De la boom AI la criză economică
Contrar predicțiilor optimiste ale entuziaștilor tehnologiei, Inteligența Artificială s-ar putea dovedi a fi o frână în calea creșterii economice. Prin concentrarea avuției și a oportunităților economice în câteva orașe, concomitent cu eliminarea locurilor de muncă cu costuri reduse – care,…


Contrar predicțiilor optimiste ale entuziaștilor tehnologiei, Inteligența Artificială s-ar putea dovedi a fi o frână în calea creșterii economice. Prin concentrarea avuției și a oportunităților economice în câteva orașe, concomitent cu eliminarea locurilor de muncă cu costuri reduse – care, istoric vorbind, au alimentat dezvoltarea globală –, această tehnologie ar putea ajunge să lase o mare parte a lumii mai săracă și mai divizată, scrie Ian Gondin, profesor de globalizare și dezvoltare la Universitatea Oxford, într-un articol publicat în Project Syndicate.
Prăpastia dintre vizionarii entuziaști ai AI și cei care prevestesc apocalipsa se adâncește. Primii cred că AI va accelera spectaculos creșterea economică și va crea o lume utopică a abundenței. Cei din a doua tabără consideră că Inteligența Artificială reprezintă o amenințare existențială pentru umanitate și că, înainte de a ne distruge, va duce la șomaj în masă, la o supraveghere omniprezentă și la realități alternative. Cine are dreptate? Și pot guvernele să facă ceva pentru a atenua riscul producerii unei catastrofe? Entuziaștii AI vorbesc cu mare încredere despre impactul acestei tehnologii asupra productivității. Dario Amodei, CEO-ul companiei Anthropic, a estimat că rata de creștere a PIB-ului SUA va urca de la nivelul modest de 2% din prezent la 10–15% pe an. Elon Musk anticipează că inteligența electronică va dubla rata de creștere a SUA, ducând-o la peste 4% anul viitor, și apreciază că, în curând, mașinile vor înlocui oamenii în aproape orice profesie. Aceasta este o iluzie, dacă nu chiar o fantezie nerealistă. Expansiunea centrelor de date și evaluările uriașe de pe bursă ar putea stimula creșterea economică pe termen scurt, însă contribuția lor va fi de scurtă durată. La urma urmei, o mare parte din activitatea economică a țărilor dezvoltate are loc în sectoare în care AI va avea un impact redus asupra productivității – de exemplu, în îngrijirea copiilor și a persoanelor vârstnice, în construcții, în industria ospitalității și în serviciile personalizate.
Este adevărat că AI ar putea spori producția în sectorul manufacturier și în domenii precum cel juridic sau bancar – sectoare care, împreună, reprezintă aproximativ 20% din economia Statelor Unite și a Marii Britanii. Însă, chiar dacă Inteligența Artificială ar dubla productivitatea în aceste domenii, producția economică totală ar crește cu doar 20%. AI ar putea, în sine, să frâneze creșterea economică prin mai multe mecanisme. În primul rând, cererea tot mai mare de energie electrică din partea centrelor de date ar putea duce la majorarea costurilor cu energia, ținând inflația – și, implicit, ratele dobânzilor – la niveluri mai ridicate decât ar fi fost în alte condiții. În al doilea rând, unele dintre primele beneficii ale AI vor veni, probabil, dintr-o speranță de viață mai mare, datorită gestionării mai eficiente a bolilor cronice (precum diabetul) și a accelerării procesului de descoperire a medicamentelor. Aceasta este o veste bună, dar ar putea, de asemenea, să accelereze îmbătrânirea populației și să pună presiune pe sistemele de pensii și de sănătate, întrucât progresele în tratarea demenței și a bolilor neurodegenerative rămân mult în urma avansurilor înregistrate în alte domenii ale medicinei. O parte tot mai mare a forței de muncă și a cheltuielilor publice va fi direcționată către îngrijirea persoanelor vârstnice, în detrimentul unor sectoare mai productive.

