Din greșeală în greșeală, spre victoria finală

Margaret MacMillan, de la Universitatea din Cambridge, crede, de exemplu, că Orientul Mijlociu poate reprezenta Balcanii lumii moderne, ascensiunea de atunci a Germaniei poate fi asemănată cu actuala creștere a Chinei, economic și politic, iar teroriștii de acum nu sunt decât imaginea anarhiștilor și revoluționarilor comuniști care asasinau în urmă cu 100 de ani.

Avem inflamări între China și Japonia, iar Pentagonul a pregătit, pentru orice eventualitate, planurile unui război tot cu China – o situație asemănătoare cu divergențele din 1914 dintre Anglia și Germania; mai sunt și alte apropieri, de genul rivalităților, fie ele și economice, dintre state, iar Google vă poate lămuri rapid. „Este momentul să ne gândim la lecțiile dure de acum un secol în speranța că liderii noștri se gândesc să clădească o ordine internațională stabilă„, spune profesoara MacMillan.

Preluate în presă, opiniile au fost întoarse și pe față, și pe dos, mulți încercând să identifice motivele pentru care omenirea, astăzi, nu ar repeta greșelile din perioada premergătoare Marelui Război, argumente logice care invocă globalizarea, interesele economice convergente sau teama de armele nucleare.

Nu m-aș pronunța în privința unui potențial conflict armat la scară planetară, generat de nemulțumirile induse de criza economică, de supărările chino-japoneze sau de ambițiile americane sau iraniene; nu cred că vom repeta greșelile din 1914, pentru că deja lumea este ocupată până peste cap cu greșelile momentului, în care, în mod paradoxal, ne adâncim, în loc să căutăm soluții de depășire. Europa se autodistruge acum nu cu gaze sau cu mitraliera, ci cu bani, nepăsare și inconștiență. Bani care iscă naționalisme tembele, de genul „noi, cei buni și voi, cei leneș și hoți„, bani care alunecă în seifuri în loc să ajute spitalele sau bătrânii. Nepăsare și inconștiență, nu detaliez, sunt evidente – subliniez, nu numai la noi.

Puteți citi în acest număr al revistei o istorie grozav de interesantă despre revenirea economică a Islandei, țara căreia în 2008 i se cânta prohodul și care acum, adoptând un model propriu de luptă cu criza, a depășit cu brio problemele. Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, a adoptat formularea „să faci o Islandă”, adică să aplici setul de politici islandeze: băncile cu probleme să fie lăsate să se prăbușească, moneda să fie devalorizată dacă este proprie, să fie introduse măsuri de control al capitalului și să se evite încercările de plată a datoriilor externe.

Ce a făcut Europa este taman pe dos, iar rezultatele le trăim: șomaj, nivel de trai în scădere, naționalism economic imbecil.
În tot acest circ, românii, nație de „supraviețuitori„ de profesie. Teoria mea este că nația română a cam obosit, genetic, să lupte și acum e pe cale să piardă lupta sa din Marele Război de Câștigat Un Loc Onorabil în Lume. Adică peste niște mulți ani poate vom fi supraviețuit, în spiritul remarcei interlocutorului meu, dar nu ca urmași ai lui Decebal și Traian. Așa că, zic din nou, nu ne mai trebuiesc greșelile din 1914, le avem pe cele din 2014 și sunt la fel de, dacă nu chiar mai bune decât cele ale bunicilor noștri. Iar adevăratul război care se poartă în prezent nu este între nații, ci între state și cetățenii acestora.

Ilustrez cu „Vest și Est”, tabloul pictorului rus Pavel Filonov, un trăitor în epoca Marelui Război, un avangardist cu o abordare cu totul specială a artei, la care admir detaliul, refuzul clișeelor și puterea în mânuirea culorii.