De la aur lichid la produs de masă: ce se întâmplă cu uleiul de măsline

Uleiul de măsline este una dintre vedetele gastronomiei meditaraneene, dar nu numai, iubit de bucătari și consumatori deopotrivă, parfumat, versatil, nelipsit din salatele grecești sau tapasurile spaniole, prieten cu parmezanul italian, dar și cu pâinea proaspătă cu coaja puțin crocantă. Ba chiar licoarea verde-aurie este considerată adeseori un secret al frumuseții, folosit pentru îngrijirea feței sau a părului.

Uleiul de măsline este unul dintre cele mai vechi produse realizate de om, un ingredient obișnuit în bucătăria greacă și romană antică. Dar măslinele sălbatice, originare din Asia Mică, erau culese de oamenii neolitici încă din mileniul al 8-lea î.Hr. Pe lângă alimentație, uleiul de măsline era folosit în ritualuri religioase, medicamente, în lămpi, la fabricarea săpunului și pentru îngrijirea pielii. Totuși, istoricii nu știu exact când și unde a început măslinul să fie cultivat. Posibil în Persia și Mesopotamia antică, răspândindu-se apoi în Levant și mai târziu în Africa de Nord. Dar sunt și cercetători care susțin că ar fi de origine egipteană. În Italia, cele mai vechi urme de ulei de măsline datează din mileniul al III-lea î.Hr, iar în Creta probabil se cultiva dinainte de anul 4000 î.Hr. Ce e clar este că până în jurul anului 1500 î.Hr., zonele estice ale Mediteranei erau deja intens cultivate.

Astăzi, uleiul de măsline este consumat nu doar în țările tradiționale, ci peste tot în lume și nu doar în rețete din gastronomia mediteraneană.

Inclusiv în România, influențele internaționale, schimbarea obiceiurilor de consum, a generațiilor au dus la creșterea constantă a consumului de ulei de măsline și măsline.

România este unul dintre principalii importatori de măsline din Europa, predominant din Turcia (cotă de piață de 49%), dar și Grecia (24), și unul dintre cei mai mari consumatori, potrivit unei analize realizate de guvernul Țărilor de Jos. 

În ultimii 60 de ani, producția globală de ulei de măsline s-a triplat, pe măsură ce obiceiurile de consum s-au schimbat și cererea a explodat, ajungând la 3,5 milioane tone în 2024/2025, cu 38% peste nivelul din sezonul anterior. Pentru recolta actuală, International Olive Council estimează totuși o ușoară scădere, de 4%, la 3,4 milioane tone.

Liderul incontestabil este Spania, care produce 35-40% din totalul global, în timp ce locul doi este îndelung disputat de Italia și Turcia. Statisticile oficiale arată că Italia a câștigat lupta în 2020/21, 2021/22, 2023/24 și, estimat, în 2025/26, și a fost depășită de Turcia în 2022/23 și 2024/25. În sezonul trecut, Turcia a avut o producție record, de 505.000 de tone, cu 58% peste un an mediu, dar în sezonul 2025/26 estimările IOC sunt ca Italia să recâștige poziția secundă, după o creștere puternică a producției.

La nivel global, țările din Uniunea Europeană produc circa 60% din ulei, cei mai mari jucători fiind, pe lângă Spania, Italia, Grecia și Portugalia. În rândul celorlalte state membre ale organizației, cele mai mari producții vin din Turcia și Tunisia. Consumul global ar putea ajunge în acest an la 3,2 milioane tone, similar cu intervalul 2024/25. 

Pe lângă ulei, consumatorii folosesc deseori în bucătărie și măsline neprocesate, recolta totală fiind estimată la 3,3 milioane tone în 2024/25, în creștere cu 19%. Cel mai mare producător este Turcia, unde vremea favorabilă a făcut ca recolta să explodeze cu 53% în sezonul trecut. Totuși, estimările pentru 2025/26 arată că lucrurile nu se vor repeta în acest an, Turcia urmând să fie depășită de Egipt.

Dintre țările europene, cele mai multe măsline „de masă” provin din Spania și Grecia. În total, producătorii din UE generează circa un sfert din producția globală.

În fața creșterii producției de ulei de măsline la nivel global, distribuitorii, inclusiv cei din România, atrag atenția asupra riscului ca unele piețe să fie invadate de produse de calitate îndoielnică, mai ales acolo unde nu există o tradiție veche în privința consumului.

„România nu trebuie să devină o piață de descărcare pentru surplusul global. Într-un moment în care volumele cresc accelerat, diferența reală o face capacitatea consumatorului de a distinge între cantitate și calitate”, afirmă Cosmin Filipaș, CEO al D’Olive, brand românesc care importă și distribuie ulei din Creta.

Din păcate, atunci când oferta depășește ritmul de maturizare a pieței, apar riscuri legate de etichete ambigue, amestecuri greu de urmărit și produse care respectă minimul legal, dar nu reflectă standardul autentic al categoriei. „Problema nu este că există mai mult ulei pe piață. Problema este că, într-o avalanșă de volum, consumatorul poate pierde contactul cu ceea ce înseamnă cu adevărat calitatea. Gustul viu, prospețimea, trasabilitatea clară și anul recoltei trebuie să devină criterii normale, nu excepții”, adaugă Cosmin Filipaș.

Schimbările climatice au generat volatilitate fără precedent în bazinul mediteranean, cu două sezoane consecutive sub medie și creșteri istorice de prețuri în anii anteriori. Datele Eurostat arată că între 2022 și 2024 uleiul de măsline din UE s-a scumpit cu aproape 80%, pentru a se ieftini cu 23% în 2025, prima scădere după patru ani consecutivi de creștere.

Cea mai drastică reducere a prețurilor de consum a fost înregistrată de Spania, cu un minus de 39%, urmată de Grecia, cu 29% și Portugalia, cu 24%. La polul opus, cele mai mari scumpiri la uleiul de măsline din magazine au fost în Albania și România (6,2%).     

Când oferta depășește ritmul de maturizare a pieței, apar riscuri legate de etichete ambigue, amestecuri greu de urmărit și produse care respectă minimul legal, dar nu reflectă standardul autentic al categoriei.