În plus, există suma colosală de 2.400 de miliarde de dolari cheltuită (și alte sume urmează să fie alocate) pentru dezvoltarea Inteligenței Artificiale – un proces alimentat de o datorie în continuă creștere și de evaluări exagerate pe piețele de capital privat și bursiere. Numai în statul Ohio, Nvidia a alocat 105 miliarde de dolari pentru extinderea infrastructurii necesare AI. Când – nu dacă – bula se va sparge, prăbușirea pieței care va urma va afecta, inevitabil, economiile pentru pensii și încrederea consumatorilor, încetinind creșterea economică și riscând să declanșeze o recesiune. Mai mult, cu cât AI avansează mai rapid, cu atât va fi mai urgentă modernizarea rețelelor electrice, a practicilor de afaceri, a sistemelor de educație și a altor multe domenii. Cu toate acestea, ratele investițiilor în Marea Britanie și în Statele Unite stagnează sau sunt în scădere. Pe măsură ce tot mai multe companii și angajați se străduiesc să țină pasul, creșterea productivității va continua să încetinească. În multe piețe emergente, ratele investițiilor sunt aproape duble față de cele din Marea Britanie și SUA. Aceste economii sunt, de asemenea, mai puțin împovărate de o infrastructură învechită și de costurile aferente îngrijirii unei populații îmbătrânite, ceea ce le conferă un avantaj competitiv.
Mai mulți pierzători decât câștigători
Inteligența Artificială va amplifica costurile politice ale unei creșteri economice lente. Atunci când economiile stagnează, guvernele pot răspunde unor nevoi urgente – precum majorarea cheltuielilor pentru apărare sau adaptarea la schimbările climatice – doar prin reducerea fondurilor alocate securității sociale sau altor servicii publice. Întrucât datoria publică în creștere lasă puțin loc pentru redistribuire, iar majorările de taxe sunt extrem de nepopulare, guvernelor le va fi tot mai greu să-i ajute financiar pe cei care își pierd locurile de muncă din cauza AI. Departe de a crea condiții de concurență echitabile, inteligența artificială concentrează veniturile și activitatea economică. Într-o economie a cunoașterii bazată pe AI, doar un număr limitat de locuri pot deveni centre de inovare. Companiile dinamice beneficiază de pe urma proximității față de alte firme similare și față de facilități culturale care atrag forța de muncă înalt calificată; acest lucru concentrează beneficiile IA în câteva zone restrânse și accentuează disparitățile geografice. Întrucât munca la distanță subminează creativitatea spontană și limitează învățarea informală, precum și dezvoltarea rețelelor profesionale, este puțin probabil ca aceasta să distribuie locurile de muncă și oportunitățile suficient de larg încât să inverseze declinul comunităților rămase în urmă. Guvernele ar trebui să garanteze condiții pentru o viață decentă pretutindeni, însă nicio politică industrială nu poate crea locuri de muncă oriunde. Încercarea de a „ridica” regiunile aflate în dificultate prin preluarea resurselor din zonele dinamice riscă, de fapt, să tragă în jos întreaga economie. O abordare mult mai bună ar fi facilitarea mutării oamenilor acolo unde există locuri de muncă, prin asigurarea unor locuințe și a unui transport mai accesibile ca preț. În prezent, gradul de mobilitate a populației din SUA, Marea Britanie și Europa de Nord este la jumătate față de cel de acum 50 de ani – o situație cauzată, în mare parte, de costurile ridicate pentru îngrijirea copiilor și cu locuința, precum și de un sistem de transport public nesigur.
AI ar putea spori producția în sectorul manufacturier și în domenii precum cel juridic sau bancar – sectoare care, împreună, reprezintă aproximativ 20% din economia Statelor Unite și a Marii Britanii. Însă, chiar dacă Inteligența Artificială ar dubla productivitatea în aceste domenii, producția economică totală ar crește cu doar 20%.
