De la ce procent încolo verde devine prea mult verde pentru sistemul energetic local: România ar putea integra eoliene și solare până la 60% din mixul de producție. Cât mai are până acolo?

♦ Cazul penei de curent din Spania de pe 28 aprilie a ridicat multe semne de întrebare privind capacitatea sistemelor energetice europene de a gestiona aportul din ce în ce mai mare de energie regenerabilă cu caracter variabil. Dar care este capacitatea actuală a sistemelor energetice europene de a integra eoliene și solare fără probleme? Un studiu recent încearcă un răspuns.

Eolienele au asigurat anul trecut peste 13% din producția de energie a României și au fost a patra cea mai importantă sursă de producție din mixul energetic local, depășind la mustață cărbunele, care a avut o pondere de 12,93%. Energia hidro rămâne imposibil de depășit, dar pe termen lung, la nivelul anului 2030 adică, eolienele ar putea ajunge pe podium, înaintea gazului, dacă se vor îndeplini proiecțiile asumate prin Strategia Energetică a României. În acest moment, România are montată o capacitate de circa 3.000 MW în parcuri eoliene, majoritatea fiind rezultatul primului val regenerabil, din perioada 2009-2014. De atunci, piața a înghețat total. 

Revenind la structura mixului energetic local, așa cum arată datele anuale din rapoartele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), anul trecut a fost cel de-al doilea an în care eolienele au reușit să se plaseze înaintea cărbunilor. Această schimbare este cea mai importantă transformare din sectorul energetic local, dominat la un moment dat de energia produsă în termocentrale. Ponderea energiei solare a fost anul trecut de 2,4%, deci în total, eolienele și solarele au livrat circa 15% din energia din România.

Într-un studiu realizat de Beyond Fossil Fuels (BFF), Ember, E3G și Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA), ponderea ar putea ajunge la circa 60%, sau cel puțin aceasta ar fi capacitatea sistemului local de a integra surse intermitente.

Franța, de exemplu, cu un procent generos de energie nucleară, ar putea integra până la 45% energie intermitentă în mixul de producție, în timp ce statele nordice au procente mult mai mari.