Dinastia Transavia. Cum se fac milioane de euro profit din pui

“Mă doare când cineva vede distorsionat evoluția firmei”, spune cu patos Vasile Popa, de 44 de ani, unul dintre cei cinci frați ai antreprenorului transilvănean, referindu-se la creșterea companiei. Firma a pornit de la zero acum 20 de ani – în această perioadă posibilitățile au fost multiple, dar “în același interval au fost companii mai mari care s-au prăbușit”. Cu aceiași oameni ar fi putut face exact același lucru și într-o piață vestică, susține el cu înflăcărare. “Mi-am dedicat mare parte din viață acestei firme și cu asta ne hrănim dimineața, când ne trezim și o luăm de la capăt”, spune Vasile Popa, care a fost primul angajat al Transavia.

În 1991, primul an de activitate, ferma de pui, amenajată într-un vechi CAP de Ioan Popa și de angajații ce se puteau număra pe degetele unei singure mâini, a produs cât face acum Transavia în numai patru ore. Compania, ajunsă pe primul loc în topul producătorilor de carne de pui, a avut anul trecut la o cifră de afaceri de peste 423 milioane de lei un profit brut de peste 31 de milioane de lei. Vânzările companiei reprezintă circa o zecime din întreaga piață a cărnii, în valoare anuală estimată de circa 4 miliarde de lei. Mai mult de-atât, compania are una dintre cele mai confortabile poziții de pe piață prin prisma gradului de îndatorare, plasat sub 5%. “Aș putea ca de anul viitor să nu am deloc credite, dar e mai avantajos așa”, declară Ioan Popa, la a cărui ușă bat acum companiile ca să-l convingă nu să vândă, ci să cumpere. Anul acesta a avut cinci astfel de oferte, dar nu îl interesează niciuna.

Față de începuturile afacerii, prezentul este la fel de îndepărtat ca și distanța de la cer la pământ – “vă puteți da seama de asta numai dacă vă uitați împrejur”, spune Vasile Popa, gesticulând larg. El este acum la conducerea diviziei de nutrețuri combinate, iar responsabilitățile sale includ și gestionarea parcului auto, cu peste 100 de autovehicule de transport de marfă și furaje. S-a ocupat, de asemenea, de transformarea fabricii de nutrețuri combinate dintr-o unitate veche într-una complet retehnologizată. Vasile Popa a fost primul dintre cei 5 frați care a mizat pe cartea jucată de Ioan Popa când acesta s-a hotărât să facă pe cont propriu ceea ce știa să facă mai bine. Apoi, odată cu dezvoltarea afacerii, “am fost întrebați dacă vrem și noi să ne alăturăm”, povestește Mariana Gândilă, 52 de ani, care este acum șef de depozit. Așa se face că toți frații și surorile lui Ioan Popa, laolaltă cu cumnații, cumnatele și în curând și nepoții sunt acum pe statele de plată ale companiei.

Antreprenorul nu vede în această rețetă decât avantaje. “Nu e niciun dezavantaj să lucrezi cu familia dacă știi să impui regulile, făcute din prima zi. Iar regulile sunt respectate cu sfințenie. Cine plătește comandă”, explică proprietarul Transavia. E obișnuit cu interviurile, mărturisește degajat, dar preferă s-o facă rar. Membrii familiei sale sunt însă la prima ieșire sub lumina reflectoarelor.

Regulile sunt la fel pentru toți angajații. “Am cerut tuturor foarte multă implicare, seriozitate și putere de muncă”, afirmă Ioan Popa. Formula fost benefică și pentru el, pentru că a avut la îndemână oameni de încredere, care “muncesc mai mult decât alții și stau la serviciu cât e necesar, nu numai opt ore; dar au și ei avantajele de rigoare”. În privința pachetelor salariale, “șeful”, după cum îi spun frații chiar și când nu e de față, nu a vrut să dea însă niciun detaliu, motivând că sunt confidențiale.

Un reper despre gradul de implicare este faptul că “nu există zi liberă, fie de Paști sau Crăciun, pentru că lucrăm în industria alimentară” (Toader Popa, director divizie industrializare, 40 de ani), până într-acolo încât “ne-am crescut copiii la telefon” (Eugenia Opriș, director divizie comercială, 44 de ani) și “sunt momente și zile când trebuie să uiți că ai ceas” (Mariana Gândilă).