Perspectiva producerii unei „apocalipse a locurilor de muncă” provocate de Inteligența Artificială le oferă oamenilor motive întemeiate de îngrijorare. Un grup de cercetare de la Oxford estimează că până la 50% din totalul locurilor de muncă din Marea Britanie și SUA sunt vulnerabile la automatizare. Având în vedere că noile joburi necesită competențe diferite și sunt, în mare parte, localizate departe de zonele în care dispar vechile posturi, nu este de mirare că majoritatea angajaților percep AI drept o amenințare la adresa modului lor de viață. Goana după construirea centrelor de date alimentează, de asemenea, o revoltă populistă tot mai amplă împotriva AI. Pe lângă faptul că sunt considerate responsabile pentru creșterea prețurilor la energie, aceste centre sunt zgomotoase, consumă cantități uriașe de apă și oferă puține locuri de muncă pe termen lung pentru locuitorii din zonă. Pe măsură ce tot mai multe comunități se confruntă cu declinul economic, aleșii de pe scena politică vor fi nevoiți să facă față unor cetățeni furioși, care cer măsuri concrete. Pe lângă faptul că accentuează inegalitatea și alimentează politicile extremiste, AI amplifică tensiunile geopolitice. Concepția conform căreia dezvoltarea Inteligenței Artificiale este o cursă de tipul „totul sau nimic” este, probabil, singura idee care se bucură de susținere din partea ambelor partide la Washington; temerile legate de o eventuală supremație a Chinei în domeniul AI sunt folosite pentru a justifica dereglementarea și pentru a oferi companiilor din Silicon Valley mână liberă să „acționeze rapid și să dărâme totul în cale”.
Agenți ai distrugerii
Ideea că o singură țară poate câștiga această cursă este eronată. Indiferent de volumul investițiilor sau de numărul de lucrători calificați de care dispune o națiune, progresele tehnologice vor fi rapid copiate și îmbunătățite în alte părți, iar niciun guvern nu poate gestiona singur riscurile asociate cu AI. O pandemie provocată prin intermediul Inteligenței Artificiale, de exemplu, nu ar ține cont de granițele naționale. De asemenea, un sistem AI care scapă de sub controlul uman nu ar fi mai puțin periculos dacă ar proveni din SUA, în loc de China. Singura modalitate de a ține sub control aceste amenințări este cooperarea internațională. Cu toate acestea, restricțiile impuse de SUA asupra exporturilor de cipuri către China și asupra colaborării științifice fac ca o cooperare între cele două superputeri să fie practic imposibilă. În același timp, concentrarea pe riscurile la adresa securității naționale distrage atenția de la amenințări mai imediate, precum șomajul în masă și atacurile cibernetice tot mai frecvente. Cursa pentru supremație în domeniul Inteligenței Artificiale subminează, de asemenea, încrederea necesară pentru ca statele să colaboreze în abordarea schimbărilor climatice, a pandemiilor, a conflictelor și a altor provocări comune urgente. Țările care ar putea avea cel mai mult de pierdut de pe urma cursei în domeniul AI sunt, probabil, chiar cele care nici măcar nu participă la ea. În „Raportul privind dezvoltarea lumii 2026” (World Development Report 2026), Banca Mondială susține că AI oferă țărilor în curs de dezvoltare „o cale rară către o prosperitate mai mare”, subliniind capacitatea acestora de a sări peste etapele tehnologice intermediare – așa cum s-a întâmplat în cazul telefoniei mobile și al energiei regenerabile descentralizate. Conectivitatea digitală a făcut ca telefonia fixă să devină redundantă, în timp ce soluțiile de tehnologie financiară (fintech) și cele din domeniul sănătății digitale au oferit milioanelor de oameni săraci acces la servicii la o fracțiune din costul practicat de furnizorii tradiționali. Însă aceeași logică nu se aplică în cazul AI, care elimină tocmai acele locuri de muncă repetitive și cu costuri reduse ce au constituit, istoric vorbind, primele trepte pe scara dezvoltării în Europa, America și Asia. Roboții înlocuiesc oamenii pe liniile de producție, iar asistenții virtuali (chatboți) bazați pe tehnologii cloud amenință call centerele, care angajează peste 17 milioane de persoane la nivel mondial. Această situație este deja îngrijorătoare pentru economiile avansate și pentru China, unde forța de muncă se restrânge din cauza ratei scăzute a natalității. Însă Africa trebuie să creeze 21 de milioane de noi locuri de muncă în fiecare an, doar pentru a ține pasul cu creșterea populației de pe continent. În condițiile în care bugetele pentru ajutoare se diminuează, iar schimbările climatice provoacă ravagii, Africa subsahariană este deja cu 3,4% mai săracă decât era în urmă cu un deceniu. În loc să reprezinte o „cale rară” către creștere și dezvoltare, AI va face și mai dificilă recuperarea decalajelor pentru cele mai sărace țări ale lumii.
