Despre cât de importante și inutile sunt listele cu 1001 de lucruri de făcut

Ba, dată fiind anglomania care cronicizează România, mă aștept ca siturile care trăiesc din traduceri să preia lista nemestecată și să o verse bibliofililor locali. N-aș critica foarte tare selecția făcută, oamenii spun că au lucrat luni de zile la lista respectivă(?). Aș vrea să fac doar câteva calcule și să trag un semnal de alarmă.

Înainte de orice, selecția, totuși: Salman Rushdie e OK, cum OK sunt și Salinger sau Orwell sau Lewis Carroll sau Ray Bradbury. M-aș scărpina, în schimb, un pic după ceafă dacă aș fi pus în situația să fac din Suzanne Collins („Jocurile Foamei„) un „must„; și oricum, mi-aș aduce aminte că literatura nu este doar anglofonă (iar recomandările celor de la Amazon se mențin cu îndârjire, chiar dacă nu în totalitate, în această zonă). Dar, mă rog, până la urmă este o opțiune personală, a celor care recomandă și a celor care citesc.

Totuși, să nu ne ignorăm umanitatea și durata limitată a vieții. Dacă ați citi câte o carte pe săptămână, ceea ce în veacul nostru agitat e destul de bine, ați avea nevoie de doi ani ca să gătați lista celor de la Amazon. Dacă veți lua o listă ceva mai exhaustivă, de genul „1001 de cărți de citit într-o viață„, aveți nevoie de peste 19 ani pentru lista de cărți care, rețineți, sunt deja apărute. Dar în două decenii vor fi scrise alte mii de volume, pe acelea cui le lăsăm?

Speranța de viață în România este de 69 de ani pentru bărbați și 77 de ani pentru femei – putem aspira să citim, în ritmul de „una pe săptămână„, în jur de 3.100 de cărți bărbații și 3.600 de cărți doamnele.

Dar mai sunt atâtea de făcut, pentru că, nu-i așa, mai avem și „1001 filme de văzut într-o viață„ sau „1001 de picturi de văzut înainte de a muri„ sau „1001 de albume de ascultat„. Plus alte 1001 de liste de făcut/gustat/pipăit/văzut/cățărat.
Un studiu mai vechi, pe care l-am mai citat, arăta că o persoană obișnuită stă cam 3.300 de ore pe an conectată la diverse tipuri de media: jumătate din timp în fața televizorului, câteva sute de ore sunt dedicate cititului cărților, ziarelor și revistelor, și alte ore cinematografului, telefonului, muzicii sau internetului. Calculele făcute au arătat că cele 10 – 15 milioane de cuvinte receptate anual însumează, într-o viață de om, cam șase gigabiți de informație comprimată.

Chiar dacă numerele s-or mai fi schimbat, pentru că oamenii par a sta mai mult în fața calculatorului și mai puțin în fața tipăriturilor, valoarea finală, care ține până la urmă și de niște limite fiziologice, cred că a rămas aceeași. Iar șase giga de informație – bine, hai, zece!, că trecem la multitasking – înseamnă undeva între un DVD și jumătate și două DVD-uri cu informație.
Pentru comparație, Biblioteca Congresului american are, comprimată și arhivată, în jur de 10.000 de giga.

Vă dați seama cât de mult pierdem, chiar dacă suntem superconectați și citim chiar de trei-patru ori mai mult decât individul mediu? Și cât de importante și de inutile sunt listele cu 10, 100, 1000 sau 1001 de propuneri? Pentru că marea artă este să știi să alegi, în toată această revărsare de informație.Un tablou pe care chiar merită să îl vedeți: „Noapte înstelată pe malul Ronului„ de Van Gogh.