De ce preferă companiile chineze să lucreze cu muncitori din China chiar și în Europa

Unul din reproșurile aduse inițiativei Chinei de a-și extinde influența economică și comercială în Europa de Est și în alte părți ale lumii în curs de dezvoltare este că proiectele costisitoare sunt realizate cu forță de muncă chineză și nu locală. O anchetă jurnalistică a găsit posibile dovezi  că investitorii și companiile chineze preferă muncitori din China pentru că pe ei îi pot controla mai bine și îi pot ascunde de legislația care protejează drepturile omului din Europa. 

În Serbia, o țară aflată într-o „prietenie sinceră” și „eternă” cu China, după cum au declarat liderii celor două state, condițiile în care muncesc chinezii pot fi comparate cu sclavia, arată o anchetă realizată de Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) și publicată de Balkan Insight. Printre finanțatorii BIRN se numără organizații ale miliardarului George Soros, dar și instituții guvernamentale din țări occidentale. Ancheta se concentrează pe muncitorii chinezi de la un complex de extragere și prelucrare a cuprului și aurului din Serbia administrat de o companie de stat din China. Aceștia s-au plâns, printre altele, de încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv restricționarea libertății de mișcare, de programul de lucru de 12 ore și de lipsirea de documente. Zeci de muncitori angajați de Zijin Mining Group, companie controlată de statul chinez, au organizat un spectacol rar de rebeliune pe 14 ianuarie, când au protestat în fața complexului minier din orașul sârbesc Bor. Topitoria și minele de cupru de acolo sunt deținute din 2018 de Zijin, iar investiția este dată adesea de președintele sârb Aleksandar Vučić drept exemplu de cooperare de succes cu China. De altfel, Zijin a salvat de la dispariție complexul. Compania chineză a minimalizat evenimentul, povestind că muncitorii s-au adunat deoarece voiau să fie vaccinați contra COVID-19 pentru a putea călători acasă de Anul Nou chinezesc în februarie, numai că nu existau bilete de avion disponibile.

Cu toate acestea, dovezile obținute de BIRN ridică serioase semne de întrebare cu privire la condițiile cu care se confruntă muncitorii chinezi din Serbia și voința autorităților sârbe de a interveni. În mărturiile obținute prin intermediul unei aplicații de chat pentru telefonul mobil, mai mulți muncitori chinezi – toți au refuzat să fie identificați de teama răzbunării – au vorbit despre faptul că au un program de lucru extrem de lung, că sunt obligați să facă ore suplimentare, că nu au voie să părăsească incinta în care locuiesc și că au fost obligați să predea pașapoartele. „Nu avem nicio libertate, este ca și cum am fi prizonieri”, a spus un muncitor. „Zijin nu ne tratează pe noi, muncitorii chinezi, ca pe niște ființe umane”, a spus altul. „Le este teamă că vom ieși să căutăm jurnaliști care să arate lumii că ne-au înșelat să venim aici și să lucrăm.” Conform condițiilor unui acord bilateral din 2018, legea muncii din Serbia este suspendată temporar pentru cetățenii chinezi care lucrează în țară, ceea ce înseamnă că Inspectoratul Muncii nu are dreptul să verifice contractele sau dacă străinii au fost plătiți. Însă instituția poate, și ar trebui, să inspecteze condițiile de sănătate și de siguranță, a declarat Mario Reljanović, expert în dreptul muncii și cercetător la Institutul pentru Drept Comparat din Belgrad. Reljanovic a spus că acuzațiile privind restrângerea libertatății de circulație și confiscarea pașapoartelor sunt o problemă ce ține de poliție. „Nu doar că tratamentul descris de muncitori poate fi caracterizat ca o infracțiune de trafic de ființe umane, dar este destul de sigur că tratamentul oferit de legislația muncii implică o ignorare totală a standardelor internaționale de muncă și o lipsă completă de preocupare pentru sănătatea și viețile lor”, a explicat el.

Cetățenii chinezi reprezintă aproape 30% din numărul total al lucrătorilor străini din Serbia, fiind înregistrate 3.148 de persoane în 2019.

