De ce să nu tergiversăm?

Sincer, nu poți să nu apreciezi o carte care te îndeamnă, pe bune, să îți tergiversezi acțiunile, să amâni ceea ce ai de făcut până în ultimul moment. Este cazul cărții lui Adam Grant „Originalii“, în care autorul încearcă să ofere rețete pentru alegerea unei idei bune, pentru alegerea ideilor inovatoare și respingerea conformismului. Sigur că nu există rețete sută la sută câștigătoare, a simțit asta chiar autorul, care a refuzat la un moment dat să investească în compania de ochelari Warby Parker, decizie despre care spune că a fost una dintre cele mai proaste pe care le-a luat. Ideile lui Grant se înscriu în recentele tendințe din educație și afaceri de susținere a originalității și de respingere a conformismului.

Asta chiar dacă, sincer vorbind, conformismul este o manieră relativ ușoară de a reuși în viață, spre deosebire de multele piedici de care te poți lovi în momentul în care alegi să fii inventiv și original. O precizare importantă: inovația nu înseamnă numai marii disruptori, de genul iPhone, care au schimbat fundamental o piață. Un tip inovator nu trebuie să fie musai un ins neînfricat și ambițios, care își propune să schimbe lumea din temelii; ba câteodată trebuie să se dovedescă răbdător și perseverent în promovarea ideii sale, conștient de dezavantajul de a fi deschizător de drumuri, dar și conștient că pentru a reuși are nevoie de suporteri și de promoteri.

Grant este unul dintre cei mai iubiți profesori de la Colegiul Wharton al Universității din Pennsylvania, recunoscut drept unul dintre  cei mai influenți gânditori din domeniul resurselor umane, socotit la un moment dat unul dintre cei mai buni profesori de business sub 40 de ani (nu împlinise 30 de ani când a devenit titular la Wharton).

Sigur că Grant folosește din plin exemple în cartea sa: cel al lui Dean Kamen, care a avut succes cu dispozitivele medicale pe care le-a inventat dar a eșuat cu Segway, deși în acest din urmă caz a obținut finanțări importante din partea celor care au văzut În secret dispozitivul. Capitolul 4 se cheamnă „Proștii se grăbesc“ și se bazează pe ideea unei doctorande pe nume Jihae Shin, care crede că tergiversarea poate să conducă la originalitate: atunci când lași o sarcină în suspensie câștigi timp pentru a gândi în mai multe direcții, iei în calcul o mare varietate de idei și o poți alege pe cea mai inovatoare.

„Imaginați-vă că sunteți propriul vostru inamic“, ne mai sfătuiește Grant și mi-a plăcut și asta. Cum mi-a plăcut și fraza de sfârșit: „A deveni un original nu este calea cea mai ușoară în căutarea fericirii, dar ne oferă echilibrul perfect pentru căutarea fericirii“. Bun.