De ce trebuie să susțină guvernul creditul comercial? Soluții europene sau medievalism electoral?

A apărut în dezbaterea publică proiectul susținut de guvern de susținere a creditului comercial printr-o schema de reasigurare. Aș vrea să explic mai întâi ce înseamnă acest lucru pentru cititorii acestui ziar.

Creditul comercial este scutirea de plată imediată a facturii către furnizor. Adică, dacă ești brutar și cumperi făină, iar producătorul de făină așteaptă trei luni până să îi dai banii, brutarul primește timp de trei luni credit comercial. Această practică este foarte des întâlnită în România, mulți comercianți sustinandu-și afacerile tocmai prin acest credit comercial.

Ca să înțelegem volumul de credit comercial din economia noastră este de trei ori mai mare decât creditul bancar, respective 383 de miliarde (credit comercial) versus 117 de miliarde de lei (credi bancar). În același timp, termenul mediu de plată al facturilor în România a ajuns la 114 zile, de două ori peste media europeană și față de nivelul înregistrat în urmă cu un deceniu.

Cifrele din tabelul următor ilustrează amplificarea creditului comercial în ultimul deceniu, în contextual în care companiile active în România au migrat accentuat dinspre creditul financiar (imprumutiri de la bănci) către creditului comercial (aprovizionarea de la furnizori cu termen de plată în viitor).

Tabel 1. Evolutia creditului bancar vs comercial unic (cifre exprimate in miliarde RON)

Anul	Sold Credite acordate companiilor de catre banci	Credite acordate companiilor pe termen scurt de catre banci	Sold Creante comerciale	Credit comercial unic (dupa ajustarea cu efectul de multiplicare)	Termen  plata facturi in Romania (nr. zile)
2007	77	23	168	56	60
2008	99	30	213	71	80
2009	100	30	221	74	92
2010	107	32	249	83	98
2011	119	36	269	90	96
2012	121	36	296	99	100
2013	115	35	294	98	102
2014	109	33	321	107	104
2015	105	32	338	113	114
2016	102	31	307	102	104
2017	105	32	333	111	112
2018	110	33	371	124	114
2019	117	34	383	128	115

Sursa: BNR (pentru creditul bancar), situațiile financiare ale companiilor active în România (pentru estimarea creditului comercial)

Acest fenomen amplifică interdependența între companii și crește riscul sistemic, respectiv propagarea efectelor negative de la o companie la alta. Astfel, o firmă care intră în insolvență în România și nu își plătește facturile afectează negativ cel puțin 4 companii, acestea din urma având dificultăți din cauza neincasarii facturilor și fiind expuse riscului de insolvență, ceea ce poate duce la disponibilizări, creșterea șomajului și diminuarea veniturilor publice alte statului, periclitând capacitatea acestuia de a interveni pentru susținerea mediului de afaceri în contextul pandemiei Covid-19.

Acum să ne ducem la relația dintre cele trei mari companii de asigurare a creditului comercial și piață. Este important de menționat, că în toate țările Uniunii Europene aceste trei mari companii acoperă peste 90% din piață. Deci acest oligopol este și în Germania, Franța, Olanda, Polonia, etc. Astfel, aceste companii garantează facturile și în felul acesta firmele care vând produsele știu că dacă nu își recuperează banii, firmele de asigurări le vor da banii înapoi. În acest fel se mențin liniile de credit comercial în piață și firmele își continuua activitatea.

Companiile de asigurări, au și ele în spate companii de reasigurare. În contextul crizei Covid, foarte probabil că firmele de reasigurare vor cere celor trei asigurători să își reducă riscul și să nu mai asigure orice factură, iar aceștia vor scădea numărul companiilor pe care le susțin. Daca această expunere va scădea, atunci și creditul comercial va scădea, creând blocaje în economie.

În urma consultărilor cu mediul de afaceri am primit la guvern foarte multe sesizări legate de întârzieri la plată, pentru că firmele nu mai încasează la timp, sau legate de faptul că din ce în ce mai multe firme nu mai dau marfă decât cu plata pe loc. Acest comportament al firmelor nu face decât să blocheze circuitul economic iar scăderea volumului de asigurări a creditului comercial va amplifica acest trend.

Când discutăm despre beneficiarii acestei scheme nu trebuie să ne uităm la cei trei asigurători, care vor rezista oricum pe piață (așa cum au făcut-o de peste 50 de ani, în orice condiții adverse), scazandu-și riscurile și asigurând mult mai puține companii daca statul nu le tine spatele ci la clienții acestor companii. Acești beneficiari sunt de fapt cele 3 000 de companii care își asigura facturile și vreo 60 000 de companii care primesc credit comercial de la aceste companii. De fapt cam 80% din cifra de afaceri a tuturor companiilor din Romania și cea mai mare zonă productivă a României. În acest fel, se susțin locurile de muncă și afacerile din Romania și se evită blocajele.

Ironia face ca majoritatea statelor dezvoltate, precum Marea Britanie, Germania, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Norvegia, Canada, Israel, etc. Iar în absolut toate țările, cei trei asigurători au peste 90% din piață.

Vă pun astfel întrebarea: Ar trebui guvernul să susțină creditul comercial jucând rolul de reasigurator și să ajute companiile pentru a-și păstra creditul furnizor? Sau ar trebui să cedeze unor presiuni populiste, fără nicio logică economică și să accelereze blocajele din economie?

Conf.Univ.Dr. Tănase Stamule, Decan al FABIZ-ASE (Facultatea de Administrarea Afacerilor cu Predare în Limbi Străine). 

Consilier pe probleme economice al premierului României