Despre inovație, pompa cea scumpă și satelitul cel ieftin

Tocmai citisem despre unii care fabricau o pompă de bicicletă pe care o vând cu 450 de dolari, adică cu mai mult decât prețurile a jumătate din bicicletele de stradă vândute  de Amazon, când am dat peste o poză neclară, un soi de selfie tremurat, cu planeta Marte.

Am citit că respectiva fotografie era realizată de o sondă spațială indiană. Indienii, oricum lansați în ceea ce se cheamă cursa spațială asiatică, adică un soi de întrecere „care unde cum ajunge“ cu China, au reușit să plaseze pe orbita planetei Marte o sondă spațială. Mai mult, au făcut asta din prima încercare, un lucru care trebuie, cel puțin așa înțeleg, evidențiat.

Și mai mult, au făcut asta „low-cost“ cu numai 74 de milioane de dolari lucru care chiar mi se pare a fi evidențiat, pentru că tocmai făcusem niște cercetări legate de costuri spațiale, în contextul anunțului făcut de ministrul pentru societatea informațională, Răzvan Cotovelea, că vom achiziționa un satelit al nostru, pentru comunicații, pe care să-l folosească și autoritățile, și mediul privat; estimările ministrului mergeau de la câteva zeci de milioane de euro la sute de milioane de euro (și, trăitor aici, cred că o să mergem pe soluția medie, de vreo 200 de milioane, acoperitoare pentru orice cerință sau, de ce nu? orice comision va fi necesar). Da, costurile unui satelit sunt destul de consistente, dincolo de prețul aparatului în sine numai lansarea poate costa între 30 și 120 de milioane de dolari.

Un satelit de comunicații are rostul lui și îmi pare a fi o investiție bună, în măsura în care se va ține cont și se va întocmi o strategie, un program național de dezvoltare coerentă a tehnologiei și comunicațiilor, de folosire a întregului potențial cuprins în ceea ce se cheamă capacitățile softiștilor români. Altfel, cred că un satelit pictat cu cocoși de Horezu au fi un soi de pompă de 450 de dolari folosită la o bicicletă de sub 100 de dolari.  Pentru curioși, spun că pompa de 450 de dolari este un obiect chiar frumos, fabricat de o companie italiană, din Milano, și încă una cu vechime, cu corp din oțel inoxidabil, furtun elegant, folosit de obicei în industria aerospațială, cu mâner din lemn de trandafir și cu un mic manometru integrat în talpa mașinăriei. Și se vinde bine.

De ce vă plictisesc cu chestiile astea? Pentru că vreau să vă povestesc depre cea mai ignorată statistică din România. Periodic, institutul de specialitate prezintă statistica inovației în companiile românești; cele mai recente date sunt pentru perioada 2010-2012. Perioadă în care ponderea companiilor inovatoare a fost de 20,7%, în scădere cu 10,1 puncte procentuale, în comparație cu perioada 2008-2010. Întreprinderile inovatoare de produse și/sau procese au avut o pondere de 6,3% în total întreprinderi, în scădere cu 8,0 puncte procentuale, în comparație cu perioada 2008-2010, când s-a înregistrat o pondere de 14,3%. Întreprinderile inovatoare de metode de organizare și de marketing au înregistrat o pondere de 18,8%, în scădere cu 7,7 puncte procentuale, comparativ cu perioada 2008-2010, când ponderea acestora a fost de 26,5%. Când spun companii inovatoare vorbesc nu despre tineri softiști care lansează aplicații de mobil, sau nu numai, pentru că și ei intră în categorie, ci despre întreg spectrul de inovații: adoptarea, de către companii, mari sau mici, a unui produs nou, a unui proces nou sau îmbunătățit sau a unei metode noi de organizare sau de marketing, toate având drept rezultat o îmbunătățire semnificativă față de ceea ce a fost înainte folosit sau vândut de companie.

Faptul că o companie din cinci a produs ceva inovator sau a adoptat un proces inovator mi se pare cu totul remarcabil, chiar dacă datele arată o scădere față de perioada anterioară crizei.

Trăim cu impresia că România se mișcă lent și că inovația este în altă parte, pe alte meleaguri, că alții pot face pompe de bicicletă de 450 de dolari și pot plasa sateliți pe orbite. Așa că am decis, la Business Magazin, să descoperim cele mai inovatoare companii locale și să le prezentăm lumii într-un catalog special, care va apărea la sfârșitul lunii noiembrie. În perioada următoare, vă rog, șefi de companii sau oameni de comunicare, să ne trimiteți propunerile și poveștile voastre, despre cum inovează compania voastră. În funcție de răspunsuri, le vom alege pe cele mai deosebite, le vom spune povestea și, cine știe, poate că le vom și premia.

Ilustrez cu El Greco, „A cincea pecete“, el însuși un pictor inovator, aflat, tehnic și stilistic, mult înaintea epocii sale.