicienii de acolo sunt și ei implicați în afaceri dubioase cu companii offshore. Aceasta pentru că unele guverne încearcă să cenzureze informațiile scoase la lumină de investigațiile ICIJ și ale partenerilor săi, în timp ce altele încearcă să discrediteze sutele de jurnaliști implicați susținând că ancheta ar fi foarte motivată politic, scrie revista Quartz.

Se poate spune că în Islanda scandalul l-a lovit direct în față pe premier. Oricine îi poate urmări reacțiile din acel interviu pe YouTube, iar islandezii ieșiți în stradă sunt dați ca exemplu de popor curajos și care se implică.
În China, s-ar putea ca lumea să nu afle prea curând mare lucru despre legăturile pe care le-ar avea mai mulți oficiali de top de acolo cu companii offshore prin intermediul membrilor de familie. Printre ei, potrivit dosarelor Panama, se numără președintele Xi Jinping și fostul premier Li Peng. Beijingul a ales să cenzureze discuțiile online despre anchetă. Au fost șterse postările de pe platforma de microblogging Sina Weibo și de pe WeChat. Căutările după cuvintele „Panama“ sau sunt complet blocate pe Weibo „în concordanță cu legile, regulile și politicile relevante“. Înainte ca agenții de cenzură să înceapă să-și facă treaba, discuțiile cu tema „documentele Panama“ de pe Weibo atrăseseră peste două milioane de vizualizări.

Instrucțiunile de cenzură de la biroul pentru internet al unui guvern regional cereau instituțiilor media locale să nu publice niciun material despre documentele Panama, considerate atacuri ale presei străine, potrivit China Digital Times, un website de știri pentru China. „Se va acționa cu severitate dacă se va găsi vreun material din presa străină prin care se atacă China“, spun instrucțiunile. Tot China Digital Times arată că o altă directivă cere retragerea oricărui material despre presupusa avere pe care președintele Rusiei Vladimir Putin o are în paradisuri fiscale.

Însă media de stat poate acoperi subiectul documentelor Panama, dar fără a menționa China. Și nu îi este greu, având în vedere că scandalul îi zguduie și pe liderii din lumea capitalistă, nu doar pe dictatori.  Agenția oficială de știri Xinhua se concentrează pe Michel Platini, fosta vedetă de fotbal franceză, care se află și în centrul scandalului de corupție de la FIFA.
Într-un editorial publicat de tabloidul Global Times se susține că astfel de scurgeri de informații sunt întotdeauna controlate de presa occidentală. „Informațiile care sunt negative pentru SUA pot fi întotdeauna minimalizate, în timp ce expunerea lideri nonvestici, cum ar fi Putin, este exagerată.“ Concluzia Global Times este oarecum îndreptățită de chiar acțiunile ICIJ. Pe site-ul pe care organizația îi enumeră pe liderii și politicienii care au legături cu Mossack Fonseca nu figurează SUA (așa cum nu figurează multe alte state).

Lipsa a fost explicată în multe feluri. Unii spun că datele nu au fost procesate complet, alții că este posibil ca americanii să fi lucrat cu altă firmă, ceea ce este greu de crezut. S-a scris, de asemenea, că americanii s-ar putea să nu fi avut nevoie de Panama sau alte paradisuri fiscale deoarece SUA sunt un uriaș paradis fiscal. Delaware, Nevada și Insulele Virgine Americane au taxe reduse și legislație fiscală laxă (unele studii arată că SUA ocupă locul trei în topul mondial al popularității paradisurilor fiscale). S-a mai spus căICIJ filtrează informațiile pentru a-și acoperi finanțatorii – numele Soros este cel mai mult vehiculat în acest sens. În cele din urmă au început să apară și date despre americani.