De pe băncile facultății la iahturi în Maldive: De ce tot mai mulți Gen Z vor să lase în spate joburile din corporații pentru a lucra pentru cei mai bogați oameni ai lumii ca bone sau bucătari?

Imaginează-ți că te trezești într-o vilă privată de pe o insulă din Oceanul Indian. Apa turcoaz se întinde până la orizont, o piscină uriașă reflectă primele raze ale dimineții, iar bucătarul personal pregătește o omletă cu trufe. Nu este o vacanță exotică, ci locul tău de muncă.

Așa arată realitatea pentru mii de tineri din Gen Z care au decis că drumul spre succes nu mai trece prin Excel și meeting-uri Zoom, ci prin casele copiilor de miliardari și punțile iahturilor ultra-luxoase, scrie Business Insider.

Cassidy O’Hagan, 28 de ani, din Colorado, și-a abandonat planurile pentru o carieră în vânzări după ce a gustat din „lumea cealaltă”. În 2019, la 22 de ani, a început ca bonă part-time pentru o familie bogată din California. Azi are salariu între 150.000 și 250.000 de dolari, pensie asigurată, asigurare medicală, concediu plătit, șofer privat, garderobă plătită de angajator și bilete de avion privat către Aspen, Hamptons sau Dubai.

„Jobul meu anterior de vânzări în industria pharma nu avea cum să concureze cu așa ceva”, spune ea.

Brian Daniel, fondatorul Celebrity Personal Assistant Network, una dintre primele agenții de recrutare pentru ultra-bogați, estimează că piața „private staffing” a explodat. În 2007 era aproape singur. Azi există aproximativ 1.000 de agenții globale, dintre care 500 doar în SUA.

„Fiecare miliardar angajează mici armate pentru a-i satisface orice capriciu.” spune el.

Conform Forbes, numărul miliardarilor a crescut de la 322 în 2000 la peste 3.000 în 2025.. Fiecare dintre ei are cel puțin o reședință principală, una de vacanță, un iaht și un avion – toate trebuie conduse și administrate.

Post-pandemie, lipsa acută de personal calificat a declanșat un adevărat război pentru oameni pregătiți. Tiger Recruitment, una dintre agențiile de top, oferă poziții de menajeră cu până la 120.000 de dolari pe an, bone cu până la 150.000 de dolari, șef de asistenți personali între 250.000 și 280.000 de dolari sau director de reședințe care călătorește între New York, Hamptons, Aspen și Bel Air pentru 200.000-250.000 de dolari anual.

 „Îți trebuie locuință? Îți dăm guest house-ul. Mașină? E a ta!”, a declarat Brian Daniel.

Conform Deloitte 2025, doar 6% din Gen Z vor să ajungă la conducerea unei companii. În schimb visează la salarii medii de 600.000 de dolari pe an, conform Empower, refuză roluri de manager prin „conscious unbossing” și se confruntă cu disponibilizări masive și AI care le ia joburile. Rezultatul este că tinerii cu diplome și doctorate la facultăți cu renume bat la ușa agențiilor de private staffing.

Julia Dudley, 26 de ani, cu un master în comunicare plus școală culinară, a renunțat la restaurantele cu stele Michelin. Acum gătește în Hamptons pentru familii care plătesc salarii de sute de mii de dolari pentru 2-3 luni de vară.

„Îmi fac propriul program, câștig mai mult și sunt propriul meu șef.” a declarat Julia Dudley.

Cu toate astea, nimic nu e mereu roz. NDA-uri draconice interzic orice detaliu despre angajator, conturile de social-media trebuie să fie impecabile din punct de vedere al conținutului, iar programul este 24/7. Există și singurătate: Crăciunul, Paștele, zilele de naștere le petreci cu familia angajatorului.

 „E mai stresant decât Wall Street”, mărturisește Daniel, care a ajuns la spital cu atac de panică după o zi ca asistent personal.

Cassidy O’Hagan plănuiește să-și deschidă propria agenție și să coach-uiască alți tineri. Fratele ei a renunțat la PR în media și e acum asistentul unei „celebrity esthetician” în Beverly Hills.

Capitalismul de tip winner-take-all are două fețe: pe de o parte, Elon Musk e pe cale să devină primul trilionar. Pe de altă parte, tinerii educați aleg să-i servească cafeaua, dar la 250.000 de dolari pe an, cu iaht inclus. Private staffing nu mai e „muncă de servitor”. E o carieră strategică, cu ascensiune rapidă și beneficii de top.

Pentru Gen Z, întrebarea nu mai e „Vrei să fii bogat?”, ci „Vrei să fii aproape de cei care sunt?”.