Dezvăluiți compania și salariul oferit

George Butonoiu, unul dintre cei mai cunoscuți head-hunteri, cu aproape 30 de ani în spate de recrutare de manageri pentru companii pe piața românească, cere firmelor ca în anunțurile de recrutare să-și spună numele și să indice salariul pe care îl oferă, ceea ce le-ar permite să atragă mai multe talente.

„Toate studiile arată clar că informațiile detaliate și precise și, mai ales, salariul oferit inspiră foarte multă încredere candidaților. Și, pe cale de consecință, numărul aplicațiilor crește substanțial, uneori și de 10 ori față de cazul unui anunț superficial și prost redactat. Mai mult, calitatea candidaților este semnificativ mai bună.”

El mai are o precizare importantă: ascundeți-vă numele ca angajator doar atunci când aveți motive foarte serioase să o faceți. Toate studiile și statisticile arată că dacă un angajator își ascunde numele într-un anunț de recrutare, pierde între 60-70% dintre potențialii candidați care ar fi aplicat în situația în care  ar fi știut pentru cine. Și nu pe cei mai slabi candidați îi pierde, ci chiar pe cei mai buni.

Pe Managero, site-ul lui de recrutare, există câteva poziții unde se indică compania sau salariul. De exemplu Octobank din Cehia vrea să recruteze un CEO pentru România din sectorul bancar. Nu precizează salariul. În schimb o multinațională din domeniul serviciilor financiare caută un Finance Director pentru care oferă un salariu fix lunar de la 4.000 de euro net în sus. O companie din Elveția, din sectorul de sănătate și cercetare, caută un Country Manager pentru România, salariul oferit fiind de la 6.000 de euro net în sus.

O companie românească, Rasub Construct, cu o cifră de afaceri de 4 mil. euro, caută un Project Manager pentru care oferă un salariu lunar fix de 1.700 de euro net. Piața românească de recrutare se împarte între cererile și ofertele de volum de pe eJobs, BestJobs, olx, etc., unde firma care vrea să angajeze își spune de obicei numele și piața candidaților care își depun CV-uri și indică o piață salarială vizată. La polul opus se află piața de recrutare de top, de head-hunteri, de discuții la cafenele și restaurante, de networking, unde cel mai mult contează să fii pe listele unui head-hunter. Aici contează bugetul salarial oferit de companie și condițiile pe care le mai are un candidat. Dar cel mai mult contează relațiile și networkingul.

Foarte mulți se întreabă cum ajung unii sau alții într-o poziție care este bine plătită, cum poți să știi de aceste poziții, cum poți să afli când se scot aceste posturi la concurs. Aici contează mai puțin CV-ul și mai mult unde te afli pe lista head-hunterului sau, dacă recrutarea se face direct de către companie, cine te anunță de poziție, cine te susține, cine „îți pune o pilă”. Aici head-hunterul te poate pune în față pe lista de candidați și garantează pentru tine sau, varianta a doua, trebuie să te anunțe și să te recomande cineva, fie directorul de HR, care te recrutează, fie cineva din conducerea executivă. Pentru pozițiile de top, acolo unde salariile sunt mult mai mari, cel mai mult contează rețeaua de networking, cum te vinde head-hunterul și cum te susține directorul de HR din cadrul companiei.

Pentru pozițiile de top nu se face niciun concurs cu note, ci doar unul de formă.

Experții în resurse umane spun că piața de top din România este mult mai scumpă decât celelalte piețe din jur în privința pachetelor salariale oferite sau cerute de directori.

De multe ori sunt și cazuri, într-adevăr nu foarte multe, unde pachetele salariale sunt la nivelul unor poziții chiar din țările vestice, fără însă ca businessul să aibă aceeași dimensiune.

La polul opus, însă, salariile de mijloc, de middle management și de jos sunt mult mai mici decât nivelul echivalent din regiune. Mai degrabă România are un model salarial sud-american decât european. Multinaționalele, care vin cu politici de recrutare clare, reușesc să atragă mai multe talente și sunt mai relaxate când discută despre salarii și fac oferte.

Companiile românești, antreprenoriale, unde fondatorul face de toate, fie oferă salarii mai mari decât piața pentru top management, chiar și peste multinaționale, dar aceste cazuri sunt foarte puține, fie oferă pachete salariale mai primitive, fără obiective clare de management, ceea ce creează mari confuzii în rândul celor care aplică sau preiau aceste poziții.

Poate firmele antreprenoriale românești, patronii sau antreprenorii lor, vor avea curajul să asculte sfatul lui George Butunoiu, să pună poziții cu numele companiei și cu salariul oferit, ceea ce ar putea să le aducă mai multe CV-uri cu candidați de o calitate mai bună.

(cristian.hostiuc@zf.ro)