Home Turism Destinații de weekend. Cum să respiri ca...
Turism

Destinații de weekend. Cum să respiri ca un parizian în afara Parisului

Poate părea absurd ca, odată ajuns la Paris, să vrei să „evadezi” din Paris. Dar câteodată ai nevoie de un moment de respiro – și să te retragi puțin din lumina puternică a Orașului Luminilor. Poate pentru puțin aer sărat…

Destinații de weekend. Cum să respiri ca un parizian în afara Parisului
Destinații de weekend. Cum să respiri ca un parizian în afara Parisului · Foto: Business Magazin

Poate părea absurd ca, odată ajuns la Paris, să vrei să „evadezi” din Paris. Dar câteodată ai nevoie de un moment de respiro – și să te retragi puțin din lumina puternică a Orașului Luminilor. Poate pentru puțin aer sărat și inspirație – și nu de orice fel, ci una demnă de Monet, Maupassant sau chiar și de personaje legendare, precum Arsène Lupin.

Pentru parizieni – sau pentru cei care au vizitat Parisul de suficient de multe ori încât să își dorească să vadă ce este și dincolo de el – există numeroase variante de city-break, la câteva ore distanță. Cele șase gări din capitala Franței oferă o serie de variante de petrecere a 1-2 zile pline de „charme” în toate punctele cardinale: est – catedralele și cramele din regiunea Champagne; sud – cramele din Burgundia; vest – castelele Văii Loarei. Se pare însă
că, de cele mai multe ori, când parizienii vor să evadeze rapid într-un weekend, se îndreaptă, de un secol încoace, spre nord, spre orașele costale  ale Normandiei. Spun de 100 de ani încoace pentru că, după cum reiese din documentarea făcută pentru călătorie, faimoasele orășele costale ale Normandiei au atras aici și  celebri artiști, fie ei scriitori sau pictori, căutați de turiști, în general, în cafenelele de pe marginea Senei.

Étretat, de pildă, aflat la circa 200 de kilometri de Paris, a fost cândva un modest sat pescăresc în apropierea Canalului Mânecii. Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, aerul său boem a devenit un magnet pentru artiștii deveniți ulterior un mijloc de propagare a informației despre frumusețea locului. Presa internațională scrie că pictorii Eugène Delacroix și Gustave Courbet au fost inspirați de interesantele formațiuni stâncoase de aici, iar Maupassant a avut chiar și o casă în oraș și a scris o povestire inspirată de acest loc numită „Englishmanul din Étretat”. Totuși, impresionistul Claude Monet a realizat cea mai cunoscută celebrare a formațiunilor stâncoase de aici: o serie de tablouri în ulei în care acestea erau centrale.

Ce găsești acum în Étretat?

Un mic orășel burghez, cu arhitectură tipic normandă, din cărămidă roșie și piatră albă, care compun casele aliniate în jurul unei plaje pietroase și pe stâncile erodate în mod bizar.

Este un oraș turistic, dar și cu multe ferme, cunoscut mai ales pentru stâncile calcaroase, care includ trei arce naturale și o formațiune în formă ascuțită. Din oraș pot fi văzute două din cele trei porturi existente aici – Porte d’Aval și Porte d’Amont (Manneporte este al treilea și cel mai mare, care nu poate fi văzut de aici).

O plimbare în Étretat începe de obicei pe plaja cu pietricele din marmură și duce spre unul dintre cele mai înalte puncte de aici – în vârful stâncii care delimitează plaja. După o urcare de aproximativ 10 minute, ești recompensat cu o priveliște demnă de Monet a Falaise D’Amont, Arcul alb de circa 90 de metri deasupra nivelului mării, cât și asupra Aiguille (Acul), o țepușă care pare că sare din apă – la circa 70 de metri deasupra acesteia, ca să fim exacți. Acesta din urmă este subiectul multor referințe literare, printre care cea a lui Maurice Leblanc, creatorul hoțului gentleman Arsène Lupin. O parte din scenele celui de al cincilea episod din serialul Lupin au fost realizate aproape de aici, iar Maurice Leblanc, creatorul personajului Lupin – protagonistul a 17 romane și 39 nuvele –  a trăit în Étretat. A scris mare parte dintre titlurile sale în casa sa de aici, devenită acum Muzeul Clos Lupin.

Două alte motive pentru a vizita Étretat sunt un teren de golf cu 18 găuri aflat pe una dintre stânci și grădinile amplasate pe o alta (Jardins d’Étretat), ambele oferind o priveliște spectaculoasă asupra stâncilor și orașului. Un alt tip de Notre Dame – de la Garde de această dată – se află pe această stâncă sudică: unul mult mai mic, care pare să se încadreze în arhitectura naturală a locului.

