Declinul Europei pe scena internațională. Războiul dintre Israel și Hamas arată irelevanța Uniunii Europene

Dintre nenumăratele iluzii geostrategice care au fost distruse în ultimele zile, cea mai concludentă constatare pentru oricine locuiește pe continent ar trebui să fie aceasta: Nimănui nu-i pasă ce crede Europa.

Într-o serie de conflicte la nivel global, de la Nagorno-Karabah și Kosovo până în Israel, Europa a fost retrogradată la rolul unui ONG bine intenționat, ale cărui contribuții umanitare sunt binevenite, dar care, în rest, este ignorat, afirmă Politico.
Uniunea Europeană s-a luptat întotdeauna să articuleze o politică externă coerentă, având în vedere diversele interese naționale în joc. Chiar și așa, a continuat să conteze, în principal datorită dimensiunii pieței sale. Cu toate acestea, influența globală a UE este în scădere, pe fondul declinului economic și al incapacității sale de a proiecta puterea militară într-o perioadă de instabilitate globală crescândă, scrie publicația Politico.

În loc de puterea “geopolitică” pe care președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a promis-o la preluarea mandatului în 2019, UE s-a transformat într-un “peștișor pan-european”, oferind un anumit grad de uimire jucătorilor reali de la masa de sus, în timp ce se face de râs prin contradicțiile sale.
Uniunea Europeană nu a transmis un mesaj clar Israelului
Dacă acest lucru sună dur, ar trebui amintite declarațiile din ultimele 72 de ore: În urma masacrului comis de Hamas asupra a sute de civili israelieni în weekend, comisarul european pentru extindere, Olivér Várhelyi, a anunțat luni că blocul va suspenda “imediat” ajutorul de 691 de milioane de euro acordat Autorității Palestiniene. Câteva ore mai târziu, comisarul sloven Janez Lenarčič l-a contrazis pe colegul său maghiar, insistând că ajutorul “va continua atât timp cât va fi necesar”.
Operațiunea de presă a Comisiei a urmat cu o declarație potrivit căreia UE va efectua o “revizuire urgentă” a unor programe de ajutor pentru a se asigura că fondurile nu sunt direcționate către terorism, ceea ce implică faptul că astfel de măsuri de protecție nu erau deja în vigoare.
În ceea ce-l privește pe șeful politicii externe a UE, Josep Borrell, rezultatul oricărei revizuiri a asistenței pentru palestinieni era o concluzie inevitabilă: “Va trebui să sprijinim mai mult, nu mai puțin”, a declarat el marți.
În concluzie: În decurs de doar 24 de ore, Comisia a trecut de la anunțul că va suspenda tot ajutorul acordat palestinienilor la semnalul că va crește fluxul de fonduri.
Răspunsul UE la evenimentele din Israel nu a fost mai puțin confuz. Chiar și în timp ce Israelul număra cadavrele celui mai îngrozitor masacru din istoria statului evreu, Borrell, un critic de lungă durată al țării, a criticat ambele părți.
Borrell, un socialist spaniol, a condamnat “atacul barbar și terorist” al Hamas, în timp ce a criticat Israelul pentru blocada din Gaza și a subliniat “suferința” palestinienilor care au votat Hamas la putere.
Abordarea spaniolului este în contrast puternic cu cea a Ursulei von der Leyen, care a condamnat fără echivoc atacurile și a proiectat steagul israelian pe fațada biroului său
Biden a fost mult mai clar
“În acest moment, trebuie să fim foarte clari”, a declarat președintele american Joe Biden într-un discurs special la Casa Albă marți. “Suntem alături de Israel. Suntem alături de Israel. Și ne vom asigura că Israelul are ceea ce are nevoie pentru a avea grijă de cetățenii săi, pentru a se apăra și pentru a răspunde la acest atac.”
Biden a precizat că a sunat Franța, Germania, Italia și Marea Britanie pentru a discuta despre criză. În mod notabil, nu s-a aflat pe listă niciunul dintre “liderii” UE.
Marți, Borrell a organizat o reuniune de urgență a miniștrilor de externe din UE în Oman, unde aceștia se aflau deja, pentru a discuta situația din Israel. Ministrul israelian de externe, Eli Cohen, a refuzat să participe, chiar și de la distanță.
Acest lucru nu este prea surprinzător, având în vedere bilanțul Uniunii Europene în ceea ce privește Iranul, care a sprijinit Hamas timp de decenii și a cărui conducere a sărbătorit atacurile din weekend. Deși Iranul neagă implicarea directă, mulți analiști spun că asaltul atent planificat al Hamas nu ar fi fost posibil fără pregătirea și sprijinul logistic din partea Teheranului.
În ciuda indiciilor clare ale activităților răuvoitoare ale Teheranului în întreaga regiune, inclusiv reținerea unui diplomat european aflat în vacanță în Iran, Borrell a încercat în mod repetat să se stea la discuții cu oficiali iranieni în speranța de a reaprinde așa-numitul acord nuclear cu puterile globale din care președintele american la acea vreme, Donald Trump, a ieșit în 2018.
Anul trecut, Borrell chiar a călătorit în Iran în încercarea de a relua discuțiile, în ciuda obiecțiilor puternice ale ministrului israelian de externe de atunci, Yair Lapid.
Cazul Nagorno-Karabah
Un alt exemplu al impotenței geopolitice a Europei este Nagorno-Karabah, regiunea disputată, predominant armeană, din Azerbaidjan.
Conflictul de lungă durată din această zonă a fost aproape uitat de cea mai mare parte a lumii, dar nu și de președintele Consiliului European, Charles Michel, care a organizat un efort diplomatic ambițios la începutul acestui an, pe fondul tensiunilor.
În iulie, Michel a găzduit la Bruxelles i-a găzduit pe liderii Armeniei și Azerbaidjanului, aceasta fiind cea de-a șasea întâlnire de acest fel. El a descris discuțiile ca fiind “sincere, oneste și substanțiale”. El i-a invitat chiar și pe lideri la un summit special în octombrie pentru o “întâlnire pentalaterală” cu Germania și Franța în Granada.
Nu a fost menit să fie așa. Până atunci, Azerbaidjanul pusese stăpânire pe regiune, iar 100.000 de refugiați au fugit în Armenia. Europa, care are mare nevoie de gazele naturale din Azerbaidjan, nu a putut face altceva decât să privească.
La începutul acestei luni, Charles Michel a acuzat Rusia, în mod tradițional protectorul Armeniei în regiune, pentru acest fiasco. “Este clar pentru toată lumea că Rusia a trădat poporul armean”, a declarat Michel.
Bruxellesul nu este capabil să rezolve tensiunile dintre Kosovo și Serbia
Un model similar este Kosovo, unde europenii încearcă de ani de zile să medieze o pace durabilă între populația albaneză și cea sârbă. Principalul punct de conflict este statutul părții de nord a Kosovo, la granița cu Serbia, unde sârbii sunt majoritari.
UE a cheltuit milioane de euro pentru a încerca să stabilizeze regiunea, finanțând organizații ale societății civile, școli și chiar o forță de poliție.
Cu toate acestea, atunci când tensiunile au amenințat să degenereze într-un conflict în urma unei incursiuni în nordul Kosovo de către un grup de sârbi înarmați, UE a fost nevoită să recurgă la mecanismul său de soluționare a crizelor, care a dat rezultate: Statele Unite.

