De ce vor nomazii digitali să trăiască în România, mai mult decât în Franța sau Germania, și cum poate țara noastră să beneficieze de asta?

Un laptop pe un șezlong, lângă valuri turcoaz și o băutură servită dintr-un fruct exotic par să alcătuiască imaginea pe care o avem cei mai mulți dintre noi când ne gândim la idealul muncii remote sau la acel nomadism digital care a beneficiat de un boom postpandemie. Realitatea pare însă să fie cu totul alta pentru cei care chiar și-au luat viața de nomazi digitali în mâini și au început să cutreiere lumea în lung și în lat în paralel cu statutul de angajat, freelancer sau fondator de start-up-uri. Nomazii digitali adevărați sunt puțin mai pragmatici, iar pentru ei, țărmurile exotice ale Asiei nu sunt neapărat cele mai bune pentru acest stil de viață; alții sunt factorii care primează, printre care un regim fiscal care să le permită să își desfășoare activitatea și o viză, astfel încât totul să fie legal.

„Din ce am observat eu și din discuțiile pe care le-am avut de-a lungul timpului, nomazii digitali apreciază costul vieții mai scăzut, o conexiune la internet bună, pe care se pot baza, ușurința de a comunica în limba engleză, locuri fru­moase din care să lucreze și posibilitatea de călători în țară și a vedea locuri unice”, îmi spunea reprezen­tantul unei comunități de nomazi digitali din România, în urmă cu câțiva ani, când feno­menul începuse să prindă amploare.

Pare că lucrurile stau așa în continuare: cea mai recentă analiză dedicată nomazilor digitali (Global Digital Nomad Report) a analizat 12 factori clasați în cinci categorii pentru a dezvălui care sunt cele mai bune destinații globale pentru nomazii digitali în 2024. Factorii luați în considerare de Global Citizens Solutions sunt costurile vizei (costurile de aplicare și cerințele de venit), beneficiile vizei (durata, modalitățile de obținere a cetățeniei și posibilitatea de prelungire), calitatea vieții (climat, securitate, asistență medicală, poluare, competențe în limba engleză), economia (costul vieții, optimizarea fiscală și prețurile pentru un birou de coworking) și tehnologia și inovația (viteza internetului și indicele global de inovație). Conform acestei cercetări, Spania este cea mai bună destinație pentru nomazii digitali în 2024.

Aceasta obține cel mai mare scor pentru beneficiile vizei, cu 98,67 opuncte, și al doilea cscor pentru inovația tehnologică, cu 90,84. Când vine vorba de economie, Spania are un scor de 82,16 (iar cel mai mare este al României, cu 91,22). Țara noastră a obținut însă un scor general de 98,12, viteza internetului fiind printre principalele beneficii pe care le aduce unui lucrător remote. „Țări precum România, din Europa de Est, au implementat cadre specifice pentru a primi nomazi digitali. România oferă un program de viză pentru nomazi digitali care valorifică infrastructura tehnologică puternică a țării, internetul de mare viteză și costurile de trai accesibile pentru a atrage lucrători la distanță”, scriu în raport cei care analizează țările incluse.

De asemenea, ei precizează că țările din Europa de Est care oferă scheme pentru nomazi digitali reprezintă „oportunități subestimate în Europa și în spațiul Schengen”. În mod deosebit, Estonia și România se situează pe locurile 4 și 5, respectiv printre cele mai bune țări în care nomazii digitali să se mute: „Aceste națiuni au făcut investiții substanțiale în tehnologie și inovație, rezultând într-o infrastructură de top pentru internet de mare viteză”.

Acest clasament optimist m-a făcut să mă întreb dacă nu am putea o găsi o soluție pentru dezechilibrul demografic al României, dar și economic, în acești tineri care par dornici să ne descopere. Toți acești nomazi, în teorie, aduc bani în plus în economiile locale – mai ales când continuă să câștige salarii din economii avansate. De altfel, acesta este și motivul pentru care un număr mare de națiuni au început emită vize speciale pentru nomazi digitali, încercând din răsputeri să atragă lucrători la distanță să trăiască și să lucreze pe teritoriul lor (avem și noi – n.red.). Din punct de vedere financiar, un procent semnificativ de 79% dintre nomazii digitali câștigă peste 50.000 de dolari pe an, iar un mic, dar notabil 2% câștigă peste 1 milion de dolari anual, scrie o altă cercetare, publicată de platforma internațională Forbes.

Cum se preconizează că milenialii și Generația Z vor moșteni 84 de trilioane de dolari în următorul deceniu, piața serviciilor și produselor personalizate pentru nomazii digitali este probabil să se extindă și să crească în calitate. Spania a sezizat această oportunitate și a anunțat deja o măsură menită să atragă și mai mulți angajați străini remote: luna aceasta, guvernul local din Extremadura, Spania, a anunțat că oferă până la 15.000 de euro sau 16.703 dolari pentru a te muta în zonă pentru cel puțin doi ani. Această comunitate autonomă, care are una dintre cele mai scăzute populații din Spania, a alocat 2 milioane de euro pentru a atrage relocarea a 200 de nomazi digitali și lucrători la distanță în regiune. Un comunicat de presă al guvernului din Extremadura precizează că subvențiile sunt destinate „locuințelor disponibile, terenurilor arabile și tuturor celor necesare pentru a facilita sosirea noilor cetățeni”.

Autoritățile spaniole au declarat pentru Euronews că cererile pentru aceste subvenții sunt așteptate să fie deschise în septembrie și pot fi depuse online odată ce devin disponibile. Pentru a aplica pentru subvenții, trebuie îndeplinite următoarele cerințe: nu trebuie să fi locuit în Extremadura în ultimele șase luni; să fii rezident legal în Spania și să ai un număr de identitate pentru străini; să lucrezi de la distanță în industria tehnologiei. Cetățenii din afara UE, cum ar fi cei din Statele Unite, pot de asemenea aplica, dar trebuie să fi obținut deja viza digitală pentru nomazi din Spania.

În loc de concluzie:

Termenul „nomad digital” a fost introdus de Tsugio Makimoto și David Manners în cartea lor din 1997, „Digital Nomad”. Ei au prevăzut un viitor în care progresele în tehnologia digitală ar permite oamenilor să lucreze de oriunde, eliberați de mediile tradiționale de birou. Makimoto a anticipat că, pe măsură ce munca la distanță va deveni tot mai răspândită, națiunile vor ajunge să „concureze pentru cetățeni”, în special pentru cei cu înaltă calificare. Intrăm și noi în cursă?  

Ioana Matei este editor-șef BUSINESS MAGAZIN