Decuplare totală în energie și economie sau cum au crescut exponențial greii din producția de electricitate și gaze în timp ce industria se zbate în insolvență sau are pierderi uriașe. Ce rost au miliardele de electroni și de metri cubi de gaze când la final nu mai produci mare lucru și nu există valoare adăugată?

Unul dintre cele mai mari paradoxuri legate de funcționarea economiei locale este decuplarea totală dintre zona de producție de energie, unde România are o poziție privilegiată prin intermediul resurselor sale, față de partea de industrie.

Pentru a compara evoluțiile dintre cele două tabere, ZF a pornit de la anul 2020, an în care energia era la 39 de euro/MWh, și a comparat datele cu 2025, an în care prețul mediu spot a fost de 108 euro/MWh. Perioada include și 2022, anul în care energia a ajuns la un nivel istoric și a generat cel mai puternic șoc pentru industie, nu doar în România, ci și la nivel european.

Ce arată datele? La finalul anului 2025, Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie al României, controlat de stat, a ajuns la un business de 9,7 mld. lei, un salt de 154% față de cele 3,8 miliarde de lei din 2020. Profitul net al companiei a ajuns la

3,3 miliarde de lei anul trecut, un salt de 130% față de 2020. Ce s-a întâmplat în această perioadă? Pur și simplu energia s-a scumpit, compania a vândut la prețul pieței, capacitatea sa de producție fost constantă. Deci nu este o creștere determinată de investiții, ci de active amortizate care au livrat o energie mai scumpă. O schimbare care însă a avut loc în această perioadă a fost intrarea în forță a Hidroelectrica pe piața consumatorilor casnici, unde a devenit cel mai mare furnizor. Ce înseamnă acest lucru? Că o cantitate importantă a fost direcționată spre acest segment în timp ce industria a trebuit să găsească alte surse. În tot acest timp, contractele directe pe termen lung cu industria au rămas un subiect tabu.

Nuclearelectrica, al doilea mare producător de energie din România, a avut o traiectorie similară.