Din culisele recrutărilor executivilor din România. Care sunt criteriile luate în calcul – să nu fi furat și CV-ul să nu înceapă cu cifra 5 sau 6

George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuți head-hunteri de executivi de top de pe piața românească (face acest job de mai bine de 20 de ani), a dezvăluit la ZF Live o parte din culisele recrutărilor pentru pozițiile de top management: la ce se uită companiile, în special multinaționalele, și care sunt criteriile principale luate în calcul. El spune că, spre deosebire de piața de recrutare din Occident, unde abilitățile tehnice sunt pe primul loc, în România primul criteriu este legat de istoricul candidatului, de dosarul lui, de ceea ce a făcut în trecut, atât cât se poate afla – adică să nu fi avut probleme la vechile locuri de muncă și, în special, să nu fi „furat” în trecut. Aici fiecare poate înțelege ce vrea, dar istoricul și ce se aude în piață despre un candidat contează destul de mult. Al doilea criteriu ține de personalitatea candidatului, pentru că, în România, nu conduci doar cu abilitățile tehnice, ci cu modul de a face lucrurile, de a executa proiectele și de a conduce oamenii.

Din acest punct de vedere, România se aseamănă mai degrabă cu țările sud-americane sau cu țările ex-sovietice, unde cel din fruntea companiei trebuie să fie extrem de puternic, mai degrabă autoritar decât democratic. Așa se consideră că se pot obține rezultate în România: trebuie să ai capacitatea de a ține lucrurile sub control și de a obține rezultate cu orice preț, spune George Butunoiu. Pe locul trei este criteriul legat de abilitățile tehnice. De asemenea, în procesul de triere, CV-urile care încep cu 5 sau 6 – adică vârsta candidaților – sunt date deoparte, companiile, în special multinaționalele, preferând să recruteze persoane cu vârste între 35 și 45 de ani, cel mult până în 50 de ani, considerându-se că acestea mai au energie și capacitatea de a performa. Multinaționalele, dar și companiile antreprenoriale românești caută oameni care pot și vor să muncească intens, care îi pot mobiliza și pe ceilalți și care se află la începutul sau în prima parte a ciclului profesional, nu la mijlocul sau la finalul acestuia.

Multă lume consideră că, în procesele de recrutare, cineva analizează sute sau mii de CV-uri în detaliu, ceea ce nu se întâmplă, prima dată se face o selecție rapidă pe baza câtorva criterii eliminatorii, iar apoi se aleg cinci-șase CV-uri și se încep discuțiile. Toți cred că CV-ul lor este cel mai important într-un proces de selecție, dar nu este așa: este doar unul dintre sutele sau miile de CV-uri din baza de date a head-hunterului. Butunoiu spune că un head-hunter nu evaluează abilitățile tehnice, pentru că nu are cum, ci se uită mai degrabă la criterii sociale, încercând să înțeleagă dacă persoana respectivă se potrivește cu jobul și compania. Niciun head-hunter nu va propune un candidat care are în spate un istoric conflictual cu fostele companii sau care are tendința de a intra în conflicte. Nimeni nu își asumă riscul de a propune persoane cu probleme, pentru că și-ar compromite relația cu clientul. Dacă un candidat are succes – iar acest lucru se măsoară prin rezultate și durata în poziție –, compania va continua colaborarea cu acel head-hunter. Candidații trebuie, în primul rând, să devină vizibili, să poată fi „cercetați” prin platforme sociale sau prin apariții și prezentări profesionale. Dacă ești un executiv discret și nu te-ai făcut cunoscut, șansele de a fi remarcat și ulterior propus într-un proces de recrutare sunt minime. Un alt criteriu este disponibilitatea de mobilitate în carieră. Dacă ești considerat un executiv bun, dar nu vrei să faci schimbări și să te muți într-o altă companie, riști să ajungi pe o listă „neagră” și să nu mai fii căutat, mai ales când vei avea nevoie. Mulți executivi nu înțeleg că trebuie să existe mișcare în carieră și că, uneori, este mai bine să faci un pas lateral sau chiar să accepți o poziție cu un salariu mai mic, dar care îți poate deschide alte oportunități. Într-o carieră, abilitățile tehnice sunt importante pentru anumite roluri, dar pentru pozițiile de management, unde lucrezi cu oameni – adesea mai specializați decât tine –, ai nevoie de alte calități: abilități sociale și capacitatea de a-i motiva pe ceilalți. Așa că, pentru cei care își încep cariera, contează modul în care se poziționează și cum își construiesc traseul profesional, pentru a-și maximiza șansele și a nu rămâne doar unul dintre sutele sau miile de CV-uri. 

(cristian.hostiuc@zf.ro)