Directorul Charlie Hebdo, mort în atacul din Paris, pe lista celor mai "vânate" persoane de Al-Qaida

Potrivit presei franceze, Stéphane Charbonnier, cunoscut sub numele de Charb, se afla pe lista din 2013 a celor mai vânate persoane (moarte sau în viață) “pentru crime împotriva islamului”, potrivit unui articol publicat de Inspire, revista de propagandă teroristă a Al-Qaida.

Charb a fost una dintre cele peste 12 victime ale atacului terorist produs miercuri la sediul publicației satirice Charlie Hebdo. Indivizii care au atacat redacția publicației Charlie Hebdo au afirmat că sunt simpatizanți ai rețelei teroriste Al-Qaida, afirmă martori citați de presa franceză.

Stéphane Charbonnier a primit amenințări cu moartea și se afla sub protecția poliției franceze, potrivit lui Richard Malka, avocatul publicației Charlie Hebdo, citat de telegraph.co.uk.

Avocatul a spus că Stéphane Charbonnier se afla sub protecția poliției din momentul în care au început amenințările ca urmare a publicării în paginile Charlie Hebdo a caricaturilor cu profetul Mahomed.

“Charb se afla sub protecția autorităților. Amenințările erau constante. Este înfricoșător”, a mai spus avocatul Richard Malka.

Totuși, unii dintre colegii lui Charb spuneau că acesta era relaxat cu privire la aceste amenințări. “Charb a fost sub protecția poliției, dar se deplasa fără să fie însoțit de un polițist, fapt care era un semn că el nu a fost îngrijorat în tot acest timp”, a declarat un jurnalist pentru publicația franceză Le Monde.

În 2007, publicația Charlie Hebdo a publicat 12 caricaturi controversate cu profetul Mahomed, preluate dintr-un ziar danez.

Ulterior, publicația franceză a fost dată în judecată pentru incitare la rasism de două grupuri islamice din Franța, însă a fost achitată de o instanță din Paris.

La momentul respectiv, Stéphane Charbonnier a declarat că publicarea caricaturilor cu profetul Mahomed nu a fost un act provocator, ci un simbol pentru libertatea de exprimare.

El a mai spus că publicația pe care o conduce nu se va opri să critice atunci când consideră că acest lucru este necesar.

În anii 2011 și 2012, săptămânalul Charlie Hebdo a continuat să publice caricaturi cu profetul Mahomed.

“Mahomed nu este sacru pentru mine. Nu îi condamn pe musulmani că nu râd când văd desenele noastre. Trăiesc sub autoritatea legii franceze. Nu trăiesc după Coran”, declara, în 2012, Stéphane Charbonnier.

El mai spunea atunci că acele caricaturi publicate în Charlie Hebdo ar putea șoca doar acele persoane care “doresc să fie șocate”.

De asemenea, Stéphane Charbonnier mai spunea la un moment dat că politica editorială a Charlie Hebdo reflectă “toate elementele pluralismului de stânga”, chiar și subiectele mai sensibil de abordat.

Stéphane Charbonnier s-a născut pe 21 august 1967. El a murit miercuri, la vârsta de 47 de ani, după ce a fost grav rănit în atacul terorist de la sediul publicației Charlie Hebdo, conform presei franceze.

Publicația Charlie Hebdo a fost lansată în 1969 și a avut o apariție neîntreruptă până în 1981. Ulterior apariția a fost suspendată, iar, în decembrie 1982, a mai apărut un număr al acesteia. În 1992, Charlie Hebdo a reînceput să apară cu regularitate, fiind editată de Stéphane Charbonnier. Predecesorii acestuia în funcția de director al Charlie Hebdo au fost François Cavanna (în perioada 1969 – 1981) și Philippe Val (din 1992 până în 2009), conform enciclopediei online Wikipedia.

Stéphane Charbonnier a lucrat de-a lungul carierei sale pentru mai multe publicații, între care și L’Écho des savanes, Télérama, Fluide glacial și L’Humanité.

Caricaturile realizate de acesta sunt caustice și ireverențioase. Rubrica sa săptămânală din publicația Charlie Hebdo era intitulată “Charb n’aime pas les gens” (Charb nu iubește oamenii, n.r.).

Stéphane Charbonnier a fost un susținător de durată al Partidului Comunist Francez și al Frontului de Stânga din Franța.

Într-un interviu acordat publicației Le Monde în 2012, Charb prezenta condițiile în care trăia, referindu-se și la prezența poliției la sediul redacției Charlie Hebdo, în urma incendiului din noiembrie 2011: “Într-un an, am epuizat cam 20 de gărzi de corp (…) Nu am copii, nu am soție, nu am mașină, nu am credit. Este poate un pic cam pompos ceea ce voi spune, însă prefer să mor în picioare decât să trăiesc în genunchi”.