Destinația de vacanță mai puțin frecventată de români, dar unde se găsesc obiective din lista celor mai frumoase și încărcate locuri de istorie ale lumii

Astăzi, pe lista UNESCO World Heritage – ce găzduiește cele mai frumoase sau încărcate de istorie locuri din lume – se găsesc peste 1.000 de destinații – de la orașe la castele și de la parcuri naționale la biserici ori mănăstiri. Când a început totul, în 1978, erau doar 12 astfel de puncte de atracție, iar două dintre ele se găseau în Polonia – centrul istoric al Cracoviei și mina de sare Wieliczka. Între timp, lista s-a extins pentru a cuprinde aproape 20 de locuri din această țară, în frunte cu lagărul de exteerminare Auschwitz și cu castelul de la Malbork, dar cele două au fost și rămân primele din toate punctele de vedere.

Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune, ascunde – de fapt găzduiește – între granițele sale o suită de orașe colorate mai ceva ca bomboanele Skittles, castele istorice ce par să-i fi inspirat chiar pe creatorii Disney și, pe lângă toate acestea, o istorie recentă extrem de dureroasă. Pentru a începe să descoperi câte ceva din ce are această țară de oferit, trebuie să pornești incursiunea de undeva din sud, nu departe de granița cu Cehia și Slovacia, unde se află trinitatea – Cracovia – Auschwitz – Wieliczka.

Sunt puțini cei care nu au auzit de Cracovia. Este unul dintre cele mai frumoase orașe din regiune și chiar din Europa. În 2019, înainte de pandemie, se afla în top 100 cele mai vizitate orașe din lume, într-un clasament realizat de compania de cercetare de piață Euromonitor, cu aproape 3 milioane de vizitatori străini. În total, 18 milioane de oameni veniseră să vadă acest oraș în anul de dinaintea pandemiei, cei mai mulți fiind localnici. Spre comparație, niciun oraș din România – nici măcar Bucureștiul – nu reușise să își facă loc în acest top.

Astfel, Cracovia este, fără drept de apel, perla coroanei pentru turismul polonez. Și nu degeaba. Inima orașului este piața principală, cea unde trebuie să ajungi dis-de-dimineață pentru a o vedea în toată splendoarea. Altfel, de cum orologiul a bătut ora 9:00, încep să apară hoardele de turiști, dar și comercianții care vor încerca să vândă vizitatorilor de la magneți la flori și de la călătorii cu caleașca trasă de cai la covrigi. Cei mai mulți vânzători sunt imigranți. Localnicii spun că sunt ucraineni sau moldoveni (din Republica Moldova). Și tot ei adaugă că localnicii nu vin în centru, nu în piața principală și în arealele inundate de turiști, unde și prețurile sunt pe măsură.

Dar ca vizitator, nu poți să nu ajungi în piața principală, ce datează din secolul al XIII-lea. Nu poți să nu admiri bazilica care se înalță semeață peste toate celelalte clădiri. Nu poți să nu bei o cafea aici, în timp ce te minunezi la arhitectura locului sau în timp ce urmărești oamenii care se perindă prin zonă în căutarea amintirii perfecte. Cea mai bună lumină pentru fotograții o ai dimineața “pe răcoare” sau seara la apus, când o aură gălbuie inundă piața. Singura diferență e că atunci când soarele se pregătește să meargă la culcare, turiștii sunt mai treji ca niciodată. Ah, și tot atunci, spațiul e împânzit de trăsuri trase de cai îmbrăcați în haine de sărbătoare. Caii nu par a fi prea matinali, așa că dimineața chiar și ei lipsesc din poză.

În piața principală, obiectivele nu sunt doar cele pe care le vezi cu ochiul liber. Mai exact, sub piață se “ascunde” un muzeu ce dezvăluie câte ceva din istoria acestui loc.

“În Cracovia, tot ce există la suprafață, există și sub pământ. Dacă ai trei niveluri «supraterane» ai tot atâtea și în subteran”, explică Marcin Grodzki, un profesor polonez care m-a însoțit în această (a doua) incursiune în Cracovia.

După o plimbare agale pe străduțele din centru, unde poți să admiri arhitectura, poți să descoperi ceva din istoria locului sau poți să susții o suită de artiști autohtoni care transpun Cracovia în imagini vii, ia o pauză bine-meritată la Miod Malina (în traducere miere și zmeură), un restaurant istoric unde mergi nu doar pentru mâncare și atmosferă, ci și pentru decor și design. O experiență similară găsești și la Kogel Mogel, dar cred că aici e mai bine să ajungi seara, când zecile de lumânări din local fac atmosferă.

Cu bateriile încărcate, poți porni mai departe către castelul Wawel și catedrala gotică din imediata apropiere. Aici, ai opțiunea să te urci în turn și să vezi cum arată orașul de sus sau ai șansa să faci o plimbare prin castel (care astăzi e de fapt muzeu) pentru a admira colecția istorică de tapițerie. Dar le poți face și pe amândouă, iar apoi merită să te premiezi cu o cafea.

Există multe locuri de “bifat” în Cracovia, ca de altfel în toate marile orașe ale lumii, dar cred că cel mai bine simți un loc atunci când mergi fără țintă și te pierzi pe străduțe. Un loc perfect pentru a face asta este cartierul evreiesc Kazimierz. Și aici există locuri iconice, destinații must-see – muzee, sinagogi sau piețe –, dar această zonă încărcată de istorie s-a reinventat complet astăzi. Zeci sau poate sute de artizani și antreprenori au găsit în acest spațiu inspirația pentru a-și deschide un atelier de bijuterii, o cafenea sau un magazin cu haine vintage. Astfel, este un loc încărcat de istorie, dar care a primit și un suflu nou.

