Decizia RADICALĂ pe care o iau în fiecare an peste 100.000 de români ca să își schimbe viața. Locurile unde fug ca să scape de stres, trafic și salarii micii

Peste 100.000 de români dau anual viața de oraș pe cea de la țară, lasă magazinul de la colțul blocului pentru grădina din spatele casei și agitația din corporații pentru a fi propriiI șefi, apucându-se de afaceri în domeniul agriculturii.

În antiteză cu credința populară, statisticile arată că în 2017 peste 109.400 de români s-au mutat din mediul urban în mediul rural, în timp ce numai 87.000 de români s-au mutat de la sate la orașe în aceeași perioadă, numărul românilor care se mută din mediul urban în mediul rural ajungând astfel să fie mai mare decât al celor care se mută de la sat la oraș, potrivit statisticilor.

Stresul urban, traficul intens, agitația citadină, veniturile insuficiente sau pur și simplu dorul de casă ori ideea unei experiențe în mediul rural sunt principalele motive pentru care din 1997 încoace fluxul migrației și-a schimbat radical direcția în România.

În chiar primul an după căderea comunismului, peste 500.000 de români au luat calea orașelor, din dorința de a-și construi un viitor mai bun. Odată cu dezvoltarea au apărut, însă, și dezavantajele mediului urban: a crescut numărul mașinilor, care a dus la intensificarea traficului, iar gradul de poluare a crescut și el semnificativ. De asemenea s-a construit în ritm alert, iar clădirile ridicate la tot pasul au sufocat viața orășenilor.
Progresul urban a venit la pachet cu repercusiuni asupra traiului locuitorilor.

Tot mai mulți orășeni au început să trăiască într-o agitație continuă, care le-a perturbat starea de spirit. De exemplu, stresul este o problemă cu care se confruntă, în special, orășenii, conform statisticilor.

Pe de altă parte, orașul îi condiționează pe cei care aleg să trăiască în el; cu alte cuvinte ei sunt nevoiți să aibă un loc de muncă pentru a supraviețui. Serviciul este principala sursă de venit, orășenii nu au teren în spatele blocului unde își pot cultiva legume. Ei trebuie să meargă zilnic la muncă pentru a-și putea cumpăra alimente, pe care, de regulă, le procură din supermarket.
Desigur, există și persoane care nu se pot adapta traiului la oraș, drept pentru care se întorc la origini, în mediul rural.

Au renunțat la corporație pentru grădinărit
Alina și Alin Pungă s-au mutat în urmă cu șase ani în localitatea Mihai Vodă, aflată la 25 de kilometri de București, în județul Giurgiu. Ca să ajungi acolo, mergi pe autostrada A1 spre Pitești, iar după o jumătate de oră dai de un indicator care îți arată că ai sosit la destinație.
Cum intri în sat, te întâmpină un peisaj rustic, cu case înșirate parcă pe o salbă.

Liniștea plutește peste tot, iar oamenii stau la taifas pe băncile din fața casei. Par lipsiți de griji și preocupați mai degrabă să povestească ultimele noutăți auzite la televizor sau la radio. De-o parte și de alta a drumului asfaltat, se ivesc plopii înverziți. Este o zi frumoasă de primăvară, soarele împarte raze pretutindeni, iar cerul este de un albastru intens. La două intersecții distanță de intrarea în sat, pe o străduță, unde câțiva copii băteau mingea, locuiesc soții Pungă. Casa lor este văruită într-o culoare veselă, un portocaliu puternic, care îmbracă o construcție veche de zeci de ani.

Fericirea de pe strada Stadionului
Alina Pungă își așteaptă oaspeții în poartă, îmbrăcată modest și cu un zâmbet larg pe chip. În spatele ei se joacă trei câini ciobănești, iar unul dintre cei doi copii ai familiei, un băiețel de un an și jumătate, aleargă sprinten prin iarba verde. În pridvor, la o masă de lemn, Alin Pungă bea o cafea în timp ce fumează cu poftă o țigară, făcută din tutunul cultivat în propria grădină.

Puțin nostalgici, cei doi soți își amintesc cum au renunțat la joburile pe care le aveau în Capitală și s-au mutat la țară pentru a deveni legumicultori. Alina Pungă, în vârstă de 36 de ani, a fost grafician într-o corporație, iar soțul său, în vârstă de 39 de ani, a profesat ca agent imobiliar.
Pasiunea pentru agricultură nu s-a născut peste noapte și nici dorința de a se muta la sat. Cei doi soți se gândeau de mai multă vreme să facă această schimbare, dar pasul cel mare l-au întreprins abia după ce s-au inspirat din povestea unor prieteni, care au urmat aceeași rețetă.

Reconversia profesională

în agricultură
La început, familia Pungă a cumpărat casa din localitatea Mihai Vodă, din județul Giurgiu, dar și un teren în aceeași localitate. Cei doi tineri s-au ocupat de renovarea casei bătrânești, care necesita reparații. În paralel, soții au amplasat două solarii pe terenul cumpărat, unde s-au apucat să cultive vinete, roșii, ardei, cartofi și morcovi.

