Despre W, plicticoși și creativi
De o bună bucată de vreme m-am săturat de scuza cu criza, care este menită să acopere mai toate stângăciile, erorile, neputințele sau neștiințele. N-aș intra în finețuri de genul „noii realități", alt clișeu care mă cam strepezește, și zic doar că am putea schimba o sumedenie de lucruri dacă, unu, am renunța la clișee și doi, am renunța la plicticoși.
Cineva zicea la un moment dat că lumea nu este condusă de politicieni, de bogați, de guverne, de președinți sau de corporații, ci de plicticoși. Ies de oriunde, zic niște platitudini, croiesc agende care îți creează un sentiment permanent de déja-vu. Sunt plicticoși pentru că nu schimbă nimic, nu fac nimic, și bălmăjesc mereu și mereu aceleași clișee. C
Câți au venit să spună cum că turismul are potențial sau că pierdem din cauza infrastructurii precare sau că „trebuie să ne schimbăm, dar schimbarea începe cu tine!„, un îndemn care tronează în fruntea unor bloguri, deschide și închide postări pe net, articole de presă și emisiuni televizate. Ești nemulțumit de autorități, impozite, măsurile anticriză, rezultatul alegerilor sau cine mai știe ce? Schimbă-te tu! Te mănâncă câinii pe stradă? Schimbă-te tu! E asfaltul plin de găuri? Schimbarea e în tine!
Nu, alții trebuie să se schimbe! Persoanele cu defecțiuni sunt altele, iar putința mea și a celorlalte persoane decente de a le schimba sunt limitate. Trebuie să se schimbe cei care au instituționalizat șmecheria și tunul, cei care îmi prezintă drept o mare victorie faptul că au făcut un drum lung de numai un sfert de oră de mers cu mașina, care îngroapă, din neștiință și servilism imbecil, afaceri și slujbe și viitorul acestei țări. Cei cărora Google le este singurul profesor.
Sunt sigur că una din principalele cauze ale actualei situații din România – performanță economică slabă, tensiuni sociale mocnite, lipsa inițiativei, oriunde ar fi aceasta necesară – este lipsa creativității. Fie ea creativitate artistică sau economică sau politică; și da, vorbesc despre un popor care, știu, crede despre sine că este creativ în cel mai înalt grad. Nu poți fi creativ invocând permanent clișee, copiind sau adaptând ideile bune ale altora. Nu trebuie să ne blamăm foarte tare, omenirea s-a lenevit, intelectualicește vorbind, în ansamblu: pe plan global, testele indicau o creștere a IQ de 10 puncte la fiecare generație, iar majorarea se făcea simțită și în testele de creativitate, cu același ritm, până în 1990.
După acest an, rezultatele testelor Torrance, un standard de evaluare a creativității, indică o scădere continuă. Alte teste indică evoluții asemănătoare: în Damenarca, IQ-ul a crescut în mod constant între 1959 și 1998, după care a scăzut cu tot atâtea puncte cu cât s-a majorat anterior. În Australia, coeficientul de inteligență al copilor nu s-a schimbat între 1975 și 2003. Față de 1980, în 2008 britanicii aveau un coeficient de inteligență mai mic cu șase puncte.
Nu fiți triști, se poate face treabă și în condițiile acestea.
Fără legătură cu cele de mai sus, atașez câteva picturi, reprezentând câteva figuri cunoscute ale lumii politice internaționale, ale fostului președinte american George W. Bush, care a deschis, recent, o expoziție în Dallas. Mi se pare, sincer, că Bush junior dovedește talent și are ceva primar, primitiv în exprimare; în același timp, mi se pare că are talentul de a citi nu numai figura, ci și sufletul omului.
