Diploma, liceul, facultatea, notele, profesorul, CV-ul contează din ce în ce mai mult

Există o afirmație în piață care se perpetuează de la unii la alții, conform căreia diploma nu contează, contează ce știi să faci, contează să ai o meserie. Și se dau exemple din zilele noastre că un electrician, un instalator, un zugrav câștigă mult mai mult, fără să aibă școala unui inginer, unui economist, unui jurist. Patronii, care se confruntă an de ani cu alte generații, având în vedere fluctuația mare de personal, spun că școala românească nu livrează nimic, în sensul unor angajați bine pregătiți, ci este doar o mașină de printat diplome. Chiar și pe vremea comunismului, a școlii comuniste, la care face toată lumea acum un apel la memorie că „că ce bună a fost”, școala superioară, adică facultatea, era privită la mișto de către meseriași, de către cei care stăteau la bandă, de cei care aveau lângă ei o trusă de scule pe care o plimbau într-o fabrică. 

În vremurile noastre, CV-ul a luat locul diplomei și de multe ori există această afirmație conform căreia CV-ul nu contează, contează ceea ce știi să faci. Până la urmă, așa este, contează ce știi să faci la timpul prezent. Dar până să ajungi acolo, să ai posibilitatea să arăți că știi să faci ceva, că școala te-a ajutat la acumularea unor cunoștințe, că poți să faci diferența între un inginer și un meșter, trebuie să ai acea școală, trebuie să ai CV-ul potrivit. Din ce în ce mai mult școlile pe care le ai – liceu, profesori, facultate, master – contează atunci când se face prima selecție, când cineva îți dă o șansă de a intra într-o companie, de a obține un job care să-ți permită să acumulezi prima experiență.

Când o asistentă de la HR, nici măcar directorul de HR, face o primă selecție de CV-uri, presupunând că sunt mai multe CV-uri pe un loc, ea se uită la ce școală a absolvit cel din fața ei. Și ca să nu greșească, ca să nu i se reproșeze că a selectat pe cineva care s-a dovedit a fi un angajat slab, preferă să-i selecteze pe cei care au terminat cele mai bune școli, pe cei care au luat cele mai mari note și să-i cheme primii la interviu. Ceea ce nu înțelege multă lume e că prima selecție este extrem de subiectivă și nu are de-a face cu ce știe sau nu știe să facă un candidat. Totul se bazează pe școala absolvită, pe nota cu care a absolvit și, într-un final, cine te-a recomandat. Nepotismul în companiile private este la fel de prezent ca în companiile de stat sau în instituțiile publice. Sunt companii, sunt instituții care cer ca cei care își depun CV-ul să aibă o anumită notă de absolvire. După ce se face o selecție, extrem de subiectivă, urmează următoarele etape în procesul de angajare.

Mai nou, selecția nu o mai face asistenta de la HR, ci calculatorul, robotul, inteligența artificială care îi selectează dintre candidați pe cei care au cele mai bune școli în spate. De unde să știe inteligența artificială dacă un candidat este mai bun decât celălalt, dacă unul dintre candidați, cu o școală mai slabă, va performa mai bine decât un candidat cu o școală mai bună? Într-un fel sau altul, același principiu se aplică și la CV-uri, acolo unde candidații sunt triați în funcție de joburile anterioare. Întotdeauna un inginer de la Microsoft va fi selectat înaintea unui inginer dintr-o companie românească, de care asistenta, robotul sau inteligența artificială nu a auzit. Când head-hunterii selectează candidați pentru o poziție de top management, primul criteriu este legat de numele vechilor angajatori, cât de importante sau nu sunt acele companii. De aceea vedem cum executivii cu CV în multinaționale se plimbă de la un job la altul și sunt primii recrutați.

Niciun head-hunter, niciun director de HR, nicio companie nu vrea să riște cu cineva necunoscut, care nu are în CV poziții la companii de top.De multe ori contează enorm și certificatele pe care le ai în spate, care pot să facă diferența într-o recrutare sau alta, într-un job sau altul. Este adevărat că dacă ai terminat Vianu, că dacă ai fost în top 10 la Politehnică, că dacă ai terminat un CFA sau un MBA nu voi vedea automat rezultate bune în poziția pe care o ocupi. Adică un MBA nu aduce automat o creștere cu 20% a vânzărilor unei companii. Dar sigur aduce o creștere a salariului celui care are o diplomă de MBA cu 20-50%. Piața românească se îndreaptă mai degrabă către modelul american decât spre modelul european, acolo unde contează enorm în primul proces de selecție liceu, facultatea, notele, certificările, studiile pe care le ai, și mai mult decât atât, relațiile pe care le ai, pe care poți să ți le faci și care te ajută să fii selectat și promovat. De multe ori, odată ce ai intrat într-o organizație, ea te duce mai departe, te promovează și face din tine un executiv de top pentru simplul fapt că lucrezi acolo. Într-o altă companie poți să ai rezultate mult mai bune, poți să fii un manager mai bun, dar dacă nu ai diplomele care trebuie, dacă nu ai școlile cele mai căutate, dacă nu ai pozițiile cerute, nu ai nicio șansă să ajungi în altă parte, într-o poziție superioară.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)