„Din declarațiile muncitorilor și din filmările pe care le-am văzut, putem spune că instituțiile sârbe trebuie să verifice ce se întâmplă acolo“, a afirmat Reljanović pentru BIRN. „Sper că își vor face treaba în mod liber, fără ca  interesele politice și de afaceri să prevaleze.” ONG-ul sârb antitrafic ASTRA a avertizat că acest caz ar putea fi „trafic de ființe umane în scopul exploatării forței de muncă”, o problemă în creștere în Serbia. „Sunt complet neprotejați, exploatați pentru muncă, în pericol datorită prezenței coronavirusului pe un șantier de construcții și în locurile de cazare, într-o țară străină a cărei limbă nu o vorbesc, nu sunt permanent în posesia documentației lor personale și mișcarea le este restricționată”, se arată într-un comunicat al ONG-ului. Disponibilitatea companiilor chineze de a lua în administrare întreprinderi de stat îndatorate sau în pragul falimentului din Serbia a contribuit la reducerea tensiunilor bugetare din țara balcanică, însă analiștii spun că acest ajutor are un preț în ceea ce privește transparența, standardele de mediu, dreptul muncii și pârghiile politice în favoarea Chinei. Zijin a intrat în Serbia în 2018, plătind 350 de milioane de dolari pentru recapitalizarea RTB Bor, și s-a angajat să investească 1,26 miliarde de dolari în următorii șase ani în schimbul unei participații de 63%. Ulterior, a preluat un proiect de exploatare a zăcământului de cupru Cukaru Peki. Despre proiect, care urmează să fie deschis anul acesta, guvernul de la Belgrad a declarat că este de o importanță vitală pentru economia țării. Însă muncitorii chinezi de pe șantier plătesc un preț ridicat. Filmările obținute de BIRN din interiorul spațiilor de cazare prezintă camere de aproximativ 10 metri pătrați supraaglomerate cu paturi supraetajate pentru 10 persoane. Muncitorii s-au plâns că lucrează 84 de ore săptămânal, că salariile ajung la ei târziu, că mișcările le sunt restricționate și că au echipamente de lucru inadecvate. Poate cel mai îngrijorător lucru – unii muncitori au spus că au semnat contracte în alb și că și-au predat pașapoartele.

„Nu știm ce este cu adevărat în contracte”, a spus un angajat. „Hârtia este goală când o semnăm. Nimeni nu știe ce va fi scris în spațiul gol după semnare. Ei doar ne cer să muncim.” „Nu avem voie să ieșim afară, nici măcar în fața porților campusului. Trebuie să te strecori afară dacă vrei să cumperi ceva și dacă te prind îți cer 30.000 de dinari (232 euro).” De asemenea, un muncitor l-a acuzat pe „șefu’” că a rupt cererile angajaților de a li se permite să se întoarcă în China. „Compania ne-a luat pașapoartele și ne amenință că va trebui să suportăm costul biletului de avion de întoarcere dacă vrem să mergem acasă“, a spus el. „Din cauza pandemiei, biletele de avion sunt foarte scumpe, așa că mulți trebuie să îndure.” În răspunsul său la știrile din mass-media locală despre protestul din 14 ianuarie, Zijin a negat faptul că persoanelor pe care le angajează li se interzice să părăsească locuințele atunci când nu lucrează sau că sunt obligate să muncească 12 ore pe zi. De asemenea, a apărat calitatea cazării, spunând: „Căminele muncitorilor sunt echipate exclusiv cu mobilier, instalații și dispozitive noi”.

În ultimii câțiva ani, mii de muncitori chinezi au trecut prin Serbia, o stație importantă a Inițiativei Belt and Road a Beijingului de a facilita transportul mărfurilor chineze către piețele europene. Despre această inițiativă se spune că este proiectul de suflet al președintelui Chinei Xi Jinping. Însă se știu puține despre condițiile de angajare, de lucru sau în care trăiesc oamenii aduși din China pentru a realiza proiecte adesea gigantice sau controversate care altfel ar speria companiile occidentale. Criticii spun că acordurile bilaterale dintre cele două țări au ocolit legislația sârbă într-o serie de domenii. În septembrie 2018, Serbia a adoptat Legea pentru confirmarea acordului privind securitatea socială cu China, făcând ca legislația muncii din China să fie aplicabilă lucrătorilor migranți chinezi din Serbia în primii cinci ani de ședere. Aceasta înseamnă că legislația muncii din Serbia și standardele pe care le stabilește în ceea ce privește dreptul muncii sunt suspendate în cazul muncitorilor chinezi, limitând jurisdicția Inspectoratului Muncii în ceea ce privește investigațiile. Cetățenii chinezi reprezintă aproape 30% din numărul total al lucrătorilor străini din Serbia, fiind înregistrate 3.148 de persoane în 2019.

