Despre relativitatea timpului în antreprenoriat. niciun milion nu vine fără foarte multă muncă, iar milioanele nu vin la pachet cu mai mult timp

M-am angajat la Sibiu, la un depozit de materiale de construcții, am fost promovat, am ajuns consultant tehnic, mi-am făcut propria firmă de construcții, a venit criza din 2007, am trăit primul faliment și pot spune asta cu zâmbetul pe buze acum. Ajunsesem în șase luni de la zero la 120 de angajați, era boomul din 2007, apoi am luat o «țeapă», cum se spune pe românește, de la o companie foarte mare de construcții. Am luat-o de la capăt, apoi am pornit o altă firmă de construcții, iar în 2013 am avut un episod nefericit similar. Totul s-a schimbat când am primit o carte despre cum să faci un business de 1 milion de euro”, îmi spunea Raul Țărnaru, un tânăr care prin Novarion dezvoltă la Sibiu un complex imobiliar de amploare, într-una dintre edițiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro. Și îmi povestea asta cu emoția pe care am regăsit-o deseori în poveștile antreprenoriale pe care le-am scris încă de când am început să scriu despre business, în 2012. Când vorbești pentru prima dată cu un antreprenor care crede în produsul său, în niciun caz nu vezi în ochii lui „milioanele”, ca în desene animate, ci, după ceva timp, dincolo de calcule matematice, poți să anticipezi dacă pasiunea lui este suficientă pentru a transforma planul de afaceri de început într-un brand – asta, bineînțeles, dacă planul respectiv vine și în întâmpinarea unei nevoi de piață, dacă este un produs care are sens. Dacă ar fi să calculez câte un interviu pe săptămână în ultimii 10 ani, cred că am ajuns la peste 250 de interviuri cu antreprenori (restul până la 500 au fost discuții cu lideri ai unor companii internaționale). S-ar zice că până acum am descoperit „rețeta” planului de afaceri care să îți asigure modalități de îmbogățire „peste noapte”. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar acesta nu există − niciunul dintre cei cu care am vorbit la debutul afacerii nu a devenit milionar/miliardar, excepțiile de imediat după anii ’90. Probabil o percepție greșită despre viața antreprenorială este și motivul pentru care multe dintre afacerile românești au dificultăți: peste 13.000 de companii care însumează peste 93,5 miliarde euro cifră de afaceri și peste 710.000 angajați sunt restructurabile sau în insolvență iminentă, arată o analiză recentă a casei de insolvență CITR.

Ce înseamnă succesul în antreprenoriat? Din poveștile pe care le-am ascultat de-a lungul anilor, reiese că rezistența în timp este un bun indicator al reușitei, poate mai relevant decât primul milion de euro. Iar după o perioadă de timp, banii reprezintă o măsură a rezistenței unui business. În orice caz, până acum nu am auzit ca vreunul dintre fondatorii noilor branduri din capitalismul românesc să se relaxeze pe vreo insulă exotică, așa cum sună antreprenoriatul din exterior. Și vă dau câteva exemple: pe Alina și Daniel Donici, fondatorii Artesana, i-am întâlnit în 2014, după aproximativ doi ani după ce și-au pus afacerea pe roate, la cantina unuia dintre fostele noastre sedii. Chiar dacă îl atrăgea antreprenoriatul, după studii, Daniel Donici s-a angajat mai întâi într-o bancă, iar apoi a început să ofere consultanță pentru alcătuirea planului de afaceri și a documentației necesare celor care voiau să obțină credite la bancă. Abia în 2008 cei doi soți au făcut primul pas în direcția aplicării propriului plan de afaceri, prin importul de brânzeturi maturate cu mucegai și iaurturi din Spania. „Eu lucram încă la firma de consultanță, stăteam până la ora șase la birou, apoi, după ce îmi luam fiica de trei ani de la grădiniță, mergeam împreună la magazine pentru samplinguri“, descria antreprenorul modul în care au început să testeze piața. Planurile lor s-au dovedit însă mai greu de aplicat decât în teoria planurilor de afaceri construite pentru alte firme, mai ales pentru că sosise criza, iar băncile nu mai voiau să își asume riscuri. Abia după trei ani, în 2011, au reușit să obțină o finanțare de 750.000 de euro de la o bancă, pe care au completat-o cu alți 250.000 de euro bani din fonduri europene, obținuți prin progamul de dezvoltare rurală. Acum, potrivit celor mai recente informații ale ZF, urmează să deschidă încă o fabrică și să își ducă produsele la export. Dar nu pare că o viață opulentă este ceea ce le-a oferit Artesana.

Cu antreprenorul Radu Savopol, cofondator și CEO al lanțului de cafenele 5 to go, m-am întâlnit în 2015, undeva pe bulevardul Pache Protopopescu, în cea de-a doua unitate 5 to go deschisă de el. Știu că eram surprinsă atunci – dincolo de conceptul de preț fix al cafenelei – că și-au propus să deschidă ușile unităților 5 to go la ora 7 – cât și faptul că agenda sa zilnică începea tot cam atunci. Și acest antreprenor, de profesie arhitect, mi-a povestit despre businessurile din HoReCa pe care le dezvoltase în Sinaia, precum și de conceptul eșuat de cafenea, un parteneriat cu Lavazza, pe care l-a încercat la venirea în Capitală. Savopol fusese nevoit să închidă o cafenea din zona Piața Romană după trei ani de activitate odată cu vânzarea spațiului de către proprietar. Lansarea conceptului de 5 to go a venit după o analiză atentă a pieței de către antreprenor, atât în ceea ce privea datele din acel moment, cât și perspectivele de dezvoltare a acesteia în viitor. Acum 5 to go este cel mai extins lanț de cafenele din Europa Centrală și de Est. Poveștile antreprenoriale pe care am avut ocazia să le spun nu au fost doar românești – însă sună cam la fel: în 2021, la una dintre venirile sale în România, am avut un interviu cu Markus Villig, cel mai tânăr fondator european al unei companii evaluate la miliarde de dolari (avea 27 de ani). Totuși, chiar și în aceste condiții, el nu considera că ar fi atins încă succesul și părea mai degrabă concentrat pe următoarele borne de atins: „Avem nevoie de multe miliarde de dolari pentru a dezvolta compania în continuare”. Asta fiindcă a știut dintotdeauna că vrea să construiască un business gigant și credea că mai are mulți pași de făcut în această direcție: „Ambiția mea personală, de când îmi aduc aminte, a fost să construiesc una din cele mai mari companii din lume. Desigur, am realizat că trebuie să începi de undeva și am început de la un nivel mic, în care în business eram implicat doar eu, fratele meu mai mare, familia mea, care m-a ajutat mult, așadar au fost niște începuturi foarte modeste, nu am avut bani, cunoștințe, experiență”. După discuția recentă cu Raul Țărnaru de la Novarion, m-am întrebat dacă știu vreun antreprenor care a creat un brand ce i-a asigurat îmbogățirea facilă. Răspunsul este nu – dar asta nu înseamnă că vă descurajez să fiți antreprenori, ci să fiți antreprenori dacă chiar vreți să vă vedeți mai degrabă brandul rezistând și, uneori, înflorind, nu pentru rețete de îmbogățire rapidă și în niciun caz ca să munciți mai puțin și să aveți mai mult timp pentru voi. .  

Ioana Matei, editor Business Magazin