Totuși, sunt și alte lucruri de experimentat aici în afară de plaja de pietriș și formațiunile din stâncă: micul oraș aflat la baza lor este plin de restaurante intime și de magazine mici.

Fie că alegeți restaurantul Bel Ami (inspirat de un alt roman, scris de Maupassant) sau oricare dintre celelalte restaurante-braserii de aici, senzația pe care o ai când intri în micile restaurante din Étretat este aceea în care vii de afară într-un loc cald, cu șemineu, iarna. Poate și ca urmare a climei – în general mult mai rece decât în Paris (acum, în jur de 18 grade). În restaurante nu ar trebui să ratați cidrul, băutura care pare să fie specifică orașelor de pe țărmurile Normandiei și „la galette”, o clătită sărată care poate ține loc de trei mese (mai ales dacă alegeți să mâncați ca un francez…).

La întoarcerea spre Paris, nu ratați o oprire în Honfleur. De fapt, și drumul spre Honfleur este demn de ochii turiștilor: Podul Normandiei este o bijuterie a infrastructurii franceze, care face legătura între Le Havre și Honfleur, deasupra râului Sena, înainte ca acesta să se reverse în Canalul Mânecii. Chiar dacă este un pod de autostradă (taxat ca atare), este prevăzut și cu o alee pietonală și una pentru bicicliști în ambele direcții, permițând celor care aleg să traverseze podul pe jos sau pe două roți să facă acest lucru fără să plătească. Construcția podului a început în 1988 și a durat șapte ani. S-a deschis pe 20 ianuarie 1995, fiind la vremea respectivă cel mai lung pod cu cabluri din lume (recordul a fost în 1999 în favoarea unui pod din Japonia), cu o lungime de aproximativ 2,1 kilometri și o înălțime de 214 metri.

Micul sat Honfleur, aflat la baza podului, este cunoscut atât pentru portul său, cât și pentru casele cu fațade pictate de numeroși artiști în special de Gustave Courbet, Eugène Boudin, Johan Jongkind și, din nou, Claude Monet, care au alcătuit, de altfel, École de Honfleur (Școala Honfleur). Aceasta a contribuit la apariția mișcării impresioniste. Biserica Sfânta Caterina de aici este cea mai veche biserică din lemn din Franța.

Certificatul digital de vaccinare este obligatoriu nu doar pentru intrarea în Franța, ci în toate spațiile publice de aici, fie că vorbim despre săli de cinema, restaurante, hoteluri, baruri sau chiar și magazine alimentare.

Chiar dacă semnificația numelui nu are nicio legătură cu florile (sunt incluse în componența acestuia – pare să fie mai degrabă conectat cu termenul fleur, care înseamnă linie a râului sau estuar), casele colorate din Honfleur sunt mereu înconjurate de flori.

Nu e de mirare că frumusețea Honfleur a atras numeroși artiști timp de secole. Portul de aici și clădirile colorate oferă amestecul perfect pentru orice ochi, dar pentru cei în cazul cărora o simplă plimbare nu este de ajuns, există și opțiunea de a vizita muzee, restaurante numeroase și magazine care vând produse locale. Pasionații de fructe de mare nu trebuie să rateze stridiile sau midiile cu cartofi prăjiți de la unul dintre restaurantele portului.

După Honfleur, dacă vă mai rămâne puțin timp din mica escapadă din Paris, încercați să vizitați și Trouville-sur-Mer (termenul de Trouville este însă mai des folosit). Nu am petrecut prea mult timp aici, dar la o plimbare scurtă am văzut că oferă o promenadă care se pare că există aici din secolul al XIX-lea, un port pescăresc, încă funcțional, precum și un cazinou care a fost construit aici în aceeași perioadă cu aleea pietonală și care a apărut într-un film despre viața lui Coco Chanel. Orașul este presărat cu vile (mai somptuoase decât cele din orășelele anterioare), printre care Montebello – construită în 1866. Acum aceasta este un muzeu unde sunt expuse tablouri de Charles Mozin – care a pictat prima dată Trouville în 1852 și a fost urmat mai târziu de mai cunoscuții Monet și scriitorul Alexandre Dumas.

Cum să ajungi în Étretat: 2,5 – 3 ore de condus sau trenul spre Le Havre și o călătorie cu taxiul spre Étretat. Dacă alegeți varianta mașinii, este important să luați în calcul și numeroasele puncte de taxare de pe autostrăzi (variază între 4 și 9 euro, în funcție de operatorul autostrăzii și de locul traversat).

Prețurile pentru cazare pornesc de la circa 100 de euro și pot urca până la peste 1.000 de euro/noapte, într-unul dintre hotelurile luxoase din regiune.

Conţinut Business Magazin
Citeşte fără limită restul articolelor cu plată
Abonează-te — 9,90 € / lună