Reljanović, expertul în dreptul muncii, spune că acordurile bilaterale nu pot „exclude dreptul statului de a interveni în cazul unor încălcări grave ale legii”. Acordul din 2018 a fost semnat aparent pentru a reglementa problemele de dublă impozitare, securitate socială și chestiuni similare, dar în practică are „rezultate devastatoare”, a declarat el pentru BIRN.

Dacă acuzațiile făcute sunt adevărate, a spus cercetătorul, cazul reprezintă o încălcare „nu numai a dreptului la muncă și la un mediu de lucru sigur, ci și a dreptului la demnitatea umană”. Muncitorii cu care a discutat BIRN au spus că nu sunt în posesia contractelor pe care le-au semnat deoarece compania le-a luat documentele. Unul dintre ei, care a spus că a ajuns în Serbia în martie 2020, a povestit  că lucrează 12 ore pe zi. „Dacă adăugăm timpul petrecut plecând și întorcându-ne de la serviciu, avem nevoie de 14 ore în fiecare zi”, a spus el. „Nu ne putem odihni suficient, nu avem libertăți individuale … salariile nu ajung la timp și încă avem adesea situații în care suntem pedepsiți financiar fără un motiv bine justificat.” „Nici măcar nu ne-au furnizat lucruri care să ne protejeze la locul de muncă; nu avem haine adecvate pentru muncă … unora dintre noi le îngheață picioarele și nu avem de ales decât să ne cumpărăm echipament din banii noștri.” Muncitorii au trimis filmări și la Radio Europa Liberă, iar unul dintre ei a povestit că în baraca sa peste 50 de oameni trebuie să împartă patru dușuri. De asemenea, el a explicat că munca suplimentară, adică ce depășește opt ore pe zi, este plătită, dar că nimeni nu face voluntar muncă suplimentară. În plus, muncitorii chinezi nu beneficiază de weekenduri libere și uneori sunt obligați să lucreze în plus și noaptea. Protestul din ianuarie a avut loc după ce zeci de muncitori au avut rezultate pozitive pentru COVID-19, ceea ce a stârnit îngrijorare cu privire la măsurile de precauție pentru protejarea sănătății și la igiena din locuințele lor. De atunci, mulți dintre bolnavii de COVID-19 au fost relocați într-un hotel deținut de o companie din China la marginea capitalei sârbești, Belgrad. Ușile hotelului erau încuiate și jaluzelele trase la ferestre atunci când un reporter BIRN a încercat să-l viziteze. Un chinez a scos capul pe fereastră, dar a refuzat să vorbească.

Un oficial din cadrul Inspectoratului de muncă din Serbia, care a refuzat să fie numit, a declarat pentru BIRN că, atunci când muncitorii au organizat protestul, conducerea locală a  Zijin le-a spus inspectorilor prin telefon că din cauza pandemiei nu ar fi posibilă o anchetă la fața locului. Oficialul a spus că din 900 de muncitori angajați de compania locală de construcții a Zijin în Serbia, Jinshan, aproximativ 400 nu au încă permise oficiale de muncă. Reljanović a declarat că procurorul general sârb ar trebui să acționeze, „întrucât acordul interstatal nu acordă – și nici nu poate acorda – amnistiere de la răspunderea penală”. „Se pare că autoritățile și instituțiile competente din Serbia nu se jenează să  se pună la adăpost în mod oficial în spatele acordului și să-și întoarcă ochii de la soarta șocantă a muncitorilor chinezi”. Bor nu este singurul șantier cu muncitori chinezi din Serbia, sau din Balcani.