Perspectiva producerii unei „apocalipse a locurilor de muncă” provocate de Inteligența Artificială le oferă oamenilor motive întemeiate de îngrijorare. Un grup de cercetare de la Oxford estimează că până la 50% din totalul locurilor de muncă din Marea Britanie și SUA sunt vulnerabile la automatizare.
Viitorul nu așteaptă
Deși Inteligența Artificială ar putea adânci diviziunile în interiorul țărilor și între acestea, acesta nu este un motiv pentru a renunța la ea. Dimpotrivă, tehnologia face deja posibile progrese extraordinare în cercetarea medicală. De exemplu, scurtează timpii necesari pentru dezvoltarea unor medicamente noi, inclusiv tratamente pentru boala Parkinson și pentru multe afecțiuni rare, a căror descoperire a fost facilitată chiar de AI. Însă trebuie să ne asigurăm că AI servește întreagii umanități, nu doar unei mici minorități. Revoluțiile tehnologice din trecut ne oferă câteva lecții în acest sens. Revoluția Industrială a dus, în cele din urmă, la creșterea veniturilor muncitorilor englezi, dar a fost nevoie de un secol pentru ca majoritatea oamenilor să observe îmbunătățirea standardului lor de viață. În tot acest timp, speranța de viață a scăzut pe fondul poluării și al condițiilor periculoase de muncă din „întunecatele fabrici satanice” (dark satanic mills, William Blake), iar armata a fost mobilizată în repetate rânduri pentru a înăbuși protestele muncitorilor. Aceleași progrese tehnologice au facilitat, de asemenea, industrializarea sclaviei și au alimentat cuceririle imperiale. Cu patru secole mai devreme, inventarea tiparului a deschis calea Renașterii, aducând progrese tehnologice și artistice remarcabile. Însă tehnologia care a răspândit ideile științifice și umanismul i-a permis, totodată, călugărului italian Girolamo Savonarola – inventatorul pamfletului politic – să atace libertatea intelectuală și să mobilizeze susținători pentru „rugul deșertăciunilor”. Martin Luther a folosit tiparul pentru a contesta hegemonia Bisericii Catolice, declanșând, fără să vrea, secole de conflicte religioase care au suprimat diversitatea ideilor și dezbaterea deschisă – elemente esențiale ale Renașterii. A fost nevoie de încă 160 de ani pentru ca Iluminismul să prindă contur. Inteligența artificială are un potențial de transformare la fel de mare, dar evoluează mult mai rapid. Revoluția Industrială a oferit guvernelor un răgaz de un secol pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și a se asigura că prosperitatea ajunge la majoritatea populației. De data aceasta, nu vom avea la dispoziție nici pe departe atât de mult timp pentru a îndrepta lucrurile.

Text de Ian Goldin – profesor de globalizare și dezvoltare la Universitatea Oxford și fost vicepreședinte al Băncii Mondiale, invitat la Gala ZF din 2022.
Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru
Cele mai citite acum