UE se bazează pe Statele Unite pentru securitate
Deși UE a făcut tot ce a putut, oferind zeci de miliarde de euro în ajutor financiar, umanitar și militar, nu este suficient pentru a ajuta Ucraina să țină rușii la distanță. Dacă nu ar fi fost sprijinul american, trupele ruse probabil ar staționa de-a lungul întregului flanc estic al UE, de la Marea Baltică până la Marea Neagră.
Situația dificilă a Ucrainei evidențiază prăpastia dintre aspirațiile geostrategice ale Uniunii Europene și realitate. Chiar dacă Europa nu a anticipat invazia pe scară largă a Rusiei, ea vorbea de ani de zile despre necesitatea de a-și îmbunătăți capacitățile de apărare.

“Trebuie să luptăm noi înșine pentru viitorul nostru, ca europeni, pentru destinul nostru”, a declarat în 2017 cancelarul german de atunci, Angela Merkel. Și apoi nu s-a întâmplat nimic.
Realitatea este că va fi întotdeauna mai ușor să te sprijini pe Washington decât să obții un consens european în ceea ce privește politica externă și capacitățile militare.
Acesta este motivul pentru care discuțiile Europei despre securitate sună mai degrabă a fotbal fantezist decât a Risc.
După ce Biden a decis să trimită un portavion american în estul Mediteranei ca răspuns la atacul Hamas de săptămâna aceasta, Thierry Breton, comisarul european al Franței, a declarat că Europa trebuie să se gândească la construirea propriului portavion.
În ciuda întregii retorici privind necesitatea ca Europa să joace un rol mai global, nici măcar liderii celor mai mari membri ai UE, Franța și Germania, nu par să ia în serios acest lucru.
În timp ce Biden discuta despre criza din Israel la Casa Albă, Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz erau ocupați să se consulte la Hamburg.
După ce au convenit să își dubleze eforturile pentru a reduce birocrația în UE, au făcut o croazieră în port cu partenerele lor.