Nu e vorba de a uita trecutul, pentru că, e de fapt imposibil să faci asta mai ales într-o țară ca Polonia, unde cel de-al Doilea Război Mondial a lăsat cicatrici adânci. Dar e important să poți trăi cu ele și să mergi mai departe. E important să înveți din ce a fost și să nu repeți.

Cea mai dură lecție de istorie, dar atât de necesară, ți-o predă Auschwitz. La mică distanță de Cracovia din punct de vedere geografic, dar la ani lumină din punctul de vedere al impresiei pe care ți-o lasă, se află poate cel mai cunoscut lagăr de exterminare din lume, Auschwitz-Birkenau.

E un loc apăsător, din care nu ai cum să pleci altfel decât pe gânduri. Și totuși, e o lecție de istorie și de lipsă de umanitate atât de necesară în orice moment, dar cu atât mai mult acum, când mulți par să fi uitat ce s-a întâmplat atunci. Și astfel, istoria riscă să se repete.

E greu să pui în cuvinte trăirile din acest loc, așa că o să merg mai departe cu povestea, de această dată “sub pământ SRL” la Wieliczka.

Prima dată am auzit de acest loc acum vreo șase-șapte ani, în Vietnam, într-o discuție cu doi australieni trecuți bine de prima (chiar și a doua) tinerețe. Vorbeam despre lume și viață, despre călătorii și locuri care au ceva special. Văzuseră în cele mai bine de șapte decenii de viață o bună parte din lumea asta mare. Călătoriseră din Australia și Noua Zeelandă în diferite colțuri din Europa, iar Asia și America păreau că nu mai păstrează niciun secret făță de ei.

Și totuși, atunci când i-am întrebat ce i-a impresionat cel mai mult de-a lungul acestor peregrinări au răspuns la unison Wieliczka, o mină de sare din sudul Poloniei. 

Cu 18 biserici subterane, cu tunele mai întortocheate ca un labirint (poate e doar o senzația dată de faptul că te afli undeva peste 100 de metri sub pământ) și cu o sală de evenimente la fel de somptuoasă ca a unui palat, Wieliczka este o destinație care pe bun motiv și-a făcut loc pe lista UNESCO World Heritage încă de la început.

Această mină de sare, ce are o vechime de 740 de ani, este structurată pe nouă niveluri, ajungând la o adâncime de 327 de metri. Turiștii nu ajung să viziteze însă decât trei “etaje”. Sunt în total 300 de camere și 300 de kilometri de coridoare (cam cât distanța Cracovia-Varșovia), așa că ai nevoie cam de nouă luni să vezi tot.

Un milion de vizitatori sunt așteptați în 2021, față de circa două milioane înainte de pandemie. Turiștii care ajung la Wieliczka sunt întâmpinați de 500 de ghizi dintre care 300 vorbesc limbi străine. Ei sunt actuali sau foști mineri, oameni de-ai locului care știu povestea mai bine ca oricine. Astăzi sunt încă
400 de mineri care lucrează aici în trei ture. Nu se mai extrage sare din mină din 1996, dar se produce în continuare. Cum? În subteran sunt mai multe lacuri și ape curgătoare care topesc sarea. Apa este colectată, iar din această “saramură” se extrage sarea, în total 10.000 de tone pe an.

Mina a fost transformată astfel într-o atracție turistică, găzduind printre altele cea mai mare capelă subterană din lume. În total sunt 18 lăcașuri de cult aici, săpate în sare și cu sculpturi din același material. Duminică de duminică se ține slujbă sub pământ. Ba chiar, se pot organiza și nunți la 100 de metri adâncime. Tot în subteran poți să și dormi, minele de sare fiind cunoscute ca destinații pentru tratarea astmului sau a alergiilor. Pentru cei care preferă cazările convenționale, există un hotel clasic construit la câțiva pași de intrarea în mină. Întregul complex este deținut de statul polonez, care dezvoltă continuu noi facilități, pe măsură ce destinația devine tot mai populară.

Cea mai înaltă cameră de la Wieliczka are 36 de meri, iar tot aici poți vizita trei lacuri subterane. Este impresionant ce au reușit să facă polonezii într-o mină de sare, un exemplu fiind un candelabru de șase pe trei metri, cu 3.000 de cristale. Din sare, bineînțeles.

Acest loc, inclus pe lista patrimoniului UNESCO acum 43 de ani, ce atrage anual oameni din toată lumea, are și el o istorie zbuciumată. Relativ recent, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, evreii au fost coborâți în mină pentru a munci. Produceau piese de aeronave pentru armata germană.

“Era locul ideal pentru asta pentru că era greu de descoperit”, spune Michal, ghidul acestei vizite în mină. El este miner încă, așa că însoțește turiștii ca un job part-time.

Există puține locuri în Polonia unde istoria să nu fie dură ori zbuciumată. Și e bine să o cunoști. Dar e important și să descoperi prezentul și să vezi ce planuri au oamenii locului pentru viitor.

La o plimbare agale pe străduțele din centru, poți să admiri arhitectura, poți să descoperi ceva din istoria locului sau poți să susții o suită de artiști autohtoni care transpun Cracovia in imagini vii.

Pentru a incepe să descoperi cate ceva din ce are Polonia de oferit, trebuie să pornești incursiunea de undeva din sud, unde se află trinitatea – Cracovia – Auschwitz – Wieliczka.

Mina de sare Wieliczka are 18 biserici subterane, tunele mai intortocheate ca un labirint, trei lacuri subterane și cu o sală de evenimente.