Despre dinozauri si transport (I)

Nu ma intereseaza de ce s-au inselat. In anumite conditii ale pietei petrolul chiar putea ajunge la preturi de neconceput; este interesanta, in schimb, latura umana a raspunsurilor lor, faptul ca specializarea sau nivelul de cunostinte nu i-a ajutat sau le-au ignorat, preferand, in schimb, sa surfeze pe valul pesimistico-natang al gloatei.
Paralela cu pesimismul de acum, iscat de criza, este inevitabila, iar corul casandrelor este, si in acest caz, neobosit. Si casandrele vor gresi, inevitabil, oricat de pesimiste sau de optimiste se dovedesc.
 
In prezent suntem, in Romania, in zona descendenta: cursul de schimb, economia, imobiliarele, productia si productivitatea, deficitele si Muntii Car­pati – toate se vor prabusi. O sa fie nu rau, ci CelMaiRauDecatTataSiMamaLuiRau. O spun analisti straini, banci care abia isi taraie zilele, oficiali europeni sau vedete de televiziune.
 
Eu nu stiu cum va fi, cand se va termina criza si nici cum vor evolua lucrurile. Dar pot sa ma uit la chestii pe care cei ce fac surf pe pesimism le ignora si mai pot sa banuiesc ca, poate, lucrurile incep sa se indrepte.
Putin invocat de majoritatea analistilor de serviciu, Baltic Dry Index este unul din indicatorii economici care spun nu ce a fost, ci ceea ce va fi. Si, paradoxal, este ignorat (nu o sa pozez in atotstiutor, am aflat de el cu vreun an – doi in urma, citind un interviu al unui sef de fond de investitii care se baza, in cel mai inalt grad, in analizele sale, pe evolutia indicelui; l-am luat in serios si mi-a folosit).
 
Baltic Dry, emis zilnic de Baltic Exchange din Londra, reflecta evolutia costurilor de transport al materiilor prime in industria navala – minereu de fier, otel, ciment, carbune. Cererea de materii prime, reflectata in evolutia costurilor de transport, este direct legata de mersul viitor al economiei mondiale – creste inaintea si in timpul perioadelor faste si scade inainte si in perioadele de criza.
 
Baltic Dry, care ia in calcul 22 de rute comerciale, este imun la declaratii de politicieni, la accidente, revolte sau la actiuni speculative; reflecta, pur si simplu, cererea si oferta.
 
Indicele a inceput sa scada in primavara anului trecut, de la nivelul record de 11.793 de puncte atins la 20 mai 2008, si a tot scazut pana la un minim de 663 in decembrie (amintiti-va cum vedeati criza in vara anului trecut, cum parea in iarna si cum o vedeti acum). De atunci BDI urca si a ajuns la 2.200 de puncte (din nou, amintiti-va ce credeti ACUM despre evolutia crizei).
 
Daca tendinta BDI se va pastra in urmatoarele luni, avem o dovada a dezghetului in economia mondiala (si da, sunt constient ca poate fi vorba de un fenomen ciclic). Dar cererea de minereu a Chinei sau consumul de ciment, prinse in Baltic Dry, sunt instrumente mult mai relevante si prea putin flexibile, pe termen mediu, decat orice estimare guvernamentala sau a agentiilor de rating.
 
Baltic Dry Index indica mult mai mult decat un potential dezghet al economiei, el se leaga direct de un alt indicator, cumva personal, cel al generatiei pierdute. Acesta este fundamentat pe doua fracturi si poate avea efecte mai profunde decat cererea de minereu a Chinei.
 
O fractura este detasarea, tot mai evidenta, a intereselor guvernelor de popoarele pe care le conduc. Guvernele se afla, cred eu, in postura dinozaurilor care ar incerca sa opreasca un cataclism, dupa ce a cazut asteroidul. Interesele guvernamentale merg spre sustineri de companii si mentinerea unui anume mod de viata si de activitate. Vedem zilnic cum actioneaza si care sunt rezultatele.
 
Interesele cetatenilor sunt mai simple – stabilitatea slujbelor si a castigurilor, servicii sociale si de sanatate de buna calitate, un mediu de afaceri stabil, fundamentat pe reguli simple, pe cerere, oferta si iscusinta (asa, ca Baltic Dry). Generatia activa sustine, prin impozitele pe care le plateste, nebunia guvernamentala actuala; pentru aceasta nu va primi, in viitor, nimic din ce isi doreste. Orice ban cheltuit acum de guverne pentru a-i ajuta pe unii sau pe altii ar putea insemna, pentru ei si copiii lor, slujbe nesigure sau servicii si ingrijire medicala de proasta calitate, mizerie pe strada sau un aer irespirabil (vorbesc de o lume intreaga si nu numai de Romania, noi parem deja in acel ultim stadiu).
 
Nu o sa ma convinga niciun argument, niciodata, ca orice dezghet al economiei poate fi urmarea planurilor guvernamentale de sustinere economica. Cred, pur si simplu, ca aceeasi generatie pierduta si-a dat seama ca guvernele merg intr-o directie gresita si a inceput sa se miste.