Va deveni China mai puternică sau mai agresivă? Xi Jinping, comunistul care amenință Taiwanul, îi dă bani lui Putin, a reconstruit Drumul Mătăsii până în Polonia și Marea Britanie și are mai multă putere ca niciodată

Înainte de congresul Partidului Co­mu­nist, președintele Chinei, Xi Jinping, nu a arătat milă nici față de coloșii imobiliari devorați din interior de datorii, nici față de locuitorii marilor orașe închiși în carantină la cel mai mic semn de reapariție a Covid-19 și nici față de exe­cu­tivii giganților de tehnologie deveniți prea independenți și influenți. Congresul a adus și mai multă putere politicianului care era deja cel mai puternic lider din istoria Chinei moderne. Ce va urma este o întrebare pe care și-o pune toată lumea deoarece toată lumea depinde într-un fel sau altul de economia chineză.

Înainte de războiul din Ucraina, războiul comercial dintre China și SUA și alianțele cu cele două forțe defineau destinele econo­mii­lor europene și de oriunde. Cu Xi a­vând puteri nelimitate, din partea Beijin­gului sunt acum de aștep­tat acți­uni mai hotărâte. China poate influența doar prin ce­rere pre­țu­rile alimentelor sau energiei la nivel mondial și prin oferta de materii prime revoluția verde și producția in­dus­trială din Europa.

Demonstrația de forță pe care Xi Jinping a făcut-o la con­gres, prin pri­varea gărzii vechi de putere și înlocuirea ei cu loialiști, a spe­riat bursa de acțiuni chineză, care a început săptămâna în picaj necontrolat, fapt trecut cu vederea de presa locală. Iar acest lucru arată una din direcțiile către care se îndreaptă China. Apoi, după cum arată Financial Times, chinezii bogați și-au activat planurile de „evadare“, scoțându-și averile din țară și căutând să se stabilească în străină­tate. Le este teamă că vor fi mărite taxele și chiar pentru propria siguranță. Una din politicile pe care Xi insistă este „mai multă prosperitate comună“ pentru toți cetățenii Chinei.

Analiștii cred că deciziile luate până acum de Xi sugerează sfârșitul erei reformiștilor liberali care au creat ceea ce este cunoscut în lumea occidentală drept capitalismul de stat chinez. În această eră, creditul ieftin a hrănit sectorul privat, care a prosperat și s-a extins, ajungând până pe marile burse din vest. În următorul mandat al președintelui, Beijingul ar putea reveni la managementul economic tradițional cu accent pe întărirea industriei grele și aducerea la supunere a secto­rului de tehnologie, scrie AFP.

Până acum, Xi a căutat să orienteze economia către consum, o modalitate de a crea mai multă „prosperitate comună“. Mult timp China a fost cunoscută ca uzina lumii, locul unde se produce orice pe salarii și cu costuri mici.

China încă fabrică orice, dar între timp alți producători ieftini, mai ales din Asia, au început să-și facă loc pe piețe. Răspunsul Bei­jin­gului este lansarea într-o cursă a autosufi­cienței și pentru dominație tehnologică în care principalul concurent este SUA și crea­rea, cu ajutorul influenței politice și al forței financiare, a unei vaste rețele comerciale și de infrastructură, numite Belt and Road Initia­tive, sau Noul Drum al Mătăsii.

Acesta este proiectul de suflet al preșe­dintelui Xi și a fost îmbrățișat de multe dintre națiunile sărace sau în curs de dezvoltare ale lumii. Prin această inițiativă, China contro­lează acum un port grecesc la Marea Medite­rană, iar trenurile chineze cu mărfă ajung direct în Polonia și chiar în Marea Britanie. De asemenea, companiile chineze constru­iesc, de cele mai multe ori cu bani și muncitori din China, căi ferate în Ungaria, un pod con­troversat în Croația și baraje în Africa. Când vine vorba de a construi la nivel uriaș în Africa, China nu are rival, scrie The Econo­mist. Reversul medaliei este că multe dintre țările în care China este prezentă prin proiec­te costisitoare sunt atât de sărace încât pot să cadă ușor în ceea ce analiști definesc a fi o capcană a datoriilor chinezești.

Muntenegru, cu o autostradă care nu duce nicăieri, a simțit cât de dureroasă este datoria față de China. Comisia Europeană și capitalele marilor economii europene consideră China mai degrabă un concurent decât un partener sau aliat, iar la Berlin se discută despre reducerea dependenței de materiile prime, de fabricile și de piețele chineze. Blocajele apărute în timpul pandemiei au arătat cât de periculoasă este această dependență. Iar achizițiile făcute de companiile chineze în Europa, inclusiv în domeniul tehnologiei, i-au determinat pe europeni să spună stop. Totuși, în UE Beijingul și-a găsit un aliat în Ungaria, al cărei ministru de finanțe a asigurat recent că țara sa este hotărâtă să protejeze cooperarea economică dintre UE și China. Anul acesta, unul dintre cei mai mari producători de baterii pentru mașini electrice, CATL, o companie chineză, a anunțat că va construi o fabrică în Ungaria, cea mai mare investiție străină din istoria acestui stat. Ungaria și China sunt singurele țări din lume în care toți marii constructori auto germani au fabrici, a menționat politicianul maghiar. În timpul mandatelor de până acum ale lui Xi, China și-a extins nu doar forța economică, ci și pe cea militară, cerând în acest context supunere Taiwanului. De acolo, Beijingul poate controla fluxul de microcipuri care alimentează industriile lumii. Însă în acea regiune China are un oponent puternic, și anume SUA. Analiștii se așteaptă ca de acum încolo tensiunile dintre cele două puteri să se intensifice. În ultima vreme, acestea au crescut pe măsură ce economia chineză s-a lovit de tot felul de probleme, inclusiv din cauza politicii de Covid zero a lui Xi, iar populația a prins curaj pentru a protesta.