Pentru primele culturi au folosite semințe luate de la bătrânii satului. De-a lungul timpului, cei doi și-au mai amenajat un solariu în grădina gospodăriei, după ce și-au extins suprafața deținută.

Acum, familia Pungă sădește semințe din producția proprie, din care obține 2.000-3.000 de răsaduri, din diferite plante. O parte sunt cultivate de către cei doi producători, iar restul sunt vândute. Legumele culese sunt livrate clienților sub forma unui coș de 10 kilograme, care conține mai multe feluri de legume. Totodată fac și produse procesate, cum ar fi zacuscă, sos de roșii sau bulion.
„Am pornit cu un coș de legume de 10 kilograme la prețul de 50 de lei, pe care l-am păstrat doi ani, dar nu reușeam să ne acoperim cheltuielile. În urmă cu trei ani am crescut prețul la 60 de lei, în care era inclusă și livrarea. Iar anul trecut, am fost nevoiți să mărim la 80 de lei, pentru că a fost o iarnă grea și am avut multe reparații de făcut, dar au scăzut drastic comenzile”, mai spune Alina Pungă.
Soții Pungă recunosc că s-au gândit deseori să renunțe la afacerea cu legume, ba mai mult, spun că s-au adaptat cu greu la condițiile de la țară.
„Noi eram obișnuiți să avem anumite condiții, pe când aici nu aveam baie și ne spălam la lighean. Ne-am mai gândit să ne întoarcem – în oraș, pentru că nu poți să produci astfel încât să trăiești decent în cursul anului. Am devenit și puțin sceptici. Am văzut că după ce am muncit atâția ani nu ne permitem nimic. Teoretic ciclul normal al lucrurilor ne-ar permite, dar practic intervin clima și alte nevoi neprevăzute”, adaugă Alin Pungă, privind în gol, puțin nostalgic.

Răbdarea, cea mai puternică armă din Rural
După șase ani petrecuți la sat, familia Pungă admite că, dincolo de inconvenientele specifice acestui mediu, nu ar renunța la liniștea și aerul curat de care au parte. Cei doi sunt mulțumiți că-și pot desfășura propria afacere departe de agitația urbană și își pot crește cei doi copii într-un loc mai puțin poluat și mai liniștit.
În același timp, ei consideră că depărtarea omului de natură afectează starea de spirit și poate cauza probleme de sănătate. Nu mai este o noutate faptul că anumite alimente procesate distrug organismul. În vreme ce o dietă formată din produse ecologice are mai multe beneficii.
Când Marea Neagră nu vine la tine, te duci tu la ea
Ana și soțul ei, Alexandru Tălângă, doi tineri de 20 de ani, originari din Constanța, au renunțat la viața agitată din preajma cluburilor în urmă cu un an. Ei s-au stabilit în localitatea Tuzla, situată la 25 de kilometri de Constanța. Au dat praful, zgomotul și agitația urbană pe iarba verde de la țară.
Localitatea Tuzla nu a fost aleasă întâmplător, având în vedere că se învecinează cu stațiunile Eforie Sud și Costinești. Un alt avantaj este și faptul că satul are ieșire la Marea Neagră, deci nu îi lipsește plaja mult căutată de români în timpul verii.
Decizia de a se muta a luat naștere atât din dorința de a schimba stilul de viață, cât și din cauza problemelor financiare. Ana și soțul ei sunt orășeni prin definiție, însă nu s-au sfiit să-și facă bagajele și să se instaleze în noua locuință de la țară.
,,E mult mai mare decât un sat normal și ai multe oportunități, nu ești închis într-o zonă. Poți să te duci să muncești în Eforii, de exemplu. Avem supermarketuri, magazine la fiecare colț. Noua locuință este o casă cu trei camere, o casă veche, renovată. Singura diferență este că avem curtea pe care nu o aveam la bloc. Avem și doi iepurași, un câine și câteva zeci de găini”, povestește Ana Tălângă.
Ideea le-a venit într-un moment dificil din punct de vedere financiar, când nu mai reușeau să facă față datoriilor și au fost nevoiți să găsească rapid o soluție. Întâmplător, au aflat că există o locuință de închiriat în Tuzla și, imediat, l-au contactat pe proprietar. Nu mare le-a fost surprinderea când acesta le-a spus că el stă în străinătate și îi lasă să locuiască în casa părinților săi, fără să plătească chirie, cu condiția să îngrijească gospodăria. Au acceptat varianta propusă și s-au mutat fără să clipească.

Acolo unde întunericul este mai profund și stelele strălucesc mai tare
„Orice stea o vezi. Seara este minunat. Vezi stelele și luna. Într-ade­văr, este un sentiment de frică, pentru că este foarte întuneric peste tot. Dar acum am parte de liniște, iar oamenii nu mai judecă după aspect, nu se uită la felul în care ești îmbrăcat. Mi se pare mult mai confortabil la sat. Lucrurile de care la oraș nu poți să te lipsești, la sat sunt doar un moft. Nu ai nevoie de o mașină să te deplasezi. În plus, ai tot ce îți trebuie în curte și poți să trăiești cu mâncarea procurată de tine fără să ai bani”, povestește Ana Tălângă.
La 20 de ani, este mama unei fetițe de un an și este studentă la Universitatea Politehnica din București, unde studiază logistica industrială. Pentru că studiile o leagă de Capitală, ea este nevoită să facă naveta aproape zilnic. Și soțul ei face naveta, fiindcă are serviciul în Constanța. Cu toate acestea, cei doi recunosc că nu este ușor să parcurgă zilnic câteva zeci de kilometri, dar avantajele mediului rural rămân mai numeroase.
Pe lângă faptul că s-au deconectat de la agitația urbană, acum se descurcă mult mai bine cu banii, pentru că s-au redus cheltuielile și își pot procura hrană din propria grădină. Ce-i drept, timpul nu le permite să aibă grijă ca la carte de o grădină, însă cultivă strictul necesar.
,,M-am mutat de aproape un an și am parte de liniște, pe care nu o aveam în Constanța, stând în mijlocul cluburilor în Mamaia. M-am acomodat foarte repede, aproape instant. Locul în care m-am mutat acum simt că este acasă. Nu m-am gândit să mă reîntorc”, mai spune Ana.
Istoria se schimbă
După 1989, gradul de urbanizare din România a înghețat, relativ. În condiții de sărăcie, migrația de la oraș la sat este normală, însă în condițiile în care România este membră a Uniunii Europene, salariul minim pe economie a crescut și tot mai mulți investitori străini sunt interesați să aducă bani în această țară balcanică pentru a se dezvolta.
În majoritatea țărilor dezvoltate, în care nivelul de trai a crescut, trecerea de la rău la mai bine a venit odată cu urbanizarea, care s-a apropiat de 60-70%. În România, în schimb, pentru problema decalajelor urban-rural nu s-a găsit o soluție de la Revoluție încoace.
Făcând o comparație între 2017 și 1990, în 1990 numărul românilor care plecau de la orașe la sate era de patru ori mai mic, în timp ce migrația rural-urban era de șapte ori mai mare. Astfel, în primul an de după revoluție, aproape 550.000 de români s-au mutat de la sate la orașe și mai puțin de 28.000 în sens invers, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică (INS).
„În prezent avem de a face cu o tendință de polarizare în jurul orașelor, de perifizare, în sensul în care oamenii se mută în satele limitrofe din jurul acestora. Tendința mutării este pentru ecologie, pentru aer curat. Pentru următorii zece ani ne putem aștepta la mai multe tendințe în ceea ce privește migrația internă. Orașele atrag forță de muncă, iar tinerii motivați de salarii se vor muta în mediul urban. În același timp, acumulând oboseala urbană, vor începe să se reorienteze către mediul rural, către un stil de viață sănătos. Totuși, infrastructura nu face să fie posibilă această tendință”, explică sociologul Victor Nicolaescu. 
Sociologul mai spune că schimbarea domiciliului din mediul urban în mediul rural pentru un stil de viață sănătos, liniște, aer și evitarea poluării are și dezavantaje. Spre exemplu, sociologul consideră că timpul dedicat gospodăriei îngrădește timpul dedicat educației.
De asemenea, pentru cei care s-au mutat la 30 de kilometri de București și continuă să vină la serviciu din Capitală, timpul petrecut în trafic, uneori chiar de o oră și jumătate, reprezintă o deficiență. „Printre cei care s-au mutat în urmă cu zece ani sau mai puțin timp din București se vehiculează că și-ar vinde casa și mâine și s-ar întoarce în București, pentru că nu își găsesc servicii.”
Mișcarea migratorie în rândul populației interne, de la orașe la sate, s-a intensificat după criza economică  din 1997-1998, perioadă în care leul s-a devalorizat puternic, iar viața la oraș a devenit prea costisitoare.

După criză, și ruralizarea
Anul 1997 a fost primul în care peste 81.000 de orășeni s-au mutat la sate, în timp ce doar 68.500 s-au mutat la orașe, arată statisticile.
„În perioada 1998 – 2000, pe fondul restructurării economiei, s-a înregistrat o tendință de reruralizare a românilor, în sensul că am avut flux migratoriu mare, de la urban la rural. România era printre puținele țări din lume ce înregistra această tendință. Ea s-a datorat faptului că o mare parte din forța de muncă activă (de la oraș – n. a.) nu avea loc de muncă, își încasa salariile compensatorii și se întorcea ori la locuințele părinților, ori la rude, ori își cumpăra propria locuință. Iar de cele mai multe ori se apucă de agricultură”, mai spune Victor Nicolaescu.
O parte dintre cei care își schimbă domiciliul din mediul urban în mediul rural, fie au lucrat în corporații, fie au studiat la orașe. De cele mai multe ori, ei aleg zonele rurale ori pentru a se dezvolta investind într-o afacere, în special în agricultură, ori pentru a se refugia într-un loc în care liniștea nu mai este un moft. Cu o cultură generală vastă, în general familiile tinere investesc propriile economii, fonduri europene sau fonduri de la bugetul de stat în diverse afaceri.