De ce voia Nicolae Ceaușescu să dărâme 252 de sate din Argeș

Sudul județului Argeș s-a aflat în fruntea experimentelor comuniste, însă evenimentele din decembrie 1989 au reușit să curme această demență a dictatorului comunist, iar satele să rămână „pe vechiul amplasament”. După colectivizare, considerată prima etapă de transformare a țăranului român în cetățean socialist, următorul pas, în viziunea lui Nicolae Ceaușescu, trebuia să fie sistematizarea satului românesc.

Astfel, la inițiativa dictatorului, în noiembrie 1969, este înființată „Comisia Centrală pentru Sistematizarea Satelor”. Rolul acesteia a fost acela de a elabora un plan prin care comunele cu doar 5.000 de locuitori, selectate de pe întreg cuprinsul țării, să fie demolate, iar oamenii, mutați în „centre civice”. Centrele, plasate cât mai aproape de marile zone urbane, urmau să capete denumirea de orașe agroindustriale. În interiorul noilor așezări civice, aveau să fie construite locuințe colective (blocuri), magazine, școli și spitale. O altă prevedere absurdă din „Legea sistematizării teritoriului și localităților” era reducerea drastică a perimetrului pe care urmau să fie ridicate noile centre civice.

Motivul era pueril: agricultură pe fiecare metru de pământ, prin care să se producă mult, să fie depășite planurile de producție. Distrugerea gospodăriilor țărănești a întârziat însă, din cauza proiectelor faraonice ale lui Ceaușescu, gen Casa Poporului sau Canalul Dunăre – Marea Neagră, iar satele românești au scăpat, o vreme, din fața buldozerelor. Asta până în 3 martie 1988, când Ceaușescu a făcut publică lista ce viza dispariția a 900 de comune dintr-un total de 2.705, ceea ce însemna o reducere a numărului satelor românești, de la 13.123 la 6.000, până în anul 2000. Mai exact, jumătate din satele românești urmau să fie rase de pe fața pământului.

Printre cele mai afectate județe se afla Argeșul, care ocupa locul doi pe lista lui Ceaușescu, cu un număr de 252 de sate, fiind devansat doar de Alba, cu 264 de sate. Urma Bacăul, cu 237 de sate, Vâlcea, cu 222, Prahova, cu 206, Vaslui, cu 195 și Iași, cu 174. Printre județele cel mai puțin afectate de paranoia lui Ceaușescu se numărau Sibiul, cu 26 de sate, Satu Mare, cu 25, Covasna, cu 23, Brașovul și Bistrița Năsăud, cu câte 20 de sate și Brăila, cu 19.

Comuna Buzoești urma să devină al șaselea oraș al Argeșului

În ceea ce privește sistematizarea satelor argeșene, cele mai afectate erau comunele din sudul județului: Miroși, Bârla, Căldăraru, Izvoru, Popești, Ștefan cel Mare, Slobozia, Recea, Ungheni, Hârsești, Stolnici și Mozăceni. Toate aceste localități erau practic șterse de pe hartă și mutate în noul centru civic, care urma să fie construit în Buzoești. Odată ajunși aici, țăranii argeșeni din sudul județului, transformați, peste noapte, în cetățeni socialiști, aveau să se bucure de binefacerile „Epocii de Aur”. Ar fi locuit în ghetouri de câte două etaje, cu WC și fântână în fața blocului, iar masa le-ar fi fost  servită, de trei ori pe zi, în cantine special amenajate. Norocul a fost că evenimentele din decembrie 1989 au reușit să curme această demență a lui Nicolae Ceaușescu, iar satele din sudul județului, să rămână „pe vechiul amplasament”.

Sursa: www